ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 03.01.2019

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2019

HOTĂRÂRE

03.01.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 288/F de la 20 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile S.U.A., a numitului A., față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 05.07.2018, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 s-a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autoritățile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

S-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Cu adresa nr. x/2018 din data de 12.12.2018, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală sub nr. x/2018 din data de 12.12.2018 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a trimis acestei instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 42 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, lucrarea cu numărul de mai sus, având ca obiect cererea de extrădare formulată de autoritățile competente din Statele Unite ale Americii referitor la cetățeanul român A., solicitând admiterea acestuia și arestarea provizorie în vederea extrădării, până la predare.

Parchetul a arătat că prin adresa din 05.12.2018 Ministerul Justiției - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 37 alin. (4) raportat la art. 40 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii cererea de extrădare formulată și transmisă de către autoritățile competente din Statele Unite ale Americii la data de 04.12.2018 și înregistrată la data de 05.12.2018 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Potrivit acestei solicitări, persoana extrădabilă A. este urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO"- organizații corupte și influențate de activități de racket prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1962(d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii și pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; complicitate la comiterea infracțiunii de fraudă, prin cablu și transferuri bancare frauduloase prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1349 din C. pen. al Statelor Unite ale Americii și pedepsită cu închisoare de până la 20 de ani; complicitate săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1956 (h) și pedepsită cu închisoare de până la 20 de ani.

In fapt, s-a reținut că persoana extrădabilă, împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autoritățile americane, au participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitații online și operațiuni de spălare de bani prin Rețeaua B. s-a folosit de licitațiile online și site-uri de vânzare cu amănuntul, precum C. și D. pentru a da anunțuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Rețeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunțate, prin metode convingătoare, pretinzând că persoana care a publicat anunțul este un militar care a postat anunțul, întrucât trebuie să vândă bunul înainte de a fi detașat la o unitate militară sau pentru un membru de familie care a decedat. Membrii rețelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conțineau mărci comerciale contrafăcute ale licitațiilor online oficiale, facturi care conțineau indicații pentru victime despre modul de efectuare al plății și le inspirau siguranță. Plățile din partea persoanelor vătămate se efectuau deseori sub formă de carduri preplătite reîncărcabile, carduri de debit preplătite și carduri cadou de diferite tipuri, mandate poștale efectuate în Statele Unite ale Americii, cecuri bancare garantate de bancă, transferuri de plată prin E. și F., depozite și transferuri bancare. Ulterior, membrii rețelei au colaborat și la spălarea veniturilor obținute din licitațiile frauduloase pe internet prin schimbarea plăților efectuate de către victime în monede Bitcoin în SUA, transferarea de Bitcoin în Europa de Est și, în cele din urmă, schimbarea monedelor Bitcoin înapoi în monede naționale. Persoana extrădabilă a fost manager de nivel mediu în cadrul rețelei de licitații frauduloase pe internet.

La data de 05.07.2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii-Districtul de Est al Statului Kentucky s-a înregistrat rechizitoriul nr. x care constituie actul de inculpare pentru faptele enumerate.

În baza actului de inculpare a fost emis mandatul de arestare la data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Districtul de Est al Statului Kentucky.

Au fost înaintate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, respectiv rechizitoriul nr. x (proba A), mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky la data de 05.07.2018 față de A., copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declarația sub jurământ a agentului special G. (proba D).

Examinând, totodată, documentele transmise de statul solicitant Parchetul a apreciat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile își regăsesc corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup organizat- infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., complicitate la fraudă informatică prevăzută de art. 48 raportat la art. 249 C. pen., complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 48 raportat la art. art. 250 C. pen. și complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale extrădării prevăzute de art. 24, 26 și art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și art. 24 din Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la data de 23.11.2001, aspect ce a fost verificat și de către Ministerul Justiției în urma efectuării examenului de regularitate internațională, conform dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a precizat că prin cererea de extrădare s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și confiscarea bunurilor, documentelor și dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile, însă acest capăt de cerere face obiectul cererii de comisie rogatorie înregistrată sub nr. x la Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Structura Centrală.

Față de aceste aspecte, s-a solicitat să se aprecieze cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și să se dispună cu privire la cererea de extrădare formulată de autoritățile americane, în sensul admiterii acesteia, conform dispozițiilor art. 42 și următoarele din Legea nr. 302/2004.

