ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290/F de la 20 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din S.U.A., a numitului A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x: la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de numitul A..

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 de ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.12.2018 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 12.12.2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală sub numărul de mai sus, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj referitoare la cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la numitul A., solicitându-se, de asemenea, arestarea sa provizorie în vederea extrădării.

În cuprinsul sesizării s-a arătat, în esență, că sesizarea are la bază mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018 față de numitul A., cercetat de autoritățile americane pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează în "RICO" - organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite ale Americii;

- conspirație la spălare de bani, prevăzută de Titlul 18, Secțiunile 1956 (a)(1) și 1956 (a)(2) din Codul Statelor Unite ale Americii.

După prezentarea situației de fapt reținute de autoritățile americane, s-a arătat că cererea de extrădare conține mențiunile prevăzute de lege și că este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Ministerul Public a înaintat instanței cererea de extrădare, documentele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, rezultatul examenului de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției, procesul-verbal de audiere a persoanei extrădabile.

La termenul din 12.12.2018, Curtea a procedat la audierea numitului A., care a formulat opoziție la extrădare și a solicitat acordarea termenului prevăzut de art. 46 și 49 din Legea nr. 302/2004 în vederea formulării în scris a motivelor de opoziție.

La același termen, Curtea a respins cererea de arestare provizorie a numitului B. în vederea extrădării, dispunând luarea fata de acesta a măsurii controlului judiciar. Prin decizia nr. 963 din data de 18.12.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația parchetului împotriva încheierii Curții de Apel din data de 12.12.2018, a desființat încheierea contestată și a dispus arestarea provizorie a numitului A. pentru o perioada de 30 de zile.

La termenul din 12.12.2018, persoana extrădabilă A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004, arătând că acestea contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 20 și art. 53 din Constituția României.

Prin încheierea din 14.12.2018, Curtea de Apel București, secția I penală a constatat admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României formulate de persoana extrădabilă A..

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004.

La termenul din data de 20.12.2018 s-a luat un supliment de declarație persoanei extrădabile, care a învederat că nu renunță la regula specialității.

La dosar a fost depusă de persoana extrădabilă A., prin avocat, la data de 17.12.2018 motivele opoziției la extrădare și care a solicitat să fie avute în vedere, cu consecința respingerii cererii de extrădare, având în vedere incidența motivelor obligatorii și opționale de refuz incidente în cauză.

In esență, s-au arătat următoarele:

Extrădarea nu este admisibilă prin raportare la prevederile art. 24 din Legea nr. 302/2004, deoarece nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Distincția dintre evaluarea dublei incriminări in abstracto sau in concreto nu reprezintă o alegere binară, ci, mai curând, o scară mobilă. Această distincție se bazează pe nivelul de abstracție ales pentru a evalua dubla incriminare.

La cel mai înalt nivel de abstracție, s-ar putea argumenta că accentul se pune pe simpla imoralitate a faptei: o anumită faptă este considerată greșită în ambele sisteme. In continuare, se găsesc elementele constitutive de bază ale infracțiunii. Chiar și mai departe pe scara de abstractizare, se găsesc toate celelalte elemente specifice ale răspunderii penale, inclusiv, de exemplu, aspectul legat de vârstă sau (in)existența unor împrejurări excepționale, dar și severitatea sancțiunilor. La cel mai scăzut nivel de abstracție (sau mai degrabă cel mai înalt nivel de concretizare), toate elementele de fapt sunt de asemenea relevante. Ceea ce se solicită de fapt aici este existența cvasiidentității faptei și a evaluării juridice a acesteia în cele două sisteme juridice în cauză. Mai mult decât atât, având în vedere diversitatea în înțelegerea de către statele membre a tratatului (România-SUA) a gradului de exactitate cu care trebuie definite noțiunile in concreto și in abstracto, atașarea de "etichete" terminologice ar putea fi înșelătoare, întrucât este destinată a fi interpretată într-o manieră diferită.

Prin urmare, este util să se examineze, pe scurt, evoluția noțiunii de dublă incriminare într-un context de drept internațional. Iar în general, condiția dublei incriminări condiționează exercitarea jurisdicției extrateritoriale a unui stat de incriminarea faptei respective, atât în temeiul legii care se aplică în locul unde a fost săvârșită fapta, cât și în temeiul legii statului unde aceasta este sancționată (aceasta este legată de principiul legalității și, mai precis, de previzibilitatea sancțiunilor - nulla poena sine).

Din această perspectivă, faptele persoanei extrădabile, așa cum sunt ele descrise, în raport, cu legislația din România au un caracter de legalitate, deoarece, astfel cum se susține inclusiv în actul de învinuire eu eram "schimbător de monedă bitcoin", activitate care nu constituie infracțiune în România. Dacă în America anilor 2009 valoarea cryptomonedey nou apărute era 0,30 dolari, iar în anul următor a avut loc prima plată a unor bunuri/servicii contra monedei, virtuale, abia în anii 2014/2015 a apărut în România prima platformă de exchange în domeniul cryptomonedelor. Anterior anului 2015, orice cetățean român, dacă dorea să achiziționeze moneda digitală bitcoin, era nevoit să creeze conturi pe diferite site-uri, să posteze anunțuri in urma cărora să facă achiziția in schimbul unei sume de bani prestabilite cu fiecare vânzător.

Astfel că, în timp ce România atestă legalitatea acestor schimburi și modul în care se impozitează veniturile obținute din diferența de curs cryptomonedă- monedă fiduciară abia în anul 2018, în America, încă din anul 2013 era recunoscută oficial de către autorități, după ce un judecător american a admis ca aceasta reprezintă o valuta și că utilizarea ei poate fi reglementată sub legea Statelor Unite ale Americii. Decizia judecătorească a fost luată intr-un caz deschis de Security andExchange Comisssion (SEC) împotriva fondului de investiții C., care a strâns peste 700.000 tfucoin din plasamente oferite și vândute in 2011. și 2012, valorând peste 4,5 milioane de dolari, potrivit cotațiilor neoficiale ale Bitcoin din acei ani.

Statele Unite ale Americii au și implementat pe parcursul anilor o serie de condiții de valorificare și reglementări pe propriul lor teritoriu, altele și total diferite față de țările din Uniunea Europeană.

In aceste circumstanțe, raportat la descrierea faptelor reținute în actul de învinuire, numitul A. a apreciat că nu există un corespondent în condiții similare. Teoretic România nu ar putea niciodată să solicite extrădarea unei persoane vizavi de activitatea acesteia de a schimba cryptomonede, deoarece toate acțiunile sale au avut și au un caracter legal, acțiunea sa fiind una strict de schimb, fără să cunoască sau să aibă posibilitatea să cunoască faptul că monedele achiziționate ar fi provenit dintr-un circuit infracțional.

Persoana extrădabilă a apreciat ca sunt incidente motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a), b) și c din Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a arătat că în cazul în care a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece, deși ancheta a început cu cel puțin 4 ani de zile în urmă, iar ea viza în principal persoane aflate pe teritoriul Statelor Unite, România și S.U.A. fiind țări semnatare a Convenției din 1966, niciodată până în acest moment nu a fost informat cu privire la natura și motivele acuzației pentru a avea posibilitatea să beneficieze de dreptul la apărare.

În cazul in care ar fi beneficiat de dreptul la un proces echitabil și de dreptul la o apărare efectivă, cu certitudine nu s-ar fi reținut că persoana extrădabilă avea cunoștință că monedele Bitcoin pe care le-a schimbat de la cetățeni din România proveneau la rândul lor din transferuri de pe teritoriul Statelor Unite, fiind schimbate în prealabil din sume de bani obținute din fraude electronice.

Nu i s-a dat niciodată posibilitatea să explice, prin raportare la legislația din România, că activitatea pe care o desfășoară este una legală, respectiv a schimbat monede Bitcoin în monede fiduciare, plătind taxe și impozite statului român din sumele obținute cu titlu de profit, în conformitate cu Codul fiscal.

De asemenea, a mai arătat persoana extrădabilă că a respectat întotdeauna legislația în domeniul combaterii și prevenirii spălării banilor, Legea nr. 656/2002, sens în care, în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., a formulat mai multe sesizări Oficiului și, ca urmare a solicitărilor a suspendat tranzacțiile despre care existau indicii că ar fi suspecte.

A considerat că i s-au încălcat drepturile prevăzute in art. 9,14, 15, 26 din Convenția Internațională a Drepturilor Civile și Politice din 1966, consecința încălcării acestora producându-i o vătămare a dreptului de a beneficia de un proces echitabil.

Un alt aspect pe care l-a subliniat inculpatul, este legat de încălcarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil este legat de modul în care s-a emis mandatul de arestare, prin raportare la modul în care i-au fost aduse la cunoștință învinuirile pentru care se solicită extrădarea.

Atât în declarația procurorului de caz dar și din cuprinsul actului de învinuire, se indică faptul că ar fi încălcat prevederile Titlului 18 Codul Statelor Unite - secțiunea 1956 a (1) respectiv secțiunea 1956 a (2). De altfel, aceste două prevederi încălcate i-au fost aduse la cunoștință și în seara zilei de 11.12.2018, cu ocazia încheierii procesului-verbal, în cadrul lucrării x/2018, care au fost anexate, dar și în Ordonanța de reținere.

La aceeași data ora 19:40, la legislația incidentă se indică în cadrul Titlului 1956 H doar aceste două posibile infracțiuni pentru care se susține că ar exista indicii că le-ar fi săvârșit, fapt ce confirmă că faptele de care este acuzat au fost încadrate la încălcarea prevederilor 1956 a 1 și 1956 a 2 din Titlul 18 Codul Statelor Unite.

Cu toate acestea Mandatul de arestare face trimitere, pe lângă infracțiunea prevăzută de secțiunea 1962 (d) RICO, la toate infracțiunile din Titlul 18 1956 H, aspect, de altfel semnalat prin adresa AMBASADEI Statelor Unite.

În ultimul paragraf al adresei cu nr. x din 04.12.2018 se arată indică "vă rugăm să luați notă de faptul că în capul de acuzare cuprins in Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 inclusă în Proba C este incorect intitulată 1956 H, deși textul relevant al secțiunii 1956 H este inclus în această probă ea conține părțile secțiunii 1956 relevante pentru acest caz."

Cu alte cuvinte se arată faptul că este vorba de o eroare, iar PROBA C care face trimitere la titlul 1956 H cuprinde doar părțile secțiunii relevante: a1 și a2. Analizând textul original din Statele Unite, Secțiunea 1956 H cuprinde și alte fapte descrise la pometele B, C, D, E infracțiuni față de care persoana extrădabilă nu este învinuită și nu i s-a adus la cunoștință această învinuire.

În mod evident, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, era necesar să i se aducă la cunoștință în limba maternă aceste aspecte, deoarece vizează acuza pentru care se solicită extrădarea subsemnatului.

Mai mult, având în vedere forma în care s-a emis Mandatul de Arestare, exista riscul ca, odată extrădat, să i se agraveze situația juridică, încălcându-se PRINCIPIUL SPECIALITĂȚII, deoarece mandatul s-a emis pentru o altă infracțiune decât cea pentru care s-a solicitat predarea.

Referitor la incidența motivului prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. B și C din Legea nr. 302/2004, A. a arătat ca există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de ideologie și apartenență la un anumit grup social.

S-a arătat că A. este fondatorul D., unul dintre cele mai mari exchange-nri de monede Crypto din România, activitatea sa fiind una legală raportat la legislația din România și Europa.

Faptul că a respectat prevederile legale rezultă și din numeroasele sesizări pe care le-a făcut de-a lungul anilor către Oficiul de Combatere a Spălării Banilor, de fiecare dată când existau suspiciuni că anumite tranzacții ar putea fi suspecte. Mai mult, de fiecare dată când a fost solicitat de către autoritățile din România sau autorități din UE a furnizat toate informațiile solicitate.

Din acest punct de vedere se poate constata faptul că A. nu a avut niciodată niciun motiv să ascundă existența vreunei tranzacții, deoarece ele s-au realizat cu respectarea legislației naționale și europene.

La nivelul UE tendința din ultimii ani este aceea ca statele membre să găsească o modalitate de a legifera utilizarea cryptomonedelor, regulile fiind mult mai permisive decât cele impuse de către Statele Unite.

Cu titlu de exemplu fac trimitere la câteva Bănci din Uniunea Europeană care tranzacționează și acceptă cryptomonedele, respectiv E., F., G. - sunt doua bănci din Germania. Monaco are deja propria cryptomonedă, țări precum Malta, Suedia, Estonia, Danemarca sunt adepte la ideologia Cryptomonedelor. Bank of Elveția a anunțat că va lansa propria monedă în cursul anului 2019.

Cele mai mari burse din Europa încep să își deschidă platforme și pentru schimb cryptomonede. Mult mai recent în Parlamentul din Anglia s-a discutat despre o propunere legislativă de a se găsi o modalitate de a se achita taxele și impozitele inclusiv prin intermediul cryptomonedelor.

Astfel, analizând învinuirile care i se aduc lui A. despre care se susține că este un "schimbător de monedă", persoana extrădabilă consideră că este pe deplin îndreptățită să aibă motive serioase să creadă că, doar datorită faptului că este adeptul tehnologiei BLOCKCHAIN, subiect abordat diferit de către Statele membre din UE fată de restricțiile impuse de către SUA, situația sa va fi grav înrăutățită odată extrădat.

Ca motive opționale de refuz al extrădării, s-au arătat următoarele:

In prezenta cauză, fără niciun dubiu, este incident motivul existent în cadrul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 respectiv:

(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

Potrivit art. 8 din C. pen., cu privire la principiul teritorialității legii penale, conform căruia Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României, organele judiciare din România sunt competente să efectueze urmărirea penală cu privire la presupusele fapte indicate în cererea de extrădare având în vedere următoarele considerente:

Conform teoriei ubicuității, locul săvârșirii infracțiunii este acela unde s-a realizat o parte oricât de redusă din activitatea infracțională ori s-a produs rezultatul chiar parțial al acestei activități. In ceea ce privește persoana extrădabilă A., dacă acesta a săvârșit o faptă ea s-a săvârșit exclusiv de pe teritoriul României, nu doar în parte ci toate acțiunile sau omisiunile precum și rezultatul care i se impută.

Persoana extrădabilă a făcut trimitere la principiul teritorialității legii penale române, care se fundamentează pe principiul suveranității statului în baza căruia statul Român are dreptul suveran de a apăra ordinea de drept prin incriminarea faptelor care aduc atingere ori pun în pericol valorile sociale fundamentale. De asemenea, acest principiu se mai justifică și prin aceea că în niciun alt loc fapta penală nu poate fi cercetată și judecată, iar infractorul tras la răspundere mai eficient decât acolo unde s-a săvârșit fapta și unde legea este cunoscută atât de făptuitor, cât și de către cei chemați să o aplice.

Ca aspect incident relevant, atât din perspectiva motivelor obligatorii de refuz de extrădare, cât și cel opțional de extrădare datorită specificului activităților imputate lui A., s-au arătat următoarele:

A. este cetățean roman și european căruia Statul Român trebuie să îi respecte dreptul la un proces echitabil și toate drepturile prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Întreaga sa activitate de schimb cryptomonede s-a derulat cu respectarea legislației Europene și Naționale în domeniu.

In cazul de față, prin admiterea cererii de extrădare, având în vedere diferențele majore de abordare din punct de vedere legislativ a activităților legate de cryptomonede dintre UE și Statele Unite, se încalcă grav dreptul la un proces echitabil nu doar din Convenția Internațională din 1966 dar și cel prevăzut în cadrul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenție ratificată de România prin care și-a asumat o serie de obligații față de cetățenii săi.

Aplicarea directă conferă justițiabililor dreptul de a invoca dispozițiile Convenției, interpretate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, direct în fața instanțelor naționale române.

Având în vedere situația lui A., extrădarea ar reprezenta o ingerință nejustificată a dreptului la viață privată și de familie, A. este cetățean român, s-a născut în România, a trăit în România până la acest moment și toate relațiile sale familiale și sociale sunt în România. In România a înființat firma D., un start-up de succes care a devenit în scurt timp una dintre cele mai de succes platforme de tranzacționare a monedelor virtuale din țară. Tot în România și-a plătit, în mod onorabil și responsabil, taxele și impozitele. Așadar, întreaga sa viață se desfășoară în România, iar extrădarea în Statele Unite ar reprezenta separarea de toate persoanele care sunt importante pentru el.

Prin cererea formulată la data de 19.12.2018, persoana extrădabilă a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, arătând ca este o persoană responsabilă care nu are niciun interes să influențeze în vreun fel procedurile care se derulează împotriva sa ori să se sustragă de la o eventuală extrădare, este dispus să se prezinte la orice chemare din partea organelor judiciare și se obligă să pună la dispoziția acestora orice înscrisuri sau informații necesare soluționării cererii de extrădare, a făcut toate demersurile legale în vederea respectării dispozițiilor organelor judiciare și nu s-a opus punerii în executare a măsurilor preventive dispuse până în acest moment.

La dosar au fost atașate mai multe înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea de extrădare ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

S-a reținut de autoritățile americane că persoana extrădabilă a comis următoarele infracțiuni:

- conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;

- conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Ca situație de fapt s-a reținut că numitul A. este cercetat de autoritățile americane pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează în "RICO" - organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite ale Americii, respectiv conspirație la spălare de bani, prevăzută de Titlul 18, Secțiunile 1956 (a)(1) și 1956 (a)(2) din Codul Statelor Unite ale Americii.

Sub aspectul situației de fapt, autoritățile americane au reținut că persoana extrădabilă, alți 14 inculpați, în perioada 31.12.2013 și până în prezent, a participat la o înțelegere privind comiterea de infracțiuni intrând sub incidența RICO, prevăzute de Legea pentru controlul crimei organizate din 1970, participând la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite, prin comiterea de înșelăciuni cu licitații online și operațiuni de spălare de bani prin rețeaua J.. S-a arătat că scopul conspirației a fost acela de a ademeni victimele aflate în Statele Unite ale Americii să trimită bani pentru achiziționarea de bunuri de pe Internet, care nu au existat însă în fapt.

