ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2016

Decizia nr. 305/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 52 alin. 7 raportat la art. 58 alin. (4) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene și art. 13 raportat la art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a fost respinsă cererea formulată de autoritățile din SUA, privind predarea temporară a persoanei solicitate A., în prezent aflat în Penitenciarul Arad.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16 octombrie 2015 sub număr de Dosar nr. x/59/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat, în temeiul art. 43 și art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, art. 14 din Tratatul de Extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A., în acel moment aflat în Penitenciarul Arad, pe o perioada de 30 de zile, precum și predarea temporară a acesteia în SUA în vederea efectuării urmăririi penale.

În motivarea cererii s-a arătat că Ambasada SUA a solicitat, în conformitate cu Tratatul de Extrădare dintre SUA semnat la București, la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009, extrădarea cetățeanului român A.

S-a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, autoritățile americane au solicitat confiscarea și remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile la momentul arestării de către autoritățile române. bunuri care au fost obținute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate.

De asemenea, autoritățile americane au solicitat. în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, predarea temporară a sus-numitului.

Persoana extrădabilă A. este căutată spre a fi judecat în Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia pentru comiterea faptelor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărțuire prin sisteme informatice și împiedicarea înfăptuirii justiției.

La data de 12 iunie 2014, un mare juriu federal a depus un rechizitoriu împotriva lui A. (nr. 1:14-cr-213) prin care acesta este acuzat în mod oficial pentru comiterea următoarelor fapte împotriva Statelor Unite:

- Capete de acuzare 1-3: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1343 din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de fraudă prin cablu legea prevede o pedeapsă de maximum 20 de ani închisoare;

- Capete de acuzare 4-6: Acces neautorizat la un computer protejat, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1030(a)(2)(C) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de acces neautorizat la un computer protejat, legea prevede o pedeapsă de maximum 5 ani închisoare;

- Cap de acuzare 7: Furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1028A(a)(l) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare pentru furt calificat de identitate legea prevede o pedeapsă obligatorie de 2 ani închisoare;

- Cap de acuzare 8: Hărțuire cibernetică, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 2261 A(2)(B) din Codul Statelor Unite. Pentru hărțuire cibernetică pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 5 ani închisoare;

- Cap de acuzare 9: împiedicarea înfăptuirii justiției, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1519 din Codul Statelor Unite. Pentru împiedicarea înfăptuirii justiției, pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 20 de ani închisoare.

La data de 12 iunie 2014, în baza rechizitoriului, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia a emis un mandat de arestare pentru numitul A. Acest mandat de arestare rămâne valabil. O investigație a Serviciului Secret al Statelor Unite, Biroului Federal de Investigații al Statelor Unite și Departamentului de Stat SUA, a arătat că în perioada cuprinsă între octombrie 2012 și ianuarie 2014, persoana extrădabilă A. a accesat fără drept conturile virtuale a zeci de persoane din Statele Unite. Apoi persoana extrădabilă A. a făcut publice informații confidențiale și alte materiale aflate în proprietatea victimei, inclusiv corespondență personală pe email, informații financiare și medicale și fotografii personale. Victimele lui A. au inclus rude a doi foști președinți SUA, un fost membru al Cabinetului SUA, un fost membru al Statului Major al SUA, un diplomat SUA, ofițeri în rezervă ai forțelor armate, autori și un consilier rezidențial. Apoi, el și-a deteriorat computerul și telefonul mobil în încercarea de a distruge dovezile.

În urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, s-a constatat că:

- persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie română;

- între România și SUA este aplicabil Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009;

- extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008:

- la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autoritățile americane);

- nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Urmare a solicitării autorităților americane, prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/11/5/2014, din data de 30 iulie 2015, s-a solicitat Direcția de Investigare A Infracțiunilor și Crimelor Organizare și Terorism - Serviciul Teritorial București să comunice dacă bunurile confiscate de la acesta respectiv laptop, de culoare argintie, și telefonul, se află în camera de corpuri delicte, iar prin adresa Direcția de Investigare a Infracțiunilor și Crimelor Organizare și Terorism - Structura Centrală nr. 4410/11-1/2014 s-a comunicat faptul că bunurile ridicate de la A. se află la sediul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate -Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice.

