ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2016

Decizia nr. 821/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/F din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării, iar, în baza art. 52 alin. (3) din aceeași lege și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile S.U.A. a numitului A., cetățean israelian și argentinian, față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Regional al Districtului de Est al Virginiei al Statelor Unite ale Americii la data de 10 februarie 2016, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs. B., et al, caz 4:16 CR 17.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A.

În baza art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., s-a dispus remiterea, odată cu persoana extrădată, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) și a obiectelor ridicate de la numitul A. la data de 02 martie 2016, menționate în procesul-verbal întocmit de organele poliției (I.G.P.R. - Direcția Investigații Criminale - Serviciul Urmăriri) la data de 02 martie 2016.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii, formulată de persoana extrădată A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată fost reținută pentru 24 ore, la data de 02 martie 2016, și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 02 martie 2016 la zi.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 02 martie 2016, a fost înregistrată sub nr. x/2/2016, sesizarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind arestarea provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării către S.U.A., a persoanei urmărite A., cetățean israelian și argentinian.

Persoana urmărită a fost prezentată în fața procurorului la data de 02 martie 2016, care a dispus măsura reținerii față de aceasta pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 02 martie 2016 până la data de 03 martie 2016, după ce i-au fost aduse la cunoștință existența mandatului de arestare și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile S.U.A.

Prin încheierea din 02 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (definitivă prin decizia nr. 315 din 08 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), în baza art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei urmărite A., pentru o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 02 martie 2016 până la data de 31 martie 2016, inclusiv, măsura preventivă fiind menținută succesiv prin încheierea din 30 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (definitivă prin decizia penală nr. 489 din 07 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și prin încheierea din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (definitivă prin decizia penală nr. 656 din 05 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

La data de 27 aprilie 2016, ulterior examenului de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, în condițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis Curții cererea de extrădare și actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - S.U.A. -, în condițiile art. 8 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A.

Analizând sesizarea, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, curtea de apel a constatat că sunt întrunite condițiile pentru acordarea extrădării și predării către autoritățile S.U.A. a numitului A.

Astfel, împotriva persoanei extrădabile A. a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Regional al Districtului de Est al Virginiei al Statelor Unite ale Americii la data de 10 februarie 2016, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, într-un dosar penal intitulat Statele Unite ale Americii vs. B., et al, Acuzare nr. 4:16 CRI7, pentru următoarele infracțiuni:

Nr. 1: Titlul 18 Codul Statelor Unite (U.S.C.) art. 371 - Conspirație la înșelăciune și comiterea de infracțiuni împotriva Statelor Unite, cu o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare;

Nr. 2-8: Titlul 18 U.S.C. art. 1546 și titlul 18 U.S.C. art. 2 - Frauda la viză, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 9-14: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (iv) și titlul 18 U.S.C. art. 2 - Încurajarea și introducerea ilegală, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 15-21: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (iii) și titlul 18 U.S.C. art. 2 - Adăpostirea ilegală a străinilor, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 22-33: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (ii) și titlul 18 U.S.C. art. 2 - Transportarea ilegală a străinilor, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 34: Titlul 18 U.S.C. art. 1956 (h) - Conspirație la spălare de bani, cu o pedeapsă maximă de 20 ani închisoare.

În fapt s-a reținut, în esență, că „în decembrie 2012, Departamentul Muncii al U.S. și alte agenții au inițiat o investigație asupra C., o afacere cu sediul în Israel, care operează în Statele Unite sub numele unor diverse societăți înregistrate în S.U.A. C. este deținută și operată de A., complicele B., și alții. C. a recrutat cetățeni israelieni ce au intrat fraudulos în Statele Unite, în scopul de a lucra ilegal ca și angajați în chioșcurile C. și magazinele din mall-uri din Statele Unite care vindeau produse cosmetice și produse de îngrijire a pielii de la Marea Moartă și alți participanți au recrutat acești cetățeni israelieni să călătorească în Statele Unite și i-au încurajat să aplice în mod fraudulos pentru viză sau prelungiri ale vizei B-2 pentru vizitatori. Viza A 8-2 vizitator se eliberează cetățenilor unei țări străine pentru o ședere temporară în Statele Unite, în scop de turism, agrement sau vizită. Persoanele cărora li se eliberează o viză B-2 în mod expres nu li se permite să lucreze în Statele Unite ale Americii. Încă din 2011 și până în prezent, C. a angajat peste 100 de titulari B-2 Visa, care nu au fost autorizați să lucreze în Statele Unite ale Americii. Participanții au convins aceste persoane să vină în Statele Unite, unde au fost adăpostite, transportate și angajate fără a se plăti taxele de muncă și tară aprobarea de a lucra în Statele Unite ale Americii. Astfel de acte constituie adăpostirea ilegală și transportarea ilegala a străinilor, conform legii S.U.A. Odată ce muncitorii au fost aduși în Statele Unite ale Americii, participanții i-au sprijinit în obținerea de prelungiri de viza prin declarații false, că acestea nu au fost angajate și au mijloace de sprijin în timp ce stau în Statele Unite ale Americii. Venitul obținut din exploatarea chioșcurilor și magazinelor cu ajutorul muncitorilor ilegali a depășit 14 milioane de dolari S.U.A. din 2012 și până în 2014. În plus, mai mult de 350.000 dolari S.U.A. au fost plătiți prin viramente, transferuri și cecuri din conturile bancare C. către A., B. și/sau alte afaceri asociate. În diferite momente, A. a avut poziția de președinte, vicepreședinte și/sau proprietar pentru mai multe dintre companiile care operează în S.U.A. și care au lucrat sub C. Din Israel, A. a servit ca legătura cu personalul C. din Statele Unite ale Americii. Cu toate că A. a fost îndepărtat administrativ din Statele Unite în 2010 și îi este interzisă intrarea în Statele Unite, el locuiește în prezent în Israel, și continuă să fie implicat în recrutarea ilegală a lucrătorilor pentru C. și primește veniturile din afacerile care sunt transferate către Israel”.

Potrivit declarației date sub jurământ în sprijinul cererii de extrădare, de către D., procuror al Statelor Unite (AUSA) în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, Divizia din Newport News:

„Rezumat al legilor aplicabile și al acuzațiilor:

Un mare juriu consistă din șaisprezece până la douăzeci și trei de cetățeni, aleși la întâmplare, care se întrunesc ca să analizeze probele prezentate de autoritățile de aplicare a legii din Statele Unite privind comiterea unei infracțiuni. Fiecare membru al juriului trebuie să analizeze probele prezentate și să stabilească dacă sunt suficiente dovezi că s-a comis o infracțiune și dacă este posibil ca inculpatul să fi comis infracțiunea. Același mare juriu poate să înainteze rechizitorii suplimentare de substituire în cadrul acelorași proceduri pentru aceleași fapte sau fapte adiționale.

Rechizitoriul a fost înaintat și înregistrat în mod corespunzător la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia. O copie a Rechizitoriului, legalizată de Grefierul tribunalului, ca fiind adevărată și exactă, este anexată ca Proba A.

La data de 10 februarie 2016, Judecătorul Magistrat din Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, E., care are autoritatea legală să emită mandate de arestare în baza unui rechizitoriu, a emis un Mandat de Arestare a lui A., pentru comiterea faptelor enunțate în rechizitoriu. O copie legalizată a mandatului de arestare este anexat ca Proba B.

Capul de acuzare unu din rechizitoriu îi acuză pe inculpați, inclusiv A., pentru conspirație la fraudă și la comiterea de infracțiuni împotriva Statelor Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371. Legea din Statele Unite stabilește că o conspirație este o simplă înțelegere în vederea comiterii uneia sau mai multor infracțiuni „principale”, care a constituit scopul și obiectivul conspirației. Infracțiunea de conspirație este o infracțiune independentă, separată și distinctă de comiterea oricărei infracțiuni principale. Un conspirator poate fi ținut răspunzător penal pentru orice acțiuni care în mod rezonabil pot fi previzibile, întreprinse de ceilalți conspiratori în vederea continuării parteneriatului criminal. În consecință, un conspirator este răspunzător pentru actele principale comise în vederea continuării conspirației, fapte care pot fi prevăzute, chiar dacă acest conspirator, personal nu a comis sau nu a fost de acord cu comiterea unui astfel de act principal. Un act principal este un act care a fost comis în vederea continuării conspirației și care este în sine o încălcare a legii penale. Scopul principal al conspirației a fost să ademenească și să recruteze în mod ilegal, în scopul angajării, cetățeni străini pentru ca aceștia să intre în Statele Unite venind din Israel în baza vizei de vizitator B-2, să adăpostească și să transporte pe acești contravenienți la regimul vizelor în scopul angajării ilegale pentru a obține câștiguri financiare și beneficii pentru conspiratori, fără a respecta și ocolind cerințele legale de angajare pentru cetățeni străini, impuse de agenții guvernamentale ale Statelor Unite.

Dacă va fi condamnat pentru această conspirație, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. este de cinci ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după liberare și o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

Capul de acuzare trei din rechizitoriu îi acuză pe unii dintre inculpați, inclusiv pe A., pentru sprijinul și ajutorul dat la comiterea fraudei cu vize, cu încălcare prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1546(a) și Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2. A., este acuzat printr-un cap de acuzare privind fraudă cu vize referitor la cererea frauduloasă de prelungire a vizei depusă de co-inculpatul F.

Dacă va fi condamnat pentru fraudă cu vize, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de zece ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

Capetele de acuzare de la nouă la douăzeci și unu din rechizitoriu îi acuză pe unii inculpați, inclusiv pe A., pentru completarea unor formulare în vederea obținerii intrării ilegale a străinilor, adăpostirea lor, inclusiv încurajarea și sprijinirea intrării ilegale (8 C.S.U. §1324(a)(l)(A)(iv) și adăpostirea unor persoane străine ilegale (8 U.S.C. §1324(a)(l)(A)(iii). Aceste acuzații se bazează pe presupunerea că inculpații, inclusiv A., au recrutat diverși cetățeni străini pentru ca aceștia să intre în mod fraudulos în Statele Unite, prin încălcarea legilor Statelor Unite, și în continuare au adăpostit și protejat pe acești străini prin cazarea, transportarea lor în scopul obținerii unui avantaj comercial și câștig comercial personal. Dacă va fi condamnat pentru încurajarea și sprijinirea intrării ilegale (Capetele de acuzare nouă la patrusprezece), pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de cinci ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o amendă de 250.000 dolari S.U.A. Dacă va fi condamnat pentru adăpostirea unor străini ilegali, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de zece ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

În conformitate cu prevederile din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2, o persoană care sprijină și ajută la comiterea unei infracțiuni este la fel de vinovată ca persoana care comite fapta criminală. Aici, după cum a fost arătat mai sus, A. este acuzat pentru comiterea infracțiunilor de fraudă cu vize, încurajarea și sprijinirea intrării ilegale și adăpostirea unor persoane străine ilegale și sprijin și ajutor dat la comiterea acestor fapte, și el poate fi găsit vinovat chiar dacă el, personal, nu a întreprins fiecare act care constituie infracțiunea comisă.

Fiecare din legile și reglementările care stă la baza acuzațiilor din rechizitoriu este în vigoare în prezent ca o lege adoptată în mod legal de Statele Unite și care a fost în vigoare la data comiterii tuturor infracțiunilor și la data înaintării rechizitoriului. O copie legalizată a acestor legi și reglementări este anexată ca Proba C.

Urmărirea penală a lui A. nu este împiedicată de scurgerea termenului de prescripție. În mod concret, există un termen de prescripție de cinci ani pentru acest gen de infracțiuni, conform prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 3282. Infracțiunile de conspirație din Capul de acuzare unu și treizeci și patru din rechizitoriu au continuat până în februarie 2016 și fiecare din faptele principale menționate în capetele trei și de la nouă la douăzeci și unu au avut loc între anii 2012-2013. Rechizitoriul a fost înregistrat într-un termen mai scurt de cinci ani, la 10 februarie 2016. O copie legalizată a prevederilor privind termenul de prescripție este inclusă în Proba C.

Rezumatul cazului:

Descrierea acuzatului:

Față de aceste aspecte, prima instanță a constatat că numitul A., cetățean israelian și argentinian, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, făcând parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 18 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind exceptat de la extrădare, potrivit art. 19 din aceeași lege.

De asemenea, persoana extrădabilă nu a formulat obiecțiuni la identitate și nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, prevăzute la art. 21 sau art. 22 din Legea nr. 302/2004 republicată, și nici regulile referitoare la prescripție sau amnistie, prevăzute la art. 33 și art. 34 din același act normativ.

În plus, s-a apreciat că, în cauză, este îndeplinită și condiția referitoare la dubla incriminare, infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. (traficul de migranți), art. 244 alin. (1) C. pen. (înșelăciunea) și art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată (spălarea de bani). S-a arătat, totodată, că participația reținută în sarcina persoanei urmărite la infracțiunea de fraudă la viză (Titlul 18 U.S.C. art. 1546 și titlul 18 U.S.C. art. 2) se circumscrie infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., nefiind apreciat ca fiind relevant faptul că, potrivit legii române, ar fi putut fi reținute și alte infracțiuni (fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.), în concurs ideal, sau chiar existența unui concurs de calificări, câtă vreme s-a stabilit îndeplinirea condiției dublei incriminări. S-a apreciat că nu are relevanță, sub acest aspect, nici faptul că textul infracțiunii din legea română se referă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României, întrucât ar fi absurd să se pretindă că în Codul penal român să fie sancționată trecerea frauduloasă a frontierei de stat a altei țări, situație în care s-a considerat incriminată, sub aspectul verificării condiției prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004 republicată, trecerea frauduloasă a frontierei de stat (oricare ar fi acela).

În consecință, s-au apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) lit. a) și alin. (4) și (5) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., necesar a fi respectate pentru ca o infracțiune să permită extrădarea unei persoane în acest stat.

Referitor la împrejurarea că persoana extrădabilă A. a părăsit teritoriul S.U.A. în anul 2010, întrucât i s-a interzis dreptul de a se mai afla acolo, astfel că nu ar mai fi avut cum să săvârșească infracțiuni pe teritoriul S.U.A., s-a arătat că nici aceasta nu poate constitui un impediment la extrădare, față de actele și lucrările cauzei, având în vedere situația de fapt descrisă și prevederile art. 8 alin. (4) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. proc. pen., privind înțelesul noțiunii de loc al săvârșirii infracțiunii.

În plus, s-a subliniat că în cadrul procedurii de extrădare nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz a extrădării, prevăzute expres de art. 20 și art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și dispozițiile art. 52 alin. (2) din același act normativ, care nu permit instanței române să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea ori asupra oportunității extrădării.

S-a mai arătat că, întrucât, potrivit declarației date în fața instanței, persoana extrădabilă A. nu a înțeles să renunțe la regula specialității, extrădarea acesteia se va efectua cu respectarea regulii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 16 din Tratat, S.U.A. au solicitat și confiscarea tuturor lucrurilor, articolelor, documentelor, inclusiv telefoane, carduri bancare și sume de bani aflate în posesia persoanei extrădabile în momentul arestării, care ar putea servi ca dovezi sau ar putea fi produsul faptelor de care este acuzată, pentru predarea acestora împreună cu persoana căutată dacă extrădarea acesteia către Statele Unite este aprobată, instanța de fond, reținând că față de modalitatea de comitere a faptelor, astfel cum a fost descrisă anterior, bunurile găsite asupra persoanei extrădabile au legătură cu infracțiunile pentru care se acordă extrădarea, în baza art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., a dispus remiterea, odată cu persoana extrădabilă, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) și a obiectelor ridicate de la aceasta la data de 02 martie 2016, menționate în procesul-verbal întocmit de organele poliției (I.G.P.R. - Direcția Investigații Criminale - Serviciul Urmăriri) la aceeași dată.

Cu ocazia depistării, persoana extrădabilă A. a declarat că bunurile îi aparțin, aspect consemnat în proces-verbal, contrar celor susținute de apărare cu ocazia dezbaterilor.

Având în vedere soluția de admitere a cererii de extrădare, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și apreciindu-se că măsura preventivă este necesară în continuare și pentru buna desfășurare a procedurii extrădării, s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsura fiind executorie, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

În plus, s-a arătat că starea de arest a persoanei extrădabile fiind o condiție sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii), odată dispusă extrădarea instanța nu mai poate avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri mai blânde față de aceasta.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat contestație, în termen legal, persoana extrădabilă A., fără însă a o motiva.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2/2016, cu termen de judecată fixat aleatoriu la data de 02 iunie 2016.

În ședința publică din 02 iunie 2016, contestatorul persoană extrădabilă A., personal, prin intermediul interpretului de limba ebraică, a declarat că își retrage contestația formulată, poziția acestuia fiind consemnată în cuprinsul unei declarații scrise, care a fost atașată la dosar.

Față de această manifestare de voință, examinând dispozițiile legale, se constată că art. 425 C. proc. pen. cu referire la art. 53 din Legea nr. 302/2004, republicată, face trimitere la prevederile art. 415 C. proc. pen., text de lege care prevede posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac promovată.

Ca atare, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana extrădabilă, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință expresă a contestatorului A. în sensul retragerii contestației formulate.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 94/F din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba ebraică se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2016.