ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287/F de la 20 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată constată că sunt întrunite condițiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile S.U.A., a numitului A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autoritățile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 12.12.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2018, sesizarea nr. x/2018 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea de extrădare formulată de autoritățile competente din S.U.A., referitor la numitul A.

A., solicitându-se admiterea acesteia și luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădabile.

Parchetul a arătat că la data de 05.12.2018, prin adresa nr. x, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (4) raportat la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, cererea de extrădare formulată de autoritățile competente americane privind pe numitul A..

Potrivit acestei solicitări persoana extrădabilă A. este urmărită pentru a fi judecată în Statele Unite ale Americii pentru săvârșirea de infracțiuni legate de apartenența la o organizație coruptă, conspirație la comiterea fraudei prin cablu și conspirație la spălare de bani.

Astfel, la data de 05.07.2018 a fost înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

Cap de acuzare 1: conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO"- Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;

Cap de acuzare 14: Conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani și

Cap de acuzare 15: Conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Urmare a rechizitoriului, la data de 05.07.2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil și poate fi pus în aplicare pentru infracțiunile expuse anterior.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetățeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitații online, procedând ulterior la operațiuni de spălare de bani prin rețeaua B.. Astfel, numitul A. și ceilalți membri ai rețelei B. postau anunțuri false pe site-uri de vânzări online și cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunțul de vânzare este într-o situație delicată (ex. decesul unui membru de familie, militare detașat la o altă unitate etc.) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conțineau mărci comerciale contrafăcute ale licitațiilor online oficiale (ex. C. și N.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziționarea de bitcoin. Mai exact, persoana extrădabilă A. primea sumele prin transfer D., transfer bancar, depuneri în numerar, după care acesta transmitea aceste sume celorlalți membri ai grupării din Statele Unite ale Americii, care îi convertea în bitcoin.

Autoritățile judiciare americane au transmis prin intermediul Ministerului Justiției documentele prevăzute de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, respectiv: rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A); mandatul de arestare nr. x emis la data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B); copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C); declarația sub jurământ a agentului special E. (proba D); fotografii ale numitului A. (proba E).

Examinând documentele transmise de statul solicitant s-a apreciat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile A. își regăsesc corespondent în legislația penală română actuală, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat-, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., fraudă informatică, prevăzută de art. 249 C. pen., efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Ca atare, Parchetul a apreciat, din analizarea acestor documente, că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale extrădării, prevăzută de dispozițiile art. 24, art. 26 și art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, precum și art. 24 din Convenția Consiliului Europei privind Criminalitatea Informatică adoptată la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001.

De altfel, aceste aspecte au fost comunicate și de către Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară care, prin adresa nr. x din data de 05.12.2018, în urma controlului de regularitate efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, a precizat următoarele: persoană a cărei extrădare se cere este cetățean român; între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009; extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1- 23 din Tratatul de extrădare România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008; la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 Legea nr. 302/2004, republicată, traduse în limba română; nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu privire la solicitarea formulată de autoritățile judiciare americane, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Tratat, menționată în cuprinsul cererii referitor la confiscarea bunurilor, documentelor și dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile, s-a precizat că acest capăt de cerere formează obiectul cererii de comisie rogatorie înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală sub nr. x/2016.

Având în vedere aspectele prezentate, s-a solicitat să se aprecieze cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și să se dispună cu privire la cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane în sensul admiterii acesteia, în conformitate, cu dispozițiile art. 42 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a precizat că persoana extrădabilă a fost prezentată în fața procurorului la data de 11.12.2018, procurorul, dispunând măsura reținerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 11.12.2018, ora 17:30 până la data de 12.12.2018, ora 17:30.

A fost atașată lucrarea nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Persoana extrădabilă a fost prezentă și asistată de apărător ales în fața Curții.

La termenul din 12.12.2018, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

La același termen s-a luat act de împrejurarea că persoana extrădabilă a înțeles să se opună extrădării.

De asemenea, la termenul din 12.12.2018 Curtea a pus în discuție măsura arestării provizorii în vederea extrădării față de persoana extrădabilă.

Prin încheierea de ședință din 12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădabilă A..

În temeiul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus luarea, față de persoana extrădabilă A., a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 12.12.2018 până la 10.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

Prin decizia penală nr. 961 din 18.12.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii F/DL din 12.12.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, fiind obligat contestatorul persoană extrădabilă la 200 RON cheltuieli judiciare statului.

La dosar, la termenul de astăzi - 20.12.2018- persoana extrădabilă A. a depus opoziție la extrădare .

În opoziția formulată, A. a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru extrădare și că se impune respingerea solicitării formulate de autoritățile judiciare ale Statelor Unite ale Americii.

Un prim motiv al opoziției constă în aceea că la dosarul cauzei nu există nicio cerere de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională și conform Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Este evident că actul de investire al autorităților române în orice procedură de extrădare pasivă îl reprezintă o cerere de extrădare formulată în condițiile legii și tratatelor bilaterale de către autoritățile judiciare străine, însoțită de documentele necesare în susținerea acesteia.

A solicitat să se observe că nu există vreun înscris care să fie intitulat "cerere de extrădare" sau care măcar să conțină solicitarea expresă a autorităților judiciare americane către statul român privind extrădarea lui A., ori, dacă o astfel de mențiune există, ea este informă.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că documentele primite la Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciara din cadrul Ministerului Justiției sunt următoarele: o adresă fără titlu emisă de Ambasada Statelor Unite ale Americii la București semnată indescifrabil dar fără numele și calitatea persoanei care reprezintă instituția și care are dreptul să o semneze, în limba română; aceeași adresă în limba engleză; un înscris cu antetul Departamentului de Justiție al Statelor Unite, care poartă un sigiliu și este semnată de către Procurorul General, prin care se atestă că dl. F. a fost și este Director Asociat al Biroului Afaceri Internaționale din cadrul Departamentului de Justiție al Statelor Unite, netradus; un înscris prin care F. certifica faptul că d-na G. este procuror al Statelor Unite în Districtul de Est al statului Kentucky, netradus; o declarație data sub jurământ de d-na G. în vederea extrădării lui A., potrivit traducerii oficiale; rechizitoriul nr. x emis in lipsa împotriva mai multor cetățeni romani printre care și A. și depus la Tribunalul din Districtul de Est al Statului Kentucky din Lexington; documentul este tradus; un mandat de arestare în lipsă emis de Tribunalul din Districtul de Est al Statului Kentucky, în aceeași zi în care a fost depus rechizitoriul pe numele A.; textele de lege aplicabile potrivit dreptului American și traducerea; declarația agentului special E. în vederea extrădării lui A.; fotografii ale lui A..

Persoana extrădabilă a făcut observații cu privire la emiterea mandatului de arestare și anume faptul că, este evident că acesta a fost emis pe un nume greșit -A. în loc de A., ceea ce, în lipsa totală a altor elemente de identificare, cum sunt data/locul nașterii, domiciliu ori C.N.P. conduce la nulitatea absolută a acestuia.

Acest mandat nu ar fi putut fi pus în executare nici măcar de către autoritățile americane chiar dacă l-ar fi identificat pe A. pe teritoriul SUA și cu atât mai puțin poate constitui o probă în vederea extrădării din România, cu atât mai mult cu cât el este nul și potrivit legislației române.

In al doilea rând, acest mandat de arestare a fost emis în lipsă. Trebuie să cunoască dacă în SUA este legal să se emită un mandat de arestare fără ca persoana în cauză să fie măcar formal citată sau cel puțin să se efectueze demersuri în vederea aducerii ei în fața unui judecător care să o asculte.

Autoritățile americane au procedat în felul următor: chiar dacă susțin și este real că aveau toate datele de identificare ale lui A., nu au făcut niciun demers de citare sau aducere în fața autorităților, ci mai întâi au emis mandatul de arestare în lipsă și apoi au cerut extrădarea, deși cunoșteau identitatea și localizarea persoanei în cauză.

Or, Statele Unite ale Americii sunt membru ONU și semnatara Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10.12.1948 pe care a ratificat-o la 24.10.1945, iar o astfel de modalitate contravine în mod flagrant acestui act internațional.

A mai arătat persoana extrădabilă că, dacă tot se cunoșteau toate datele, de ce nu au făcut demersuri de inculpare înainte de emiterea unui mandat de arestare.

Este evident că poziția acuzatului trebuie exprimată înainte de inculpare, cu respectarea drepturilor procedurale ale acestuia și cu asistența juridică la care are dreptul, pentru ca un judecător sa putea decide arestarea, în condițiile în care persoana în cauză este identificată și se cunoaște localizarea acesteia, indiferent unde se afla aceasta, că doar aveau la îndemâna același instrument al extrădării pe care, cu aceleași date, solicitat după inculpare și chiar arestare.

Prin urmare, se impune ca instanța care examinează cererea de extrădare să fie informată despre condițiile în care in legislația statului solicitant se poate formula o acuzație în lipsa persoanei care, de altfel este exact identificată și în lipsa oricărui demers pentru aducerea ei în fața justiției și mai mult, emiterea unui mandat de arestare in aceste condiții.

Aceasta nu reprezintă o analiza a temeiniciei acuzației în sensul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ci un examen al conformității solicitării de extrădare cu reglementările internaționale, cu caracter de principiu în ambele state, la care atât România cât și SUA sunt semnatare, pentru că dacă s-ar constata o astfel de încălcare, atunci ar deveni incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 302/2004 care prevăd că aplicarea acestei legi este subordonată protecției intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale României, definite prin Constituție, iar prin Constituția României este prevăzută supremația dreptului internațional pe care România trebuie să respecte chiar in detrimentul legilor interne.

In mod evident, acesta constituie și un motiv obligatoriu de refuz al extrădării, potrivit art. 21 lit. a) din Legea nr. 302/2004 care consfințește că extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Maniera în care au procedat autoritățile americane încalcă în mod clar dispozițiile CEDO care îl protejează pe cetățeanul român A., precum și dispozițiile aplicabile din dreptul procesual român, cât și dispozițiile internaționale la care chiar Statele Unite ale Americii sunt parte, așa încât se poate crede că sunt încălcate și dispozițiile naționale americane.

Mai mult, potrivit art. 32 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsa împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Chiar dacă prezenta cauză nu se află în situația exactă a solicitării de extrădare pentru executarea unei pedepse, efectuarea unei urmăriri penale urmată de emiterea unui rechizitoriu și în aceeași zi a unui mandat de arestare în lipsă reprezintă procedură judiciară cu privire la care legea română salvgardează un firesc drept la apărare în lipsa căruia statul român poate refuza extrădarea.

A mai solicitat persoana extrădabilă să se stabilească dacă în cauză i-a fost respectat dreptul la apărare, în condițiile în care aceasta este cercetată, trimisă în judecată și arestată, toate în lipsă, în condițiile în care se afirmă că era pe deplin cunoscută și identitatea și localizarea acesteia.

Dar și emiterea unui mandat de arestare reprezintă o procedură judiciară în care cel acuzat are dreptul la apărare.

S-a întrebat apărarea dacă a fost acesta respectat în cauza de fată.

Efectiv s-a constatat că s-au efectuat niște proceduri judiciare, respectiv de punere sub acuzare și de emitere a unui mandat de arestare fără respectarea unui minim drept la apărare, din moment ce extrădarea persoanei a cărei identitate era cunoscută se solicită după efectuarea acestor proceduri, fără ca aceasta să cunoască despre desfășurarea lor.

Dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004 dispun că, totuși, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedura de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare.

Procedura de emitere a mandatului de arestare este indiscutabil o procedură de judecată pentru ca măsura se ia doar de către judecător cu respectarea tuturor drepturilor procedural ale acuzatului, ca și in legislația romana.

Nu există la dosarul cauzei vreo asigurare ca odată ce va fi prezentat autorităților judiciare americane, A. beneficiază de vreo garanție că ar exista posibilitatea să fie rediscutată luarea măsurii arestării preventive.