S-a reținut că rețeaua J. s-a folosit de licitații online și site-uri de vânzare cu amănuntul, cum ar fi K. și L. pentru a da anunțuri false, pentru articole de lux, cum ar fi vehiculele, membrii rețelei convingând victimele să trimită bani pentru bunurile oferite la vânzare și folosind facturi care conțineau mărci contrafăcute ale licitațiilor online oficiale, facturi prin care lăsau clienților impresia că efectuează tranzacții sigure. După ce victimele trimiteau banii rețelei J., membrii acesteia începeau o operațiune complexă a spălării banilor prin implicarea unor complici din Statele Unite care converteau banii retrași de pe card-urile de debit preplătite, primite de la clienții victimă, în bitcoin, care erau transferați la complicii din țările est-europene, printre care se afla și A..

Cu referire la numitul A., s-a arătat că, pe baza unei înțelegeri făcute cu numiții H., B. și I., primea la adresa sa de bitcoin, moneda bitcoin trimisă de persoanele anterior menționate, după care făcea schimbarea acestora în monedă fiduciară națională și trimitea banii astfel rezultați în conturi bancare, având cunoștință că lucra cu monedă bitcoin obținută în mod fraudulos, care provenea dintr-un șir de activități nelegale care includeau fraudă prin carduri, spălare de bani, furt de identitate și trafic cu mărci comerciale contrafăcute.

S-a menționat că bitcoin este o monedă digitală care funcționează ca un sistem de plată de la persoană la persoană, utilizatorii trimițând și primind bitcoin folosind un program de portofel aflat pe un calculator personal, dispozitiv mobil sau aplicație web. Bitcoin este schimbat între adrese bitcoin și fiecare tranzacție bitcoin generează un hash care este stocat pentru totdeauna într-un registru public numit de obicei "bitcoin blockchain".

În acest sens, cu titlu de exemplu, s-a arătat că la data de 25.11.2015 sau în jurul acestei date, numitul H., persoană acuzată în aceeași cauză, l-a însărcinat pe A. cu trimiterea de fonduri într-un cont bancar deschis pe numele lui B., iar la data de 26.11.2015, A. a depozitat fondul în contul acestuia din urmă.

S-a mai precizat că lanțul de blocuri de bitcoin este un registru public în care se înregistrează toate tranzacțiile în bitcoin efectuate în decursul timpului ceea ce face posibil ca analiștii să analizeze și să confirme fluxul acestor tranzacții.

S-a mai precizat că una dintre adresele la care se trimiteau banii proveniți din săvârșirea infracțiunilor aparținea unei companii de schimb de bitcoin, M., iar din evidențele acesteia rezultă că aceea adresă aparținea unui cont deschis în numele lui A., care a folosit adresa de e-mail A.@gmail.com ca să înregistreze contul și a trimis la M. fotografii ale documentelor oficiale române de identificare și ale pașaportului.

S-a precizat și că ulterior, A. a înființat propria companie de servicii de schimb de monedă virtuală numită S.C. D. S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, arătând în cuprinsul unor materiale promoționale că a schimbat monedă virtuală în valoare de peste 400 milioane RON.

În urma examenului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean român, că între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009, că extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, că la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română și că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.

In prealabil Curtea a reținut că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate. De asemenea, între Statele Unite ale Americii și România există un Tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Conform art. 1 din Tratat, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

De asemenea, la art. 2 alin. (1)-(4) al aceluiași Tratat, intitulat "Infracțiuni care dau loc la extrădare", se prevăd următoarele:

(1) O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. În cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puțin 4 luni.

(2) De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la alin. (1).

(3) În sensul prezentului articol, o infracțiune dă loc la extrădare:

a) indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie;

b) indiferent dacă infracțiunea este sau nu una dintre acelea pentru care legislația federală a Statelor Unite ale Americii prevede dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea serviciilor poștale sau a altor facilități care afectează comerțul interstatal ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competența pentru o instanță federală din Statele Unite ale Americii; și

c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la impozite și taxe, obligații vamale, controlul operațiunilor valutare, importul sau exportul de mărfuri, legislația statelor solicitant și solicitat prevede ori nu același tip de impozite și taxe, obligații vamale sau controlul operațiunilor valutare, importul ori exportul acelorași tipuri de mărfuri.

(4) Dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.

Totodată, în articolele 4-7 din Tratat sunt menționate situațiile în care extrădarea solicitată de una dintre părți poate fi refuzată, precum și motivele care nu pot justifica respingerea unei cereri de extrădare.

Raportat la articolele menționate în cuprinsul Tratatului, Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 4-7. Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracțiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.

Împrejurarea că persoana extrădabilă ar putea fi judecată în România sub aspectul faptelor de a căror săvârșire este acuzată de autoritățile americane nu poate justifica un refuz al extrădării, în raport, cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Tratat, deoarece acest articol prevede expres că extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autoritățile statului solicitat au decis, fie să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea, să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleași fapte, ori să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.

Susținerea persoanei extrădabile, în sensul, că nu este vinovată de săvârșirea faptelor de care este acuzată nu poate face obiectul analizei Curții conform art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată ("Curtea de apel nu este competenta sa se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării"), neconstituind, astfel, un criteriu, în raport, cu care să fie analizată cererea formulata de statul solicitant.

Curtea a reținut că sunt îndeplinite și cerințele art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratat - care se referă la faptul că cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni trebuie însoțită, între altele, de orice informații de natură să ofere motive rezonabile sa se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea -, având în vedere că documentele înaintate de autoritățile judiciare din S.U.A. sunt suficiente în sensul menționat, la dosarul cauzei fiind depus, alături de alte înscrisuri, tocmai actul de inculpare al persoanei extrădabile (rechizitoriul înregistrat sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky). Potrivit legii penale române, prin emiterea rechizitoriului se pune in mișcare acțiunea penală împotriva unei persoane sub aspectul comiterii unei infracțiuni (dacă nu a fost pusă în mișcare anterior), ceea ce înseamnă că probele administrate sunt suficiente pentru a indica, la modul rezonabil, că persoana în cauză a comis fapta de care este acuzată.

Nu este atributul prezentei instanțe să examineze probele avute în vedere de organele judiciare din S.U.A. la emiterea actului de inculpare (așa cum au solicitat avocații persoanei extrădabile), pentru ca aceasta ar însemna să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi pentru care autoritatea străină cere extrădarea, cu nerespectarea disp.art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Apărarea a mai susținut că, prin admiterea cererii de extrădare, numitului A. i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil dar și dreptul la apărare, având în vedere că rechizitoriul a fost emis în contextul în care nu i s-a adus la cunoștință învinuirea și nu a fost informat în legătură cu procedura judiciară care se desfășoară împotriva sa, totodată există anumite contradicții între cele menționate în rechizitoriu și mandatul de arestare cu privire la încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat.

Curtea a reținut că, în speță, numitul A. invocă motivul obligatoriu de refuz al extrădării reglementat de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, care prevede că "extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România".

Acest articol nu este aplicabil în speța de față, atât timp cât între România și Statele Unite ale Americii a intervenit Tratatul din 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, în cauză impunându-se a fi aplicate prevederile Tratatului (ca lege speciala și derogatorie), iar nu cele reglementate de Legea nr. 302/2004.

Este adevărat că, prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se stipulează că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate". In cauza se observă, însă că nu poate fi vorba despre o situație nereglementată care să impună completarea ei cu prevederile Legii nr. 302/2004, deoarece în cuprinsul Tratatului sunt menționate expres condițiile în care extrădarea poate fi acordată, respectiv motivele obligatorii de refuz al extrădării (articolele 4-7), între care nu se regăsește și cel la care inculpatul face referire.

Pe de alta parte, la momentul actual nu se pot face aprecieri asupra caracterului echitabil al procedurii (aspect care se va realiza la sfârșitul procesului penal), cu atât mai cu cât, urmare a admiterii cererii de extrădare, numitul A. va avea posibilitatea sa participe la judecarea faptelor pentru care este cercetat și să își facă toate apărările pe care le consideră necesare, context in care predarea acestuia către autoritățile judiciare din S.U.A. apare ca fiind necesară tocmai din perspectiva respectării dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Curtea a mai constatat, că faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, contrar susținerilor apărării, fiind incriminate de dispozițiile art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat-), art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. (efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos) și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a mai constatat că faptele anterior menționate sunt sancționate de legea penală a ambelor părți cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind așadar îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.

De asemenea, autoritățile americane au atașat cererii de extrădare documentele și informațiile obligatorii prevăzute de art. 8 alin. (2) și (3) din Tratat.

Aprecierile avocaților aleși ai persoanei extrădabile cu privire la modalitatea de descriere a faptelor care fac obiectul învinuirii, despre care au susținut ca nu sunt prevăzute de legea penala română nu pot fi primite, putându-se constata ca, prin analiza efectuată, aceștia se referă la substanța acuzației aduse inculpatului de autoritățile judiciare străine, aspect care, însă nu poate fi examinat de prezenta Curte prin raportare la dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificata. Ca atare, plecând de la descrierea formală a faptelor, se poate lesne observa ca acestea sunt incriminate și de legea penală română, având corespondent în dispozițiile legale anterior menționate.