Tot cu privire la acest capăt de cerere, din adresa Ministerului Justiției nr. 99619/2014, din data de 19 ianuarie 2015, a rezultat că Departamentul de Justiție al SUA a înaintat cererea de asistență judiciară internațională nr. 182-46254, ce a avut ca obiect, printre altele, și confiscarea și remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile la momentul arestării de către autoritățile române, bunuri care au fost obținute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate, cererea ce a fost, ulterior, trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, date din care rezultă că acest capăt de cerere a făcut obiectul/a fost pus în aplicare în cadrul cererii de asistență judiciară internațională.

Prin adresa Penitenciarului de Maximă Siguranță Arad din 22 decembrie 2014, s-a comunicat faptul că persoana extrădabilă A. a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare la data de 22 ianuarie 2014.

Analizând cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Timișoara a luat act că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen".

Conform art. 58 alin. (4), „prin excepție de la alin. (1), Ia cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant."

Întrucât persoana solicitată execută o pedeapsă de 7 ani închisoare în România, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 1667 din 06 iunie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3340 din 25 iunie 2014 emis de Tribunalul București în Dosar nr. x/3/2014, în situația admiterii cererii de extrădare ar fi aplicabile prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la amânarea predării.

Prin cererea de extrădare se solicită ca procedurile de extrădare să nu fie amânate în baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, solicitându-se doar predarea temporară a persoanei extrădabile în vederea efectuării urmăririi penale, în baza art. 14 alin. (1) din Tratat.

În cuprinsul cererii de extrădare nu s-a specificat durata de timp, iar prin informațiile puse Ia dispoziție de către Ministerul Justiției nu s-a specificat existența unui acord între autoritățile române și statul solicitant.

Potrivit art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, „condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România. autoritatea competentă este Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate."

Având în vedere lipsa informațiilor privind existența unui acord între autoritățile române și statul solicitant cu privire la durata pentru care se solicită predarea temporară a persoanei extrădabile, în baza art. 52 alin. (1) lit. b) raportat la art. 51 din Legea nr. 302/2004, la termenul din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a amânat soluționarea cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, respectiv la data de 16 decembrie 2015, pentru depunerea informațiilor suplimentare constând în datele acordului între autoritățile române și statul solicitant cu privire la durata pentru care se solicită predarea temporară de către autoritățile din SUA.

În acest sens s-a transmis o solicitare către Ministerul Justiției - Direcția de Drept internațional și cooperare judiciară - Serviciul cooperare judiciară în materie penală, ca autoritate competentă potrivit art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

La termenul din 16 decembrie 2015, față de lipsa unui răspuns Curtea de Apel Timișoara a mai acordat, în baza art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, un ultim termen de 2 luni, stabilind termen la 17 februarie 2016, reiterând solicitarea către autoritate competentă, potrivit art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 51 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, „(1) Dacă informațiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunțe o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanța competentă va solicita complinirea informațiilor necesare. în acest scop, va fixa un termen de două luni. (2) Transmiterea solicitării privind informațiile suplimentare, precum și a răspunsului se realizează pe una din căile prevăzute la art. 36."

Potrivit art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel poate să dispună, în cazul necesității de a primi informații suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 51, amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că la epuizarea acestui ultim termen de 2 luni nu au fost depuse informațiile suplimentare constând în datele acordului între autoritățile române și statul solicitant cu privire la durata pentru care se solicită predarea temporară de către autoritățile din SUA.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ținută în stare de arest în statul solicitant și va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condițiile ce vor fi stabilite prin acord între părți.

Potrivit art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate.

Prin art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, se prevede că la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

Conform art. 52 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul extrădărilor temporare sau sub condiție, instanța va menționa în dispozitivul sentinței condițiile prevăzute în acele articole.

Prin urmare, s-a reținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de predare temporară trebuie să se raporteze la durata stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, acordul fiind preexistent soluționării cererii de predare temporară.

Examinând actele depuse la dosarul cauzei de autoritatea solicitantă, lipsa informațiilor suplimentare constând în datele acordului între autoritățile române și statul solicitant cu privire la durata pentru care se solicită predarea temporară de către autoritățile din SUA, Curtea de Apel Timișoara a constatat nerespectarea condițiilor impuse de art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007. ratificat prin Legea nr. 111/2008, care se referă la încheierea acordului între autoritățile române și străine competente privind condițiile în care poate avea loc predarea temporară.

Față de cele menționate, Curtea de Apel Timișoara. în temeiul art. 52 alin. 7 raportat la art. 58 alin. (4) și (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene și art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008 a respins sesizarea autorității judiciare solicitante SUA privind predarea temporară a persoanei extrădabile A..

De asemenea, s-a constatat că prin cererea de extrădare se solicită ca procedurile de extrădare să nu fie amânate, în baza art. 14 alin. (2) al Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007. ratificat prin Legea nr. 111/2008, solicitându-se doar predarea temporară a persoanei extrădabile în vederea efectuării urmăririi penale, în baza art. 14 alin. (1) din Tratat, astfel încât nu se justifică admiterea cererii de extrădare cu amânarea predării.

S-a reținut că autoritățile judiciare din SUA au posibilitatea de a adresa o nouă cerere de predare temporară a persoanei solicitate A. imediat după ce vor putea indica perioada pentru care se impune predarea temporară a persoanei solicitate.

Împotriva sentinței penale nr. 40/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. motivele invocate fiind menționate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 01 martie 2016, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv al contestației este acela că prima instanță a apreciat în mod greșit că pentru examinarea cererii de extrădare și predare temporară era necesară încheierea unui acord între autoritățile române și cele americane, astfel încât trebuie să se constate că a analizat o chestiune care ținea de executare și care nu era în competența sa și nu a examinat pe fond cererea de extrădare.

Într-adevăr, conform art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța urmează "să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării".

Prima instanță nu a efectuat un examen complet al cererii de extrădare, justificat însă de neîndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea cererii de predare temporară. în acest sens, se constată că susținerea parchetului potrivit căreia predarea temporară este o chestiune care ține de executare și care nu este dată în competența instanței, este infirmată de dispozițiile Legii nr. 302/2004, dar și de practica judiciară constantă în sensul că predarea temporară se poate dispune și prin hotărârea de soluționare a cererii de extrădare.

Deși predarea amânată și predarea temporară sunt reglementate prin dispoziții legale plasate în Secțiunea a III-a - "Efectele extrădării din România", după Secțiunea a II-a - "Procedura extrădării din România", trebuie avut în vedere faptul că încă din Secțiunea a 2-a, respectiv în art. 52 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, se prevede: "în cazul extrădărilor temporare sau sub condiție, instanța va menționa în dispozitivul sentinței condițiile prevăzute în acele articole."

De asemenea, chiar în cuprinsul art. 58, care reglementează predarea amânată și, ca excepție, predarea temporară, mai precis în alineatul 5, se prevede: "Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) (de predare temporară) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu, (...)".

Rezultă, astfel, că predarea temporară poate fi dispusă atât în procedura de soluționare a cererii de extrădare, cât și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune extrădarea, legiuitorul reglementând în mod expres numai competența în faza de executare a hotărârii de extrădare, o atare mențiune nefiind necesară pentru situația în care predarea temporară se dispune anterior, competența în acest caz revenind instanței învestită cu cererea de extrădare.

Prevederile legale reglementează, de altfel, situații care pot apărea în practică, întrucât cererea de predare temporară poate fi formulată și odată cu cererea de extrădare (așa cum este cazul în speță), sau mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, fiind vorba despre ''extrădările temporare" la care face referire art. 52 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

În atare situație, instanța nu se poate dezînvesti pe motiv că este o chestiune ce ține de executarea hotărârii de extrădare, ci trebuie să se pronunțe asupra cererii de predare temporară. având nu doar dreptul și obligația corelativă de a cenzura îndeplinirea condițiilor de "extrădare temporară", ci și obligația de a indica aceste condiții în cuprinsul hotărârii (art. 52 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, mai sus citat).

În consecință, soluționarea cererii de extrădare nu se putea realiza tară examinarea cererii de predare temporară, având în vedere că persoana solicitată se afla într-o situație ce impiedica predarea pură și simplă, iar autoritățile americane au solicitat de la început, în mod expres, predarea temporară - reglementată de disp. art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Din această perspectivă, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana solicitată să fie predată temporar, deoarece, în ciuda termenelor acordate în mod special în acest scop, între autoritățile române și americane nu s-a încheiat un acord conform art. 58 alin. (4) și (6) din Legea nr. 302/2004 și nu s-a stabilit durata predării temporare, iar termenele procedurale care îi permiteau instanței să examineze cauza au expirat, motiv pentru care cererea de predare temporară a fost respinsă.

În legătură cu cele expuse, se observă că parchetul nu a formulat contestația din oficiu, ci în conformitate cu disp. art. 52 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, la cererea ministrului justiției, după obținerea acestor relații ulterior pronunțării sentinței de către instanța de fond.

Pentru motivele ce vor fi expuse, Înalta Curte constată că, la momentul soluționării căii de atac, acordul există și sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare și predarea temporară, așa încât cel de-al doilea motiv al contestației este fondat.

Cu privire la condițiile extrădării, se constată că din cuprinsul cererii de extrădare și documentele atașate rezultă că numitul A. este urmărit în vederea judecării de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia pentru comiterea faptelor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărțuire prin sisteme informatice și împiedicarea înfăptuirii justiției.

Astfel, la data de 12 iunie 2014, un mare juriu federal a depus un rechizitoriu împotriva lui A. (nr. 1:14-cr-213) prin care acesta este acuzat în mod oficial pentru comiterea următoarelor fapte împotriva Statelor Unite:

- Capete de acuzare 1-3: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1343 din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de fraudă prin cablu legea prevede o pedeapsă de maximum 20 de ani închisoare;

- Capete de acuzare 4-6: Acces neautorizat la un computer protejat, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1030(a)(2)(C) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de acces neautorizat la un computer protejat, legea prevede o pedeapsă de maximum 5 ani închisoare;

- Cap de acuzare 7: Furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1028A(a)(l) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare pentru furt calificat de identitate legea prevede o pedeapsă obligatorie de 2 ani închisoare;

- Cap de acuzare 8: Hărțuire cibernetică, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 2261 A(2)(B) din Codul Statelor Unite. Pentru hărțuire cibernetică pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 5 ani închisoare;

- Cap de acuzare 9: împiedicarea înfăptuirii justiției, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1519 din Codul Statelor Unite. Pentru împiedicarea înfăptuirii justiției, pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 20 de ani închisoare.

La data de 12 iunie 2014, în baza acestui rechizitoriu, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia a emis un mandat de arestare pentru numitul A.. O investigație a Serviciului Secret al Statelor Unite, Biroul Federal de Investigații al Statelor Unite și Departamentului de Stat SUA, a arătat că în perioada cuprinsă între octombrie 2012 și ianuarie 2014, persoana extrădabilă A. a accesat fără drept conturile virtuale a zeci de persoane din Statele Unite. Apoi persoana extrădabilă A. a făcut publice informații confidențiale și alte materiale aflate în proprietatea victimei, inclusiv corespondență personală pe email, informații financiare și medicale și fotografii personale. Victimele lui A. au inclus rude a doi foști președinți SUA, un fost membru al Cabinetului SUA, un fost membru al Statului Major al SUA un diplomat SUA ofițeri în rezervă ai forțelor armate, autori și un consilier rezidențial. Apoi, el și-a deteriorat computerul și telefonul mobil în încercarea de a distruge dovezile.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 302/2004. republicată. Ministerul Justiției a constatat, în cadrul examenului de regularitate internațională, următoarele: persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie română; între România și SUA este aplicabil Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009; extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008; la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autoritățile americane); nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

În ce privește normele juridice aplicabile prezentei cereri, acestea sunt reprezentate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite (norma specială) și dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată (norma generală).

Cererea de extrădare este însoțită de documentele prevăzute la art. 8 din Tratat, documente care au fost traduse în limba română.

Art. 1 din Tratat instituie obligația părților de a-și extrăda reciproc „persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare".

Definind această din urmă noțiune, art. 2 alin. (1) din tratat prevede că: „O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă, (...)".

Din documentele emise de autoritățile americane rezultă că numitul A. este acuzat de: fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1343 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu o pedeapsă de maximum 20 de ani închisoare; acces neautorizat la un computer protejat, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1030(a)(2)(C) din Codul Statelor Unite, fiind prevăzută o pedeapsă de maximum 5 ani închisoare; furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1028A(a)(l) din Codul Statelor Unite, fiind prevăzută o pedeapsă obligatorie de 2 ani închisoare; hărțuire cibernetică, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 2261 A(2)(B) din Codul Statelor Unite, pedeapsa prevăzută de lege fiind de maximum 5 ani închisoare; împiedicarea înfăptuirii justiției, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1519 din Codul Statelor Unite, pedeapsa prevăzută de lege fiind de maximum 20 de ani închisoare.

Faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile au corespondent în legea română, fiind prevăzute de art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (accesul ilegal la un sistem informatic) - pentru care este prevăzută închisoarea de la 2 la 7 ani, art. 361 C. pen. (interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice) - pentru care este prevăzută închisoarea de la unu la 5 ani, art. 362 C. pen. (alterarea integrității datelor informatice) - pentru care este prevăzută închisoarea de la unu la 5 ani, art. 364 C. pen. (transferul neautorizat de date informatice) - pentru care este prevăzută închisoarea de la unu la 5 ani, art. 302 alin. (1), (2) C. pen. (violarea secretului corespondenței) - pentru care este prevăzută închisoarea de la 6 luni la 3 ani, art. 275 alin. (1) C. pen. (sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri) pentru care este prevăzută închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Calitatea de cetățean român a persoanei a cărei extrădare se solicită nu constituie un impediment, întrucât art. 3 din Tratat prevede că: „Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate".

Persoana extrădabilă a arătat în mod expres nu renunță la regula specialității, prevăzută în ar. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite.

În continuare, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. In caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen".

Conform art. 58 alin. (4), „prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.’’

Potrivit art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ținută în stare de arest în statul solicitant și va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condițiile ce vor fi stabilite prin acord între părți.

Prin cererea de extrădare s-a solicitat ca procedurile de extrădare să nu fie amânate în baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, solicitându-se doar predarea temporară a persoanei extrădabile în vederea efectuării urmăririi penale, în baza art. 14 alin. (1) din Tratat.

Înalta Curte constată că persoana extrădabilă execută o pedeapsă de 7 ani închisoare în România, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 1667 din 06 iunie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3340 din 25 iunie 2014 de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2014.

Potrivit acestei hotărâri, persoana extrădabilă a fost trimisă în judecată (fila 158 din dosarul înaintat de parchet) și condamnată definitiv prin aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, pentru următoarele fapte.

În baza unei rezoluții infracționale unice, începând cu data de 31 iulie 2013 a deținut controlul și a accesat în mod repetat și fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, contul de e-mail, utilizat de persoana vătămată B., membru al Parlamentului Europei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, informă continuată, prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003 (înprezent art. 360 alin. (1), (2) și (3) N.C. pen.) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza unei rezoluții infracționale unice, începând cu luna august 2013, a deținut controlul și a accesat în mod repetat și fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, conturile de e-mail, utilizate de persoana vătămată C. - director al Serviciului Român de Informații, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces ilegal Ia un sistem informatic, informă continuată, prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003 (înprezent art. 360 alin. (1), (2) și (3) N.C.P.) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

După accesarea fără drept a contului de e-mail, utilizat de persoana vătămată B., membru al Parlamentului Europei, a schimbat parola de autentificare, restricționând astfel accesul utilizatorului de drept la datele informatice aflate în poșta electronică, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de alterare a integrității datelor informatice prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (înprezent art. 362 N.C.P.).

După accesarea fără drept a conturilor de e-mail, utilizate de persoana vătămată C. - director al Serviciului Român de Informații, în baza unei rezoluții infracționale unice, a schimbat parolele de autentificare, restricționând astfel accesul utilizatorului de drept la datele informatice aflate în cele două conturi de poșta electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de alterare a integrității datelor informatice prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (înprezent art. 362 N.C.P.).

După accesarea fără drept a contului de e-mail, utilizat de persoana vătămată B., membru al Parlamentului Europei, a transferat neautorizat în propriul sistem informatic datele informatice aflate în contul de e-mail compromis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 (înprezent art. 364 N.C.P.

După accesarea fără drept a conturilor de e-mail maior gcorgc dvahoo.coin și georgc. maiordginail.com. utilizate de persoana vătămată C. - director al Serviciului Român de Informații. în baza unei rezoluții infracționale unice, a transferat neautorizat în propriul sistem informatic datele informatice aflate în cele două conturi de e-mail compromise, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transferul neautorizat de date informatice prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 (inprezent art. 364 N.C.P.

După accesarea fără drept a contului de e-mail, utilizat de persoana vătămată B. membru al Parlamentului Europei, a luat la cunoștință de corespondența privată aflată in contul de e-mail compromis și a făcut public conținutul acesteia, ceea ce întruneȘe elementele constitutive ale infracțiunii de violare a secretului corespondenței prevăzută de art. 195 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (înprezent art. 302 alin. (1) N.C.P.).

Nu este însă incident motivul de refuz referitor la respectarea principiului "ne bis in idem", prev. de art. 5 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Deși în actul de acuzare emis de autoritățile americane se evidențiază un mod de operare similar celui reținut prin sentința nr. 1667 din 06 iunie 2014 a Tribunalului București, precum și încadrări juridice asemănătoare, se constată că este vorba despre fapte diferite.

Activitatea infracțională pentru care A. este cercetat în SUA este mult mai amplă (se reține comiterea faptelor în perioada octombrie 2012 - ianuarie 2014), iar perioada activității infracționale pentru care A. a fost condamnat definitiv în România a început la 31 iulie 2013.

Într-adevăr, pornind de la funcțiile și calitățile deținute de-a lungul timpului de una din persoanele vătămate menționate în hotărârea de condamnare din România, putea exista un semn de întrebare în legătură cu faptele menționate în cererea de extrădare, comise în dauna "victimei 5", despre care se arată că este "cunoscută marelui juriu, este un jurnalist și fost consilier prezidențial" (fila 69 din dosarul înaintat de parchet).

Astfel, referitor la "victima 5", autoritățile americane au reținut următoarele:

În jurul datei de 14 martie 2013, inculpatul A. a accesat fără drept contul al victimei 5. Apoi, A. a obținut fără drept informații din contul victimei 5, inclusiv informații confidențiale și bunuri personale, cum ar fi corespondență personală e-mail, adresa domiciliului și numere de telefon. A. a resetat parola contului și întrebările de securitate. De asemenea, în jurul datei de 14 martie, A. a accesat fără drept subcontul al victimei 5. Apoi, A. a trimis fără drept un mesaj de subcontul victimei 5, unei organizații mass-media anexând informații pe care A. le-a obținut ilegal din contul victimei 5, inclusiv informațiile confidențiale și bunuri personale, cum ar fi corespondență personală de e-amil și numere de telefon. A. a marcat unele informații cu pseudonimul său „D." și a încercat să se ascundă accesând contul prin servere proxi aflate în Rusia.

În jurul datei de 15 martie 2013, inculpatul A. a trimis fără drept un mesaj de e-mail din contul victimei 2 către numeroase organizații mass-media atașând informații pe care A. le-a obținut ilegal din contul victimei 5, inclusiv informații confidențiale și bunuri personale, cum ar fi corespondență personală de e-mail și numerele de telefon. Și de această dată, A. a marcat unele informații cu pseudonimul său, „D."

În jurul datei 18 decembrie 2013, inculpatul A. a trimis fără drept, diferite mesaje de e-mail către două organizații mass-media. Mesajele de e-mail au permis accesul la informații pe care A. le-a obținut ilegal din conturile online ale victimei 1, victimei 3. victimei 5 și Martorului 1, inclusiv informații confidențiale și bunuri personale, cum ar fi corespondență personală de e-mail, fotografii și informații medicale. A. a marcat unele informații cu pseudonimul său. D." În jurul datelor de 6 și 22 ianuarie 2014, organizațiile mass-media au publicat porțiuni din informațiile confidențiale și bunurile personale.

