ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2018

HOTĂRÂRE

20.04.2018

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 6 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. cu privire la punerea în executare a sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168 din 10 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a avut în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, în data de 26.02.2018, sub nr. x/2/2018, contestatorul persoană extrădabilă A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a formulat contestație la executare cu privire la punerea în executare a sentinței penale mai sus menționată, definitivă, solicitând pe această cale revocarea mandatului de arestare provizorie in vederea extrădării emis in baza acestei sentințe penale.

S-a reținut că, în motivarea cererii sale, contestatorul persoană extrădabilă a arătat că sentința penală nr. 209 din 26 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 pronunțată în același dosar de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus amânarea predării sale către autoritățile judiciare americane până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2009 și s-a dispus arestarea sa provizorie în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării, nu poate fi pusă încă în executare, deoarece prin decizia nr. 168 din 14.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, desființarea în integralitate și rejudecarea de către Tribunalul Vâlcea.

Prin urmare, în accepțiunea contestatorului persoană extrădabilă, motivul care a justificat amânarea predării, respectiv soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2009 există în continuare, întrucât cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2009 nu a fost încă soluționată în mod definitiv, astfel că mandatul de arestare emis în baza sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013 este nelegal, fiind emis prematur.

În același sens, contestatorul persoană extrădabilă a mai precizat că dorește să participe în mod activ la soluționarea dosarului civil format în urma disjungerii dispuse de către Curtea de Apel Pitești, deoarece dreptul litigios ce se va discuta în cadrul dosarului civil decurge în mod direct din săvârșirea faptelor penale pentru care a și fost condamnat, iar arestarea provizorie în vederea extrădării îi încalcă dreptul la apărare, drept garantat inclusiv de Constituția României.

Prima instanță a dispus atașarea dosarului nr. x/2013, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 209 din 26 noiembrie 2015 și totodată, la solicitarea contestatorului persoană extrădabilă a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel București a constatat următoarele:Prin sentința penala nr. 209 din 26 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, rămasa definitiva prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 pronunțată in același dosar de către înalta Curte de Casație si Justiție, s-a dispus admiterea cererii de extrădare privind pe persoana extrădabilă A., cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată și de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, precum și a principiului ne bis in idem în raport cu faptele ce fac obiectul dosarului penal înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2009*.

Totodată, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate către autoritățile judiciare americane până la soluționarea definitivă a dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009*, iar în caz de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea lui în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. În temeiul art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădate A. În vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării.În urma verificării datelor publicate pe portalul Curții de Apel Pitești, s-a constatat că prin decizia penală nr. 168 din 14.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Pitești, a fost desființată în parte, sentința penală nr. 201 din data de 22 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și în rejudecarea pe fond a cauzei, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform prevederilor art. 86<SUP>1</SUP> și următoarele C. pen. anterior, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art. 86<SUP>2</SUP> C. pen. anterior. Au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive, de la 15.07.2008 la 19.06.2009, respectiv perioadele reținerii și arestării provizorii în vederea extrădării, de la 22.05.2013 la 20.07.2013 și de la 29.07.2013 la 08.08.2013.

Prin aceeași decizie, în temeiul art. 26 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă, iar în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost desființată sentința apelată, în integralitate sub aspectul laturii civile, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Vâlcea, menținându-se măsurile asigurătorii dispuse în cauză și celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin acestei decizii.Drept urmare, la data de 16 februarie 2018, a fost pus în executare mandatul de arestare provizorie nr. 3 din 26 noiembrie 2015 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată: "În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen."

De asemenea, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că: "Normele de procedură penală privind (…) punerea în executare sunt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel."

Așadar, pentru explicitarea sintagmei "până la soluționarea definitivă a cauzei" prevăzută de dispozițiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie avute în vedere reglementările C. proc. pen. din materia executării hotărârilor penale, și anume, dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel."

Ori din această perspectivă, în speța pendinte, cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2009 în care contestatorul persoană extrădabilă a fost cercetat penal sub aspectul comiterii unor infracțiuni de natură informatică a fost soluționată definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., prin decizia penală nr. 168 din 14.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, care a pus capăt cu autoritate de lucru judecat respectivului proces penal, atât cu privire la existența faptelor care constituie infracțiuni, cât și cu privire la săvârșirea acestora de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege.

Împrejurarea că prin decizia definitivă a instanței de apel s-a dispus disjungerea laturii civile a aceleiași cauze și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul penal nr. x/2013, prin care s-a dispus extrădarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare americane și arestarea provizorie a acesteia în vederea predării, întrucât această situație nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării stipulat de legiuitor prin dispozițiile art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată și, de altfel, nici vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării dintre cele prevăzute de art. 58 alin. (2) din același act normativ, ci în actualul moment este practic încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării prin sentința de admitere a cereri de extrădare.

În consecință, față de aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator.