Faptul că extrădarea ar reprezenta o ingerință nejustificată a dreptului la viață privată și de familie al numitului A. nu poate constitui un motiv care să conducă la respingerea cererii formulate de statul solicitant, în lumina prevederilor Tratatului, cu observația că o astfel de ingerință este una firească atât timp cât extrădarea este necesară pentru judecarea unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni și trimisă în judecată prin rechizitoriu.

Condițiile de detenție în penitenciarul în care persoana extrădabilă urmează a fi încarcerată nu prezintă relevanță sub aspectul analizării oportunității extrădării, la fel ca și împrejurarea că respectivele infracțiuni ar fi fost comise pe teritoriul României. Principiul teritorialității invocat de apărare nu reprezintă un motiv de refuz al extrădării, întrucât, chiar și în situația în care autoritățile judiciare ar fi efectuat cercetări față de numitul A. cu privire la aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea, aceasta nu ar putea fi refuzată (a se vedea disp.art. 5 alin. (2) din Tratat, arătate mai sus).

Contrar susținerilor apărării, s-a constatat că informațiile cuprinse în cererea de extrădare și în documentele anexe sunt suficiente pentru a se aprecia asupra întrunirii cerințelor prevăzute de tratat, inclusiv în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul acuzației, acestea fiind menționate în rechizitoriul cu care a fost sesizat Tribunalul de District al Statelor Unite. Referitor la menționarea Secțiunii 1956 H în mandatul de arestare, Curtea a observat că acest aspect a fost clarificat prin adresa Ambasadei S.U.A. depusă la dosar, precizându-se că a fost vorba despre o eroare materială.

Fată de cele expuse, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și că motivele de opoziție invocate de persoana solicitată nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratat, a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

A dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din S.U.A., a numitului A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulată de numitul A., având în vedere că instanța a admis cererea formulata de autoritățile din S.U.A. privind extrădarea persoanei solicitate, caz in care se impune menținerea detenției preventive pentru punerea în executare a măsurii dispuse, orice alta măsură alternativă detenției fiind ineficientă.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 de ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.12.2018 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 3 ianuarie 2019, în concluziile orale, în dezbateri apărătorul ales al contestatorului persoanei extrădabile A. a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate pentru următoarele motive de nelegalitate.

Astfel, a solicitat să se constate că, în cuprinsul sentinței penale atacate nu se indică data până la care se menține măsura arestării provizorii în vederea extrădării, precum și faptul că măsura arestării provizorii a fost dispusă de către instanța de fond pe motiv că este singura măsură care asigură buna desfășurare a procedurii de extrădare.

De asemenea, apărarea solicită să se aibă în vedere faptul că, persoana extrădabilă nu s-a opus procedurii extrădării, nu este cunoscută cu antecedente penale și nu a avut nicio incidență cu legislația penală, este administrator în cadrul unei societăți comerciale și a participat la diferite întruniri de specialitate, ceea ce reprezintă suficiente argumente din care rezultă că persoana extrădabilă nu are niciun interes să se opună unei asemenea proceduri.

În esență, apărarea susține că i-a fost imposibil să critice în fața instanței de fond acele proceduri legale pe care le prevede legislația americană cu privire la emiterea mandatului de arestare și la procedurile care sunt descrise sumar în Tratatul de extrădare dintre România și SUA, precum și de procedurile diplomatice pe care le-a adoptat statul american.

Era necesar să se sublinieze în fața instanței de fond faptul că aspectul legat de descrierea activității infracționale în cuprinsul actelor de sesizare este oarecum sumară, descrierea referindu-se doar la un incident întâmplat în anul 2015, în care se arată că o persoană de cetățenie română îi solicită contestatorului să efectueze viramentul unei sume de bani în contul unei alte persoane, iar prin acel comportament s-ar dovedi faptul că persoana extrădabilă cunoștea despre proveniența acelor sume de bani pe care urma să le transfere.

Această critică reprezenta o chestiune de circumstanțiere, respectiv o prezentare comparativă a activității infracționale pe care statul american o cercetează în prezenta cauză cu cele aproximativ 15 persoane a căror extrădare s-a solicitat, iar scopul, în opinia apărării, a fost atins, întrucât s-a încercat prin actele în circumstanțiere depuse să se arate posibilitatea contestatorului de a se apăra în fața autorităților americane, efectuând chiar un demers în vederea angajării unui apărător ales în statul Kentucky, dovadă care a fost prezentată în fața instanței de fond, prin care s-a luat legătura cu procurorul de caz și prezentarea acelor înscrisuri care dovedește intenția persoanei extrădabile de a colabora cu autoritățile americane.

Or, problema care se ridică în acest dosar vizează legalitatea acestei sentințe, întrucât s-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 302/2004 și din obligațiile care intervin în relația dintre statul solicitant și solicitat, se impune ca instanța de judecată, în momentul în care admite o cerere de extrădare să specifice și data până la care se menține măsura arestării provizorii care este dispusă față de persoana extrădabilă, întrucât este vorba de acele termene imperative prevăzute în legislația națională care subliniază reacția pe care trebuie să o aibă statul solicitant și solicitat în situația în care se admite o cerere de extrădare.

Mai mult, solicită să se constate că, în urma unei examen amănunțit, a rezultat faptul că sentința contestată este singura sentință pronunțată în această perioadă în care nu se indică data până la care se menține această măsură provizorie cu toate că, în cuprinsul sentinței se specifică că, față de contestator s-a dispus măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore la data de 12 decembrie 2018, iar măsura arestării provizorii a fost dispusă în data de 18 decembrie 2018.

În schimb, judecătorul fondului precizează faptul că măsura arestării provizorii trebuie să se mențină până la data predării persoanei extrădabile de către statul solicitat statului solicitant, în condițiile în care această mențiune nu acoperă legalitatea respectivei sentințe, fiind obligatoriu să se prevadă data până la care se menține această măsură preventivă, întrucât se impune din partea statului solicitant să aibă o reacție prin intermediul relațiilor internaționale pentru a desfășura acele proceduri de predare-primire, având în vedere că toate cheltuielile ocazionate cu desfășurarea acestei proceduri sunt în sarcina statului solicitant.

În condițiile în care această sentință rămâne definitivă și nu este prevăzută data până la care se menține măsura arestării provizorii, atunci, practic, s-ar putea admite că, în situația în care, predarea să se facă după un termen mai îndelungat, din motive independente de persoana extrădabilă, spre exemplu, după o perioadă de 60 sau 80 de zile, această măsură să-și păstreze valabilitatea cu toate că dispozițiile legale prevăd un termen de maxim 30 de zile.

Cea de-a doua critică vizează netemeinicia sentinței penale contestate, și anume dispoziția de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana extrădabilă, sens în care solicită să se constate că, instanța de fond, în câteva rânduri, apreciază că arestul provizoriu este singura măsura care poate efectiv să asigure buna desfășurare a procedurii de extrădare.

Or, apărarea consideră că, la dosar, există suficiente probe produse de către apărare din care rezultă cu certitudine faptul că este o persoană care nu prezintă un pericol în vederea sustragerii de la extrădare, fiind o persoană care se implică din punct de vedere social în activități legale și este o persoană cunoscută în domeniu.

Pentru aceste motive, apărarea consideră că măsura arestării provizorii este nejustificată, iar hotărârea contestată este nemotivată în ceea ce privește necesitatea luării acestei măsuri provizorii care, în opinia instanței de fond, este singura măsură care asigură buna desfășurare a acestei proceduri.

Totodată, solicită să se constate că a depus în probațiune dovada faptului că persoana extrădabilă poate să execute o altă măsură preventivă, respectiv măsura arestului la domiciliu, domiciliul fiind indicat la o adresă din București tocmai pentru a asigura un mai bun control din partea autorităților române până la data la care se va efectua această predare.

Un alt aspect pe care îl învederează este faptul că, încă din data de 12 decembrie 2018, alte persoane care au fost de acord cu extrădarea, neinvocând în fața instanței de fond nicio opoziție din perspectiva legislației sau a procedurii și cu toate acestea, la expirarea termenului de 15 zile prevăzut de Tratatul de extrădare dintre România și SUA, aceste persoane, în continuare, se află pe teritoriul României, nefiind predate autorităților americane.

Or, tocmai pentru a evita o asemenea situație în cazul persoanei extrădabile care, din perspectiva probelor, este caracterizat ca o persoană corectă, cu un comportament social adecvat, serioasă și conștientă de toate consecințele nerespectării unor prevederi legale, apărarea solicită să se aprecieze luarea unei alte măsuri preventive, respectiv măsura arestului la domiciliu, dând posibilitatea autorităților americane să desfășoare procedura în condiții de normalitate, deoarece contestatorul nu se opune procedurii de extrădare și dorește să se prezinte cât mai repede în fața autorităților americane pentru a contesta măsura arestării provizorii, să-și pregătească apă