Un eventual dubiu legat de cercetarea numitului A. pentru aceleași fapte este înlăturat în totalitate, pentru următoarele considerente:

Două din faptele ce o vizează pe această victimă au fost săvârșite la datele de 14 și 15 martie 2013, pe când A. a fost codamnat în România pentru acțiuni comise după data de 31 iulie 2013, rezultând cu claritate că este vorba despre fapte diferite.

Mai trebuie analizată cea de-a treia faptă ce o vizează pe "victima 5", comisă în data de 18 decembrie 2013, într-o perioadă care poate coincide cu perioada activității infracționale reținută prin sentința de condamnare pronunțată în România.

Din actele și lucrările dosarului reiese, însă, că nici această faptă nu a făcut obiectul acuzației penale pentru care A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1667 din 06 iunie 2014 a Tribunalului București.

În primul rând. potrivit acuzației formulate de autoritățile americane, se constată că "victima 5** este posesoarea unui cont de poștă electronică iar faptele au fost comise în legătură cu accesarea subcontului, pe când, faptele reținute în sarcina lui A. prin sentința penală nr. 1667 din 06 iunie 2014 a Tribunalului București se referă la victima B., ca posesoare a unui cont de poștă electronică diferit, respectiv Yahoo, și au legătură cu accesarea fără drept a acestui cont de poștă electronică.

Pe de altă parte, spre deosebire de ceea ce a făcut obiectul condamnării pronunțate de autoritățile române (A. fiind condamnat pentru fapte care au avut drept victime numai cetățeni români care aveau calități oficiale: B. era membru în Parlamentul European, iar C. era directorul Serviciului Român de Informații), acuzația penală formulată de autoritățile americane are în vedere fapte prin care au fost prejudiciate, exclusiv, persoane de cetățenie americană sau din SUA.

Chiar dacă nu se indică numele părților vătămate, în cuprinsul rechizitoriului și a celorlalte documente înaintate de autoritățile americane, se arată că acestea sunt identificate, iar în descrierea faptelor se precizează că A. "a accesat fără drept conturile virtuale a zeci de persoane din SUA" și că "Victimele lui A. au inclus rude a doi foști președinți SUA, un fost membru al Cabinetului SUA, un fost membru al Statului Major al SUA, un diplomat SUA, ofițeri în rezervă ai forțelor armate și un consilier prezidențial" (fila 54 și urm., fila 69 și urm. din dosarul înaintat de parchet).

În plus, trebuie avută în vedere „Proba F - declarația sub jurământ în sprijinul cererii de extrădare" dată de investigatorul sub acoperire în fața Tribunalului Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Virginia, în care se precizează în mod expres, referitor la faptele pentru care este cercetat că „A. a vizat personalități de pe întregul teritoriu al SUA, și printre victimele sale se includ rude ale doi foști președinți ai SUA, un fost membru al Cabinetului SUA, un fost membru al Statului Major al SUA, un diplomat SUA, ofițeri rezerviști ai forțelor Armate și un consilier prezidențial. Aceste vitime au fost identificate în cuprinsul rechizitoriului ca victima 1, victima 2, victima 3, victima 4, victima 5" (fila 92 dosar înaintat de parchet).

În ce privește persoanele de altă cetățenie, acestea nu sunt menționate ca fiind părți vătămate, făcându-se vorbire doar de „martorul 1, cunoscută marelui juriu, cetățean străin și fostă persoană oficială guvernamentală, posesorul contului".

Drept urmare, atât desrierea faptelor și indicarea datelor la care au fost comise, cât și indicarea cetățeniei, după caz, a calității oficiale a persoanelor prejudiciate, dar și indicarea calității de martor a persoanei de cetățenie străină ce avea o calitate oficială guvernamentală, lămuresc pe deplin obiectul anchetei desfășurate în SUA și exclud formularea unor acuzații identice din punct de vedere faptic, cu cele pentru care A. a fost judecat definitiv în România.

De altfel, nici persoana extrădabilă nu a invocat o atare împrejurare și nu a formulat opoziție conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, solicitând doar ca, în cazul în care se va dispune extrădarea, să fie respectată regula specialității.

Față de cele reținute, în opinie majoritară, se apreciază că informațiile comunicate sunt suficiente pentru soluționarea cererii de extrădare, nefiind necesară trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se solicita informații suplimentare, în vederea lămuririi incidenței principiului "ne bis in idem".