S-a precizat că persoana extrădabilă a fost prezentată în fața procurorului la data de 11.12.2018, procurorul dispunând măsura reținerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 11.12.2018, ora 16:10 până la data de 12.12.2018, ora 16:10.

A fost atașată lucrarea nr. x a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Persoana extrădabilă a fost prezentă și asistată de apărător din oficiu - înlocuit ulterior de apărător ales - în fața Curții și a fost audiat cu privire la măsura preventivă.

La termenul din 12.12.2018, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

La același termen s-a luat act de împrejurarea că persoana extrădabilă a înțeles să se opună extrădării.

Prin încheierea din 12.12.2018, Curtea de Apel București a respins solicitarea de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliul său a măsurii preventive a controlului judiciar și, față de persoana extrădabilă A. s-a luat măsura arestării provizorii, în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 12.12.2018 până la 10.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

Prin decizia penală nr. 966 din 18.12.2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii din data de 12.12.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x

La dosar, la data de 17.12.2018 a fost depusă de persoana extrădabilă A., prin apărător ales, opoziția la extrădare, prin care a solicitat încuviințarea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Statelor Unite ale Americii, având în vedere incidența motivului opțional de refuz al extrădării, prevăzute de art. 22 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004.

În motivare, persoana solicitată a arătat că este asociat unic și administrator al S.C. H. SRL-D care a încheiat Acordul de Finanțare nr. x și a accesat fonduri europene - programul Start-up Nation, iar conform clauzelor acestuia are obligația să asigure implementarea proiectului și să mențină investiția pentru o perioadă de minimum 3 ani, sub sancțiunea restituirii finanțării, scop în care a încheiat Contractul de credit nr. x, actul adițional, fidejusiunea din 23.03.2018, contractul de ipotecă mobiliară asupra conturilor/subconturilor curente și asupra soldurilor creditoare acestora nr. x/A și contractul de ipotecă mobiliară asupra bunurilor viitoare nr. x/B.

A mai precizat că societatea are în derulare mai multe contracte, iar în ipoteza în care ar fi extrădat în SUA, activitatea comercială ar putea fi serios afectată sau chiar blocată.

A arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, obține venituri licite, este integrat în societate și urma să se căsătorească.

Cu privire la infracțiunile de care este acuzat s-a arătat că acestea au corespondent în legislația română și persoana extrădabilă poate fi judecată în România.

În concluzie, persoana extrădabilă A. a solicitat să fie respinsă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din SUA și să se dispună judecarea sa în România pentru faptele de care este acuzat.

A mai invocat, cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, împrejurarea că cererea de extrădare nu a fost formulată de autoritatea competentă.

În susținerea opoziției, a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie (certificate pentru conformitate cu originalul de persoana extrădabilă A. la termenul din 20.12.2018): certificatul de înregistrare al S.C. H. SRL-D; actul constitutiv; acordul de finanțare nr. x, contractul de credit; fidejusiunea din data de 23.03.2018; contractul de ipotecă imobiliară asupra conturilor/subconturilor curente și asupra soldurilor creditoare acestora; contractul de ipotecă mobiliară asupra bunurilor viitoare; contractul individual de muncă.

Deliberând asupra probelor propuse, Curtea a încuviințat persoanei extrădabile proba cu înscrisuri, în susținerea opoziției la extrădare (înscrisurile depuse la dosar odată cu opoziția, anterior menționate).

Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării, urmând a admite cererea de extrădare formulată de S.U.A. și a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile S.U.A., a numitului A..

Astfel, se constată faptul că la data de 05.07.2018 a fost înregistrat, sub nr. x, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni: conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO"- organizații corupte și influențate de activități de racket prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1962(d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii și pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; complicitate la comiterea infracțiunii de fraudă, prin cablu și transferuri bancare frauduloase prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1349 din C. pen. al Statelor Unite ale Americii și pedepsită cu închisoare de până la 20 de ani; complicitate săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de Titlul 18- secțiunea 1956 (h) și pedepsită cu închisoare de până la 20 de ani.

Urmare a rechizitoriului, la data de 05.07.2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat valabil.

Prioritar analizei privind condițiile de fond și de formă, respectiv aspectele vizând opoziția formulată, Curtea a notat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10.09.2007.

Pe de altă parte, a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar conform art. 4 din același act normativ, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, a mai reținut Curtea că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Sintetizând și aplicând această analiză cauzei de față, s-a constatat faptul că Legea nr. 302/2004 constituie dreptul comun în materia extrădării, Legea nr. 111/2008 constituind norma specială (în raporturile dintre România și S.U.A.), iar dispozițiile procesual - penale constituie dreptul comun sub aspect procedural.

În continuarea demersului analitic, a notat Curtea, urmează a fi examinate condițiile de formă, atât din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare.

Astfel, Curtea a reținut faptul că apărarea a criticat autoritatea emitentă a cererii de extrădare - ambasada.

Curtea nu a putut primi aceste critici, de vreme ce conform art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008 "Cererile de extrădare și documentele în susținerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică (...)".

În continuarea examenului privind condițiile de formă, Curtea a reținut faptul că în sprijinul cererii de extrădare au fost depuse înscrisurile și informațiile prevăzute de art. 8 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 111/2008, respectiv: rechizitoriul nr. x (proba A), mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky la data de 05.07.2018 față de A., copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declarația sub jurământ a agentului special G. (proba D).

Curtea, examinând fondul cererii de extrădare, a constatat faptul că numitul A., cetățean român, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, făcând parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 din Legea nr. 111/2008.

De asemenea, s-a constatat faptul că identitatea persoanei extrădabile nu a fost contestată și nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute la art. 21 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Curtea a reținut faptul că persoana extrădabilă a invocat, prin opoziția formulată, incidența motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.

Actele și motivele invocate în susținerea opoziției anterior menționate au vizat, în esență, situația societății administrate de inculpat, context în care analiza Curții a vizat și dispozițiile art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004.

Curtea a notat faptul că, potrivit art. 22 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea (...) poate face obiectul unui proces penal în România".

Faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, într-adevăr, pot face obiectul unui proces penal în România prin raportare la exigențele art. 8 alin. (1), (4) C. pen. român și art. 41 alin. (2) C. proc. pen. român.

Însă finalitatea unei proceduri de extrădare, pe parcursul instrumentării unei cauze penale, este reprezentată de asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.

Prin urmare, și aprecierea asupra aplicării dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 302/2004 trebuie să aibă în vedere acest aspect, obligație ce rezultă și din împrejurarea că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la dispozițiile art. 23 din același act normativ, privind transferul de proceduri în materie penală în cazurile de refuz al extrădării.

Or, în cauza de față, modul în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, faptul că probele au fost administrate în cauză pe teritoriul S.U.A. și împrejurarea că victimele presupuselor infracțiuni locuiesc pe teritoriul S.U.A. au condus, în opinia Curții, la concluzia că extrădarea este de natură să asigure o mult mai bună desfășurare a procesului penal decât preluarea procedurii de către autoritățile române.

Continuând analiza cauzei, Curtea a reținut faptul, că, potrivit art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".

Aceste exigențe nu sunt îndeplinite în cauză, de vreme ce persoana extrădabilă are dreptul, conform art. 110 alin. (1) raportat la art. 62 din Legea nr. 254/2013, la asistență juridică inclusiv pentru clarificarea situației societății sale comerciale.

Curtea a apreciat, în continuarea demersului analitic, faptul că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile referitoare la prescripție sau amnistie, prevăzute la art. 33 (art. 6 din Legea nr. 111/2008) și art. 34 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Este îndeplinită în cauza și condiția referitoare la dubla incriminare, infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 48 raportat la art. 249 C. pen., art. 48 raportat la art. art. 250

C. pen., art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de un an.

A apreciat Curtea, că în cauză au fost îndeplinite exigențele art. 2 și urm. din Legea nr. 111/2008.

Astfel, în opinia Curții este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, conform căruia "Dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite", având în vedere situația de fapt descrisă și prevederile art. 8 alin. (1), (4) din C. pen. român și art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. român, ce reglementează principiul ubicuității.

De asemenea, a oonstatat Curtea că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4, art. 5 și art. 7 din Legea nr. 111/2008.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

În temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Având în vedere soluția de admitere a cererii de extrădare s-a impus a se menține arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsură care este executorie, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Starea de arest a persoanei extrădate fiind o condiție sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii), odată dispusă extrădarea Curtea nu mai poate avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri mai blânde decât arestul provizoriu față de persoana extrădată.

De altfel, față de natura infracțiunilor pentru care este cercetat persoana extrădabilă A., durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracțiuni, numărul de infracțiuni, respectiv numărul de acte materiale reținute în sarcina acestuia, măsura arestării provizorii se impune în continuare și pentru buna desfășurare a procedurii extrădării, potrivit dispozițiilor aplicabile în materie, reglementate de Legea nr. 302/2004 și de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Infracțiunile de care este acuzat persoana extrădabilă prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, reprezentând, totodată o formă a criminalității organizate la nivel mondial ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție.

Astfel fiind, a respins, ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 11.12.2018 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12.12.2018 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat contestație persoana extrădabilă A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 3 ianuarie 2019, în concluziile orale, în dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă A. a solicitat admiterea contestației, întrucât persoana extrădabilă nu este de acord cu extrădarea și să se constate că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 cu privire la forma cererii de extrădare.

Astfel, a solicitat să se constate că nu există o calificare juridică sau o descriere exactă a faptelor reținute în sarcina contestatorului și, în subsidiar, apreciază că există motive pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere că persoana extrădabilă a colaborat cu autoritățile americane.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestației declarate de persoana extrădabilă A., precum și poziția, din ultimul cuvânt a contestatorului persoane extrădabile au fost consemnate în detaliu în partea introductive a prezentei decizii.

Examinând contestația declarată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport, cu motivele invocate oral, prin apărător, Înalta Curte constată contestația contestatorului persoană extrădabilă ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei, instanța de control judiciar constată că în mod judicios și temeinic motiva prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A. și a dispus extrădarea și predarea către autoritățile S.U.A. a persoanei extrădabile A. față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky la data de 07 iulie 2018 dată la care a fost înregistrat rechizitoriul sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.

Prima instanță a examinat cererea de extrădare a persoanei extrădabile A., evidențiind infracțiunile invocate din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, în raport cu baza factuală prezentată, precizând că în baza rechizitoriului a fost emis la data de 06 iulie 2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky un mandat de arestare pe numele lui A..

Instanța de control judiciar constată că prima instanță, în mod corect a stabilit că Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internațională judiciară în materie penală constituie dreptul comun în materia extrădării, iar Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, constituie o normă specială, în raporturile dintre România și S.U.A., iar dispozițiile procesual penale constituie dreptul comun sub aspect procedural, concluzie ce se fundamentează pe examenul riguros asupra dispozițiilor art. 5 cu referire la art. 4, art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, curtea de apel a analizat condițiile de formă ale cererii de extrădare, din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare, la acestea din urmă, referindu-se în mod punctual.

Astfel, a stabilit că sunt respectate condițiile de formă, în raport art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 111/2008, în contextul concret al cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciar americane și anume că cererii propriu-zise, în susținerea acesteia au fost depuse înscrisurile și informațiile prevăzute de norma mai sus menționată, și anume rechizitoriul nr. x (proba A), mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul de Est al Statului Kentucky la data de 05.07.2018 față de A., copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declarația sub jurământ a agentului special G. (proba D).

Totodată, prima instanță a examinat și fondul cererii de extrădare, raportându-se la persoana extrădabilă A., sub aspectul cetățeniei acestuia, infracțiunilor pretins a fi săvârșite pentru care a fost trimis în judecată a căror pedeapsă prevăzută de lege este o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, categoria persoanelor supuse extrădării, în condițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 din Legea nr. 111/2008. De asemenea, a constatat necontestarea identității persoanei extrădabile și inexistența niciunui motive obligatoriu de refuz al extrădării prevăzute la art. 21 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Curtea de apel a examinat, ulterior, critica persoanei extrădabile a motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) teza a-II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, în contextul situației societății administrate de aceasta, împrejurare care a condus la o analiză din oficiu și a dispozițiilor art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, reținând că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată pot face obiectul unui proces penal în România, în condițiile statuate în art. 8 alin. (1), (4) din C. pen. român și art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. român, însă a considerat just că finalitatea unei proceduri de extrădare, pe parcursul instrumentării unei cauze penale, este reprezentată de asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Totodată, a invocat dispozițiile art. 22, 23 din același act normativ mai sus menționat, tot în contextul concret al cauzei, apreciind că în raport cu modul în care se presupune că s-a desfășurat pretinsa activitate infracțională, că probele au fost administrate în cauză pe teritoriul S.U.A. și împrejurarea că victimele presupuselor infracțiuni locuiesc pe teritoriul S.U.A., extrădarea este de natură să asigure o mult mai bună desfășurare a procesului penal decât preluarea procedurii de către autoritățile române.

Prima instanță a continuat examenul de analiză a fondului cererii de extrădare formulate de autoritățile judiciare americane privind persoana extrădabilă A., cu dispozițiile art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, art. 33, 34 din același act normativ, art. 6 din Legea nr. 111/2008 pe care le-a considerat ca nefiind îndeplinite (așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate, fila 87 dosarul curții de apel).

O altă condiție examinată a fost aceea referitoare la dubla incriminare, constatând ca fiind îndeplinită, întrucât infracțiunile de care a fost acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română și anume în art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 249 din C. pen., art. 48 raportat la art. 250 din C. pen., art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 ale căror pedepse prevăzute de lege sunt mai mari de un an.

Curtea de apel a constatat în mod legal îndeplinirea dispozițiilor art. 2 și următoarele din Legea nr. 111/2008, precum și inexistența niciunui motiv obligatoriu sau opțional de refuz al cererii de extrădare prevăzute în art. 4, 5 și art. 7 din Legea nr. 111/2008.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut mențiunea și a dispozițiilor art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A. ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 cu privire la faptul că extrădarea persoanei extrădabile se va efectua cu respectarea regulii specialității.

Totodată, cu privire la solicitarea de remitere a bunurilor de către autoritățile americane, prima instanță a invocat legal, incidenta, atât a dispozițiilor din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv art. 52 alin. (6) raportat la art. 17, cât și a art. 16 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat prin Legea nr. 111/2008 și a constatat că bunurile a căror remitere s-a solicitat de către autoritățile americane prin cererea de extrădare fac obiectul unei comisii rogatorii distincte.

De asemenea, în temeiul art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 a dispus informarea statului solicitant cu privire la sentința pronunțată.

Înalta Curte constată că prima instanță s-a pronunțat în mod legal și temeinic și asupra măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile A., în raport cu soluția admiterii cererii de extrădare și a incidenței a dispozițiilor art. 52 alin. (3) și art. 57 din Legea nr. 302/2004, motivând starea de arest ca fiind o condiție sine qua non a predării, precum și în raport, cu natura infracțiunilor pentru care a fost cercetată persoana extrădabilă, durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracțiuni, numărul de infracțiuni, numărul de acte materiale reținute în sarcina acestuia, apreciind necesitatea arestării provizorii în continuare și pentru buna desfășurare a procedurii extrădării, față de dispozițiile aplicabile atât din legea cooperării internaționale judiciare în materie penală, cât și a Tratatului Bilateral de Extrădare dintre România și S.U.A, ratificat în condițiile menționate.

Totodată, prima instanță a mai argumentat, gradul deosebit de ridicat al infracțiunilor de care este acuzat persoana extrădabilă, reprezentând o formă a criminalității organizate la nivel mondial, ceea ce atrage o reacție fermă și eficientă a autorităților judiciare, având drept consecință, respingerea, ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, cerere formulată de persoana extrădată A.

Curtea de apel a constatat și perioada de reținere pentru 24 de ore, precum și data arestării provizorii în vederea extrădării la zi.

Înalta Curte, la rândul său, verificând sentința atacată, în raport, cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internațională judiciară în materie penală, cât și cu Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, în contextul concret al cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane privind persoana extrădabilă A., constată că aceasta este legală și temeinică, atunci când a apreciat, ca fiind întrunite condițiile de legalitate, neexistând niciun motiv obligatoriu sau opțional de refuz.

Instanța de control judiciar constată, că prima instanță a făcut un corect control de regularitate, în raport, cu incidența dispozițiilor Tratatului, dar și ale actului normativ cadru, dând relevanță efectivă, principiului specialia generalibus derogant (dispozițiile speciale au prevalență, în raport, cu dispozițiile generale), în sensul că au prevalat dispozițiile speciale ale Tratatului, însă atunci când au fost reglementate în același mod anumite condiții, s-a făcut aplicarea ambelor texte, potrivit argumentelor arătate, în detaliu, în considerentele sentinței, sau numai a celor din Legea nr. 302/2004 republicată, în lipsa unei reglementări exprese în tratat, precum și cu privire la măsura arestării provizorii în vederea extrădării.

Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate de contestatorul persoană extrădabilă, prin apărător și anume faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată cu privire la cererea de extrădare și actele anexe, întrucât, pe de-o parte că acest text este inoperant, în raport, cu dispozițiile art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 111/2008 prin care a fost ratificat Tratatul Bilateral de Extrădare încheiat între România și S.U.A. la București, la data de 10.09.2007, care reprezintă legea specială, în raport, cu cea generală, iar pe de altă parte, această critică, invocată și în fața primei instanțe, a fost examinată în mod legal și temeinic de către aceasta, argumentele expuse fiind însușite și de instanța de control judiciar.

De asemenea, nu poate fi reținută nici apărarea invocată referitoare la inexistența unei calificări juridice sau o descriere exactă a faptelor reținute în sarcina contestatorului, întrucât, pe de-o parte, este incident art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul Bilateral de Extrădare între România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 care stipulează că "În sensul prezentului articol, o infracțiune dă loc la extrădare: indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie", iar pe de altă parte, în această procedură a extrădării, nu pot fi analizate critici, în fapt și în drept, cu privire la infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată A., acestea fiind de esența acuzației, ceea ce excede dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stipulează "Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea…".

Totodată, instanța de control judiciar nu poate avea în vedere nici motivul de contestație privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere că persoana extrădabilă a colaborat cu autoritățile americane, întrucât odată admisă cererea de extrădare în condițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în mod legal prima instanță a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei extrădabile A. până la predarea acestuia, potrivit art. 57 din același act normativ, temeiurile legale incidente, ce au fost invocate au aplicabilitate ope legis.

Astfel, legiuitorul, potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că"În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57."

Dispozițiile art. 57 din Legea nr. 302/2004 republicată referitoare la termene pentru predarea extrădatului stipulează că "(1) Ministerul Justiției va face cunoscută de urgență autorității competente a statului solicitant soluția adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe hotărârea definitivă. (2)

Orice soluție de respingere totală sau parțială va fi motivată. (3) În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul și data predării, precum și asupra duratei arestului în vederea extrădării, executant de persoana extrădabilă. (4) Locul predării va fi un punct de frontieră al României, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată și preluată sub escortă. (5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile. (6) În caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozițiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile."

Potrivit art. 56 alin. (3) din actul normativ menționat se prevede că" Data predării va fi comunicată Ministrului Justiției și curții de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătorești prevăzute la alin. (1). În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române informează asupra demersurilor luate și motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval."

Alin. 1 al art. 56 din Legea nr. 302/2004 republicată statuează că "Este considerat bază legală necesară și suficientă pentru predarea extrădatului un extras al hotărârii judecătorești rămase definitive, prin care se dispune extrădarea."

De altfel, critica apărării privind temeinicia măsurii, în sensul că persoana extrădabilă a colaborat cu autoritățile americane nu poate conduce la înlocuirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și predării persoanei extrădabile, cu măsura arestului la domiciliu, pe de-o parte, că textul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată al cărui conținut a fost expus, prevede cu caracter imperativ că atunci când se hotărăște admiterea cererii de extrădare se menține, totodată, starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din același act normativ, iar pe de altă parte, o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu, nu și-ar putea atinge scopul, față de pretinsele fapte imputate, a situației persoanei extrădabile, precum și a scopului realizării predării a cărei efectivă îndeplinire se poate realiza în condiții de celeritate cu persoana extrădabilă în stare de arest provizoriu, așa cum prevăd normele mai sus enunțate.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată să sentința pronunțată de curtea de apel, ca primă instanță, asupra extrădării persoanei extrădabile A. către autoritățile americane este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 288/F din data de 20 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 de RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 288/F din data de 20 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 de RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 ianuarie 2019.

Sursă