Împotriva sentinței penale nr. 42 din 6.03.2018 a Curții de Apel București, contestatorul persoană extrădabilă A. a formulat prezenta contestație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7.03.2018, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii. Totodată, pentru acest termen, a fost înaintată instanței adresa emisă de MAI, IGPR, DGPMB, Sector 2 Poliție, secția 6 Poliție, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 5, prin care s-a comunicat faptul că numitul A., arestat în baza mandatului provizoriu în vederea extrădării nr. x din 26.11.2015, dosar nr. x/2018, a fost extrădat în S.U.A. la data de 09.03.2018.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală contestată în prezenta cauză, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatorul A., reținându-se că, în speță, nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. invocat de contestatorul persoană extrădabilă, în temeiul căruia, în concret, acesta a solicitat instanței revocarea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării emis în baza sentinței penale, definitive, împotriva căreia a formulat prezenta contestație la executare, întrucât în opinia sa, sentința penală nr. 209 din 26.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 168 din 10.02.2016 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare americane până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2009 și arestarea sa provizorie în vederea predării începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării, nu poate fi pusă încă în executare.

În acest sens, apărarea contestatorului persoană extrădabilă a menționat că, prin decizia nr. 168 din 14.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, desființarea în integralitate și rejudecarea de către Tribunalul Vâlcea, situație în care dosarul nr. x/2009 nu a fost încă soluționat în mod definitiv și prin urmare mandatul de arestare emis în baza sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013 este nelegal, fiind emis prematur.

În primul rând, Înalta Curte va constata că în raport de informațiile comunicate în cauză prin adresa organelor de poliție anterior menționată, aflată la fila 18 dosarul ÎCCJ și față de obiectul prezentei cauze, respectiv solicitarea concretă a contestatorului persoană extrădabilă A., care prin acest demers juridic critică punerea în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării sale, prezenta contestație a rămas fără obiect.

Așadar, instanța constată că, pentru termenul de judecată stabilit la data de 20.04.2018, persoană extrădabilă A. nu a putut fi prezentată instanței, conform citației emise în cauză pe numele acesteia pentru acest termen, prin adresa nr. 2004181 din 19.04.2018, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Poliției Sectorului 2 comunicând Înaltei Curți faptul că, A. a fost extrădat către autoritățile din S.U.A la data de 09.03.2018. . Or, în aceste condiții, constatând că mandatul european de arestare ce a făcut obiectul cauzei a fost executat, prin extrădarea persoanei A. către statul solicitant, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație a rămas fără obiect.

De altfel, instanța de control judiciară constată că prin hotărârea atacată în cauză, reținând că nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanță a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 209 din data de 26.11.2015 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 168 din 10.02.2016 din dosarul x/2013.

Fără a mai relua argumentele judicios prezentate de prima instanță în cuprinsul sentinței penale atacate, Înalta Curte constată la rândul său că, în cauză, nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare astfel cum prevăd dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Așa cum s-a reținut, din actele și lucrările dosarului rezultă că dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Vâlcea, având ca obiect cauza penală ce a constituit motivul amânării predării persoanei extrădabile A. către autoritățile judiciare americane, a fost soluționat definitiv, în sensul prevederilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, reținând că în prezent a încetat motivul care a justificat dispunerea amânării predării contestatorului persoană extrădabilă A., în mod corect Curtea de Apel București a constat că, împrejurarea invocată de contestator privind modul de soluționare a laturii civile, respectiv că prin decizia Curții de Apel Pitești din dosarul nr. x/2009 s-a dispus disjungerea laturii civile și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond și astfel, în opinia apărării contestatorului, cauza nu ar fi soluționată definitiv, nu constituie o împiedicare la punerea în executare a sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. x/2013, definitivă, întrucât situația invocată de apărarea contestatorului nu se circumscrie motivului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 ori vreunui alt motiv facultativ de amânare a predării prevăzute de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, constatând că soluția contestată în prezenta cauză este legală și temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 42 din 6 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ca nefondată.

În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen."

De asemenea, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că:

"Normele de procedură penală privind (…) punerea în executare sunt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel."

Împotriva sentinței penale nr. 42 din 6.03.2018 a Curții de Apel București, contestatorul persoană extrădabilă A. a formulat prezenta contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7.032018, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Totodată, pentru acest termen, a fost înaintată instanței adresa emisă de MAI, IGPR, DGPMB, Sector 2 Poliție, secția 6 Poliție, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 5, prin care s-a comunicat faptul că numitul A., arestat în baza mandatului provizoriu în vederea extrădării nr. 3 din 26.11.2015, dosar nr. x/2018, a fost extrădat în S.U.A. la data de 09.03.2018.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Or, în aceste condiții, constatând că mandatul european de arestare ce a făcut obiectul cauzei a fost executat, prin extrădarea persoanei A. către statul solicitant, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație a rămas fără obiect.

Față de această soluție, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 42 din 6 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 de lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2018.

§ Cauze similare