În continuare, referitor la solicitarea de predare temporară, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a specificat, inițial, durata de timp, iar prin informațiile puse la dispoziție de către Ministerul Justiției nu s-a specificat existența unui acord între autoritățile române și statul solicitant.

Cu toate acestea, ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond. Ministerul Justiției, prin referința nr. 99619/2014 din 23 februarie 2016 a comunicat faptul că la data de 22 februarie 2016, autoritățile SUA au înaintat nota verbală din 2016 completatoare la nota verbala din data de 08 decembrie 2014 prin care se menționează că sunt de acord cu predarea temporară și estimează că procedurile ar putea dura aproximativ 18 luni. De asemenea, autoritățile americane menționează că persoana se va afla în detenție pe toată perioada predării temporare și că autoritățile americane vor suporta costurile privind preluarea și returnarea persoanei.

Conform art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004: „condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate."

Se constată, astfel, că toate solicitările autorităților americane au fost acceptate de către Ministerul Justiției, care a declanșat procedura de contestare a sentinței pronunțate de prima instanță și nu a formulat nicio opoziție, așa încât, la acest moment, nota verbală unită cu manifestarea de voință a Ministerului Justiției din România constituie un acord în sensul art. 58 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fiind precizată și durata pentru care se solicită predarea temporară.

Drept urmare, în majoritate, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu referire la dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 referitoare la predarea temporară, în cauză neexistând niciun impediment pentru admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din SUA, urmând a se dispune predarea temporară a persoanei solicitate A..

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 53 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 425 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 40/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, să desființeze sentința penală mai sus menționată și, rejudecând:

În temeiul art. 52 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008 și art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, va admite cererea de extrădare formulată de autoritățile din SUA privind pe persoana solicitată A. și va dispune predarea temporară a persoanei solicitate A., pe perioada desfășurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni de la data preluării acesteia de către autoritățile statului solicitant, cu respectarea regulii specialității extrădării prev. de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008.

În ceea ce privește necesitatea indicării perioadei pentru care se face predarea, aceasta este de esența procedurii, rezultând chiar din denumire - predare temporară - ceea ce implică o limitare în timp, iar conform art. 52 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, durata extrădărilor temporare trebuie menționată în dispozitivul hotărârii. Cât privește durata propriu-zisă, Înalta Curte are în vedere perioada estimată de autoritatea solicitantă.

În temeiul art. 43 alin. (6) cu referire la art. 52 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, va dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 04 martie 2016 până la 02 aprilie 2016. Sub acest aspect, sunt avute în vedere și disp. art. 58 alin. (7) din aceeași lege, potrivit cărora: "Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.'’

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în sumă 400 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 40/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează sentința penală mai sus menționată și, rejudecând:

Admite cererea de extrădare formulată de autoritățile din SUA privind pe persoana solicitată A.

Dispune predarea temporară a persoanei solicitate A., pe perioada desfășurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni de la data preluării acesteia de către autoritățile statului solicitant, cu respectarea regulii specialității extrădării prev. de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008.

Dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 4 martie 2016 până la 2 aprilie 2016.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în sumă 400 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 04 martie 2016.

Cu opinia separată a președintelui completului de judecată, doamna judecător E., în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În opinie minoritară apreciez că se impuneau clarificări cu privire la stadiul procesual al cauzei pentru care se solicită României predarea temporară, având în vedere că predarea temporară se dispune conform prevederilor Tratatului dintre cele două state, doar pentru urmărirea penală. Clarificarea de către instanța de fond și nu direct de către cea care soluționează calea de atac, ar permite examinarea acestui element de admisibilitate a extrădării cu respectarea dublului grad de jurisdicție.

Astfel, conform art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA (art. 14, Predarea temporară și predarea amânată, din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA):

(1) Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectid unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statal solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ținută în stare de arest în statul solicitant și va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condițiile ce vor fi stabilite prin acord între părți. Timpul petrecut în arest pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat din perioada rămasă de executat în statul solicitat.

(2) Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.

Dispozițiile din art. 14 din Legea nr. 111/2008, prin care sunt stabilite condițiile de predare temporară, derogă, în con