Desigur că, aceleași argumente privitoare la nerespectarea dreptului la apărare și incidența Legii nr. 302/2004 sunt valabile și pentru procedura de urmărire penală finalizată prin emiterea rechizitoriului aflat la dosarul cauzei.

Din examinarea înscrisurilor dosarului a rezultat că nu există la dosarul cauzei nicio cerere de extrădare în înțelesul și sensul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională și în înțelesul sensul Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

In orice modalitate de interpretare cu privire la dispozițiile Legii nr. 302/2004 precum și a Legii nr. 111/2008 dar și într-o interpretare sistemică, rezultă în mod limpede că documentul numit în ambele legi ca fiind "cerere de extrădare" trebuie să fie emis în mod formal de către "autoritățile judiciare" ale statului solicitant.

Un astfel de înscris nu se regăsește la dosar.

Singurul document care conține expresis verbis este o solicitare privind extrădarea lui A., dresă fără titlu, emisă de Ambasada Statelor Unite ale Americii la București, semnată indescifrabil dar fără numele și calitatea persoane care reprezintă instituția și care are dreptul să o semneze.

În document se precizează că ambasada SUA este cea care solicită extrădarea lui A..

Or, ambasada unui stat nu reprezintă și nu poate fi caracterizată ca fiind o "autoritate judiciară", ci doar strict una diplomatică, așa încât o astfel de solicitare este informă pentru că ea nu poate investi în mod legal autoritățile române în procedura de extrădare pasivă.

În Legea nr. 302/2004 și în Legea nr. 111/2008 se arată că cererea de extrădare poate fi comunicată pe cale diplomatică adică prin Ambasada, ceea ce înseamnă că tot autoritatea judiciară străină formulează o astfel de cerere și doar o poate transmite prin intermediul ambasadei.

Restul documentelor aflate la dosarul cauzei sunt doar înscrisuri, discutabile și ele, după cum s-a arătat, emise în sprijinul extrădării, cum sunt declarațiile procurorului american și ale agentului investigator.

În lipsa unei cereri formale și legale în acest sens, înscrisurile întocmite în sprijinul unei cereri care formal și legal nu există, sunt și rămân lipsite de valoare judiciară.

Prin urmare, a solicitat persoana extrădabilă să se constate că instanța nu este legal investită cu o "cerere de extrădare" de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

O a doua critică a persoanei extrădabile A. inserată în opoziția la extrădare, constă în aceea că s-a afirmat săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune sau cel puțin aceasta este traducerea oficială, dar în dosarul cauzei nu regăsește nicio referire la părțile vătămate, identitatea acestora sau cuantumul prejudiciului.

Este absurd să acuzi pe cineva că a înșelat cetățeni americani fără să indici persoana înșelată, timpul în care s-a întâmplat, locul săvârșirii infracțiunii și cuantumul sumelor ce ar putea constitui un prejudiciu.

In rechizitoriul emis de către autoritățile judiciare americane nu se vorbește absolut nimic despre aceste elemente.

Or, această împrejurare contravine flagrant dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 care impun necesitatea indicării unei expuneri a faptelor pentru care se cere extrădarea, data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile, care se vor indica în modul cel mai exact posibil.

La nivelul în care este descrisă acuzația în actele depuse în sprijinul extrădării, aceasta este informă potrivit legii române, pentru că lipsesc elemente esențiale care sunt necesare stabilirii corespondenței cu legea română.

O a treia critică este aceea că, din modul cum este prezentată situația de fapt în dosarul de extrădare a rezultat indubitabil că toate faptele imputate lui A. ar fi fost săvârșite din România; acesta nu a intrat niciodată pe teritoriul SUA.

In acest context, se pune problema teritorialității legii penale americane, respectiv dacă ea se aplică infracțiunii săvârșite pe teritoriul României.

A patra critică arată că, din examinarea actelor puse la dispoziție de către autoritățile americane, s-a constatat că acestea au identificat o "sursa confidențială" împreună cu care persoanele implicate din România ar fi săvârșit infracțiuni care au avut ca scop înșelarea unor victime, cetățeni americani, de la jumătatea anului 2015.

In acest sens, se pune întrebarea dacă potrivit legislației americane este permis autorităților să asiste la săvârșirea de infracțiuni timp de trei ani și jumătate fără să ia nicio măsură, știut fiind faptul că potrivit legislației române acest lucru este complet interzis.

In concluzie, având în vedere cele arătate, persoana extrădabilă A., în temeiul art. 51 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia dacă informațiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunțe o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanța competentă va solicita complinirea informațiilor necesare, să se încuviințeze ca probă în apărare o solicitare din partea instanței prin care să se răspundă la următoarele neclarități: cui aparține semnătura de pe adresa emisă de Ambasada Statelor Unite la București și ce calitate are persoana respectiva; care este documentul pe care autoritățile americane îl califică drept "cerere de extrădare" in sensul Legii nr. 302/2004 și 111/2008; un mandat de arestare care conține un alt nume decât cel al persoanei în cauză, poate produce efecte, potrivit legislației americane; care este procedura de emitere a unui mandat de arestare în lipsă; care este procedura de trimitere in judecata in lipsa; care sunt prevederile privind citarea persoanei acuzate în faza de urmărire penală și în procedura emiterii mandatului de arestare; care sunt reglementările legale privind emiterea unui rechizitoriu în lipsă; care sunt garanțiile procesuale americane privind dreptul la apărare; care sunt reglementările legale americane privind teritorialitatea legii penale și care sunt cele care cea privind constatarea unei infracțiuni privitoare al provocare.

A mai solicitat apărarea ca statul solicitat să dea asigurări suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată pentru emiterea mandatului de arestare care să-i salvgardeze drepturile la apărare sau în fața procurorului înainte de trimiterea în judecată care să-i apere drepturile la apărare.

Cu ocazia dezbaterilor, apărarea a mai arătat că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 302/, întrucât potrivit art. 20 alin. (3) cetățenii români pot fi extrădați și pe bază de reciprocitate, însă Legea nr. 302/2004 este dreptul comun în materie.

De asemenea, apărarea a mai arătat faptul că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului era necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar la dosar nu există vreo plângere din partea unei victime, făcând referire la infracțiunea de înșelăciune.

A mai precizat apărarea că situația familială a inculpatului urmează să fie îngreunată în cazul admiterii cererii de extrădare, având în vedere că acesta are un copil minor în întreținere.

Curtea a încuviințat persoanei extrădabile proba cu înscrisuri și, prin raportare la înscrisurile a căror atașare s-a solicitat (privind situația familială - căsătoria, faptul că inculpatul are un copil minor), în considerarea urgenței cauzei s-au efectuat verificări în baza DEPABD cu privire la aceste aspecte, fiind întocmit un proces-verbal în acest sens de către grefierul de ședință.

Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării, urmând a admite cererea de extrădare formulată de S.U.A. și a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile S.U.A., a numitului A..

Astfel, la data de 05.07.2018 a fost înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni: cap de acuzare 1: conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO"- Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; cap de acuzare 14: Conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani și cap de acuzare 15: Conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetățeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitații online, procedând ulterior la operațiuni de spălare de bani prin rețeaua B.. Astfel, numitul A. și ceilalți membri ai rețelei B. postau anunțuri false pe site-uri de vânzări online și cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunțul de vânzare este într-o situație delicată (ex. decesul unui membru de familie, militare detașat la o altă unitate etc.) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conțineau mărci comerciale contrafăcute ale licitațiilor online oficiale (ex. C. și N.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziționarea de bitcoin. Mai exact, persoana extrădabilă A. primea sumele prin transfer D., transfer bancar, depuneri în numerar, după care acesta transmitea aceste sume celorlalți membri ai grupării din Statele Unite ale Americii, care îi convertea în bitcoin.

Urmare a rechizitoriului, la data de 05.07.2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil și poate fi pus în aplicare pentru infracțiunile expuse anterior.

Prioritar analizei privind condițiile de fond și de formă, respectiv aspectele vizând opoziția formulată, Curtea a notat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10.09.2007.

Pe de altă parte, a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar conform art. 4 din același act normativ, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, a mai reținut Curtea că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Sintetizând și aplicând această analiză cauzei de față, s-a constatat faptul că Legea nr. 302/2004 constituie dreptul comun în materia extrădării, Legea nr. 111/2008 constituind norma specială (în raporturile dintre România și S.U.A.), iar dispozițiile procesual - penale constituie dreptul comun sub aspect procedural.

În continuarea demersului analitic, a notat Curtea, urmează a fi examinate condițiile de formă, atât din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare.

Astfel, Curtea a reținut faptul că apărarea a susținut faptul că în cauză Curtea nu este investită cu o cerere de extrădare legal emisă, susținând faptul că aceasta trebuia emisă de autoritățile judiciare din S.U.A.

Apărarea nu a indicat nicio dispoziție legală pe care își fundamentează aceste critici.

Curtea nu poate primi aceste critici, de vreme ce conform art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008 "Cererile de extrădare și documentele în susținerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică (...)".

În continuarea examenului privind condițiile de formă, Curtea a reținut faptul că în sprijinul cererii de extrădare au fost depuse înscrisurile și informațiile prevăzute de art. 8 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 111/2008, respectiv: rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A); mandatul de arestare nr. x emis la data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B); copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C); declarația sub jurământ a agentului special E. (proba D); fotografii ale numitului A. (proba E).

Curtea, examinând fondul cererii de extrădare, a constatat faptul că numitul A., cetățean român, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, făcând parte - contrar criticilor apărării - din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 din Legea nr. 111/2008, dispoziții ce permit extrădarea propriilor cetățeni în raporturile dintre România și S.U.A.

Curtea a mai constatat faptul că identitatea persoanei extrădabile nu a fost contestată de acesta cu ocazia audierii.

Totuși, prin opoziția formulată apărarea a susținut că persoana pe numele căreia a fost emis mandatul de arestare - A. - este altă persoană decât cea prezentată în fața instanței.

Curtea nu a putut primi aceste apărări de vreme ce actele comunicate de autoritățile S.U.A. cuprind numele corect al persoanei extrădabile, date de stare civilă - data și locul nașterii, C.N.P., domiciliul din România -, aspecte de natură a înlătura orice dubiu cu privire la identitatea persoanei extrădabile, impunând concluzia că menționarea prenumelui "A." în cuprinsul mandatului de arestare este rezultatul unei simple erori materiale.

Curtea a notat faptul că în cuprinsul mandatului de arestare sunt menționate și alias-urile sub care este cunoscut persoana extrădabilă (H., I., J., K.), acestea corespunzând celor indicate în rechizitoriu

Cu privire la autoritatea emitentă a mandatului de arestare, Curtea a notat faptul că aceasta rezultă din actele dosarului, criticile formulate de apărare sub acest aspect fiind nefondate - Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Kentucky .

Curtea a notat faptul că la dosar Parchet este explicată procedura de emitere a acestui mandat, precizându-se faptul că "La data de 5 iulie 2018, Onorabila L., Judecător Magistrat al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, a semnat un ordin prin care a îndrumat Grefierul tribunalului să emită un mandat de arestare pentru A., în baza unui rechizitoriu. În aceeași zi, M., Grefierul tribunalului a emis un mandat de arestare pe numele lui A. pentru faptele inculpate în rechizitoriu. O copie a mandatului, autentificată ca fiind adevărată și corectă este anexată ca Proba B"

A mai notat Curtea faptul că apărarea a invocat, prin opoziția formulată, incidența motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, invocând faptul că persoana extrădabilă a fost trimis în judecată și arestat preventiv în lipsă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 302/2004.

Curtea nu a putut primi aceste susțineri.

Astfel, dreptul la un proces echitabil este reglementat prin dispozițiile art. 6 din C.E.A.D.O.L.F. și vizează exclusiv etapa judecății, iar nu etapa urmăririi penale și nici materia măsurilor preventive.

De altfel, în sprijinul acestei interpretări sunt și dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, modificată, care, vizând judecarea în lipsă, fac referire exclusiv la o hotărâre de condamnare.

O altă critică a persoanei extrădabile A., inserată în opoziția la extrădare, constă în aceea că s-a afirmat săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune sau cel puțin aceasta este traducerea oficială, dar în dosarul cauzei nu regăsește nicio referire la părțile vătămate, identitatea acestora sau cuantumul prejudiciului, fiind încălcate, astfel dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Aceste apărări nu au putut fi primite.

Astfel, conform art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 "În sprijinul cererii se vor prezenta: (...) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil", iar conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 111/2008 "Cererile de extrădare vor fi însoțite de: (...) informații care descriu faptele care stau la baza infracțiunii".

În opinia Curții, informațiile comunicate de autoritățile americane satisfac aceste exigențe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracțiunile reținute în sarcina persoanei extrădabile, fiind indicate locul și data săvârșirii .

Apărarea a mai invocat lipsa plângerii prealabile.

Curtea nu a putut primi aceste critici de vreme ce, pe de o parte, infracțiunile corespondente în dreptul penal român (art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. român, art. 249 C. pen. român, art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. român și de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată) nu sunt pedepsite, conform dreptului penal român, la plângerea prealabilă, iar conform art. 30 din Legea nr. 302/2004 modificată "Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislației române, cât și legislației statului solicitant, acțiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării."

Pe de altă parte, nici infracțiunea de înșelăciune, la care a făcut referire apărarea, nu este pedepsită, conform dreptului penal român, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împrejurarea că, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen. român, împăcarea înlătură răspunderea penală neputând fi confundată cu pedepsirea acestei infracțiuni la plângere prealabilă, astfel cum rezultă din analiza coroborată a dispozițiilor art. 157 alin. (1) C. pen. român și art. 159 alin. (1) C. pen. român.

Curtea a reținut faptul că persoana extrădabilă a invocat, prin opoziția formulată, incidența motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, modificată.

Potrivit art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".

Aceste exigențe nu sunt îndeplinite în cauză, de vreme ce în susținerea opoziției nu s-au invocat consecințe asupra persoanei extrădabile, ci asupra familiei sale.

Curtea a apreciat, în continuarea demersului analitic, faptul că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile referitoare la prescripție sau amnistie, prevăzute la art. 33 (art. 6 din Legea nr. 111/2008) și art. 34 din Legea nr. 302/2004 modificată.

A fost îndeplinită în cauză și condiția referitoare la dubla incriminare, infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. român, art. 249 C. pen. român, art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. român și de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată și fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de un an.

Apărarea a mai susținut că, din modul cum este prezentată situația de fapt în dosarul de extrădare a rezultat indubitabil că toate faptele imputate lui A. ar fi fost săvârșite din România; acesta nu a intrat niciodată pe teritoriul SUA.

Contrar acestor susțineri, a apreciat Curtea că în cauză sunt îndeplinite exigențele art. 2 și urm. din Legea nr. 111/2008.

Astfel, în opinia Curții a fost îndeplinită și condiția prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, conform căruia "Dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite", având în vedere situația de fapt descrisă și prevederile art. 8 alin. (1), (4) din C. pen. român și art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. român, ce reglementează principiul ubicuității.

De asemenea, a constatat Curtea că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4, art. 5 și art. 7 din Legea nr. 111/2008.

În ceea ce privește criticile vizând provocarea, încălcarea principiului loialității Curtea a apreciat că acestea nu pot fi examinate prin raportare la exigențele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele anterior arătate, Curtea în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile S.U.A., a numitului A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul

Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autoritățile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Având în vedere soluția de admitere a cererii de extrădare s-a impus a se menține arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsură care este executorie, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Starea de arest a persoanei extrădate fiind o condiție sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii), odată dispusă extrădarea Curtea nu a mai putut avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri mai blânde decât arestul provizoriu față de persoana extrădată.

De altfel, față de natura infracțiunilor pentru care este cercetat persoana extrădabilă A., durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracțiuni, numărul de infracțiuni, respectiv numărul de acte materiale reținute în sarcina acestuia, măsura arestării provizorii s-a impus în continuare și pentru buna desfășurare a procedurii extrădării, potrivit dispozițiilor aplicabile în materie, reglementate de Legea nr. 302/2004 și de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Infracțiunile de care este acuzat persoana extrădabilă prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, reprezentând, totodată o formă a criminalității organizate la nivel mondial ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție.

Astfel fiind, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat oral contestație contestatorul persoană extrădabilă A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 31 decembrie 2018, Înalta Curte a constatat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de persoana extrădabilă A. în vederea angajării unui apărător ales, având în vedere că este primul termen de judecată în contestație și a încuviințat-o, acordând termen la 3 ianuarie 2019, cu citarea contestatorului la locul de deținere și menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană extrădabilă A. a solicitat admiterea contestației formulate pentru următoarele considerente.

Principala critică formulată vizează faptul că, la dosarul cauzei, examinând toate documentele depuse de autoritățile americane în sprijinul cererii de extrădare, nu se regăsește documentul formal numit cerere de extrădare.

Or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 și Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului încheiat între România și Statele Unite, autoritățile române sunt învestite cu solicitarea de extrădare printr-un document denumit cerere de extrădare.

Însă, la dosarul cauzei, nu există o astfel de cerere, ci singura mențiune, expresis verbis, privind solicitarea adresată statului român se regăsește într-o adresă neintitulată, aflată la dosar ce emană de la Ambasada Statelor Unite ale Americii la București.

De asemenea, potrivit dispozițiilor legale, cererea de extrădare vizează o cerere formulată de autoritățile judiciare din statul care solicită extrădarea. Or, instanța de fond a reținut că, atâta vreme cât solicitarea a fost trimisă pe cale diplomatică, condițiile prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008 sunt îndeplinite, și anume că "cererile de extrădare și documentele în susținerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică".

Deși cererile de extrădare trebuie prezentate pe cale diplomatică, acestea trebuie formulate de autoritățile judiciare americane și, ulterior, transmisă pe cale diplomatică și nu emisă de ambasadă, deoarece, în prezenta cauză, așa-numita cerere de extrădare, pentru că apărarea nu o poate identifica ca fiind un astfel de document, întrucât solicitarea atașată la dosarul cauzei nu are nici măcar titlu, nu este emisă de o autoritate americană și trimisă prin ambasadă, cum stabilește Legea nr. 111/2008, ci este emisă chiar de către ambasadă.

În plus, susține că solicitarea de referință este semnată indescifrabil de o persoană ale cărei nume ori funcție nu sunt cunoscute și nu poate fi cunoscută persoana care a aplicat-o, funcția acesteia și dacă aceasta poate angaja sau nu ambasada.

Contrar opiniei instanței de fond care a reținut că apărarea nu a indicat, în mod concret, care este textul de lege care stabilește obligativitatea formulării cererii de către autoritățile americane, apărarea susține că nu este necesară această precizare, întrucât toate textele din Legea nr. 302/2004 vorbesc de cereri de extrădare formulate de către autorități judiciare, care pot fi trimise pe cale diplomatică. Ceea ce înseamnă că trebuie să existe o cerere de extrădare transmisă pe cale diplomatică ce trebuie să fie formulată eventual de o autoritate diplomatică în sine, cum este ambasada unui anumit stat.

O altă critică privește faptul că acel mandat de arestare emis în Statele Unite ale Americii a fost emis pe numele A. și nu pe numele A..

Contrar opiniei instanței de fond care a apreciat că acest aspect constituie o eroare materială, apărarea învederează că nu s-a afirmat în fața Curții de Apel București că, din cauza acestei erori, contestatorul nu ar trebui extrădat, ci a susținut doar că mandatul de arestare nu este valabil și nu poate fi pus în executare și, prin urmare, nu poate constitui o probă sau un înscris în susținerea cererii de extrădare.

Mai mult, a explicat că mandatul de arestare nu cuprind