ÎCCJ, Decizia nr. 234/2017

Decizia penală nr. 234/2017

Asupra recursului de față

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 181/F din data de 5 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, Curtea de Apel București, secția I penală, între altele, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A. cu privire la recurentul persoană extrădabilă A.

În consecință, Curtea de Apel București a dispus extrădarea și predarea către autoritățile S.U.A. a recurentului persoană extrădabilă A., față de de care a fost emis un mandat de arestare de către Curtea Districtuală a Statelor Unite ale Americii la data de 30 mai 2017 pentru Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii din Districtul de Est al Statului Wisconsin și, ulterior, la data de 28 iunie 2017, a fost emis un nou mandat de arestare, urmare a punerii acestuia sub acuzare la data de 27 iunie 2017, într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în Dosarul penal nr. x în procesul Statele Unite ale Americii vs. B. LTD, B. Group, A. and C.

S-a dispus ca extrădarea recurentului să se efectueze cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel București a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a recurentului, până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

II. Împotriva acestei sentințe, la data de 10 octombrie 2017, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 octombrie 2017, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 17 octombrie 2017.

La termenul acordat, între altele, recurentul persoană extrădabilă A. a invocat, prin apărătorii aleși, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și ale art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor.

În legătură cu acest aspect, s-a menționat, în esență, că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

III. Prin Decizia penală nr. 955 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul persoană extrădabilă A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Totodată, a respins, ca nefondată, contestația declarată de recurent împotriva Sentinței penale nr. 181/F din 05 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (x/2017).

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că, excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la dispozițiile art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, textele de lege invocate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, recurentul persoană extrădabilă nu a formulat o critică propriu-zisă de neconstituționalitate, ci, în realitate, a urmărit modificarea lor, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

În acest sens, prima instanță a arătat că extrădarea, predarea, precum și menținerea arestării provizorii a recurentului persoană extrădabilă A. s-au dispus în temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, în timp ce dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece critica formulată vizează omisiunea menționării exprese în text a încălcării competenței judecătorului de drepturi și libertăți, tinzându-se, astfel, la completarea textului de lege.

S-a mai reținut că același critici au făcut obiectul contestațiilor formulate de recurentul persoană extrădabilă, ce au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierile nr. 751 din 10 august 2017, nr. 794 din 7 septembrie 2017 și nr. 932 din 5 octombrie 2017.

Prin urmare, s-a constatat că în speță nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece motivele menționate în susținerea excepției nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial, care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

IV. Împotriva sentinței penale anterior menționate, cu referire la dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a formulat recurs, la 19 octombrie 2017, persoana extrădabilă A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 6 noiembrie 2017, sub nr. x/1/2017.

Criticile formulate de recurentul persoană extrădabilă, prin apărător ales, precum și concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului ales al recurentului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând, prin prisma motivelor invocate, recursul declarat de persoana extrădabilă împotriva sentinței atacate, cu referire la dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată următoarele:

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească, cumulativ, cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește primele trei condiții, completul de 5 judecători constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul persoană extrădabilă în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, precum și cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., texte ce nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În privința ultimei condiții de admisibilitate, se reține că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția criticată pentru neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia se invocă, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale, iar potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În acord cu cele susținute de către apărătorul ales al recurentului persoană extrădabilă, instanța de control judiciar reține că procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu conferă instanței în fața căreia se invocă excepția (în speță, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, respectiv, completul de 5 judecători) posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Acest aspect reiese din conținutul Deciziei nr. 878/2001 a Curții Constituționale, care precizează că "nicio instanță de judecată în fața căreia se ridică o excepție de neconstituționalitate nu are competența să examineze textul sub aspect constituțional sau să adauge o altă condiție la cele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de sesizare a Curții, ci numai să verifice, strict, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece competența sa se circumscrie doar la constatarea admisibilității cererii de sesizare a Curții, nu și la temeinicia ca atare a excepției."

Prin urmare, rămânând strict în cadrul legal astfel conturat, se reține că, astfel cum au stabilit instanțele judecătorești în cadrul practicii judiciare, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când nu există legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia se invocă.

Examenul legăturii cu cauza a textului criticat pentru neconstituționalitate se realizează în mod concret, în funcție de interesul specific al celui ce invocă excepția și de înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 766/2011 a Curții Constituționale, la care s-a referit și apărătorul ales al recurentului persoană extrădabilă, "legătură cu soluționarea cauzei au toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare."

În speță, recurentul persoană extrădabilă A. a invocat excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, precum și cele ale art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, "cererea de arestare provizorie în vederea extrădării și cererea de extrădare se soluționează de un complet format dintr-un judecător al secției penale a curții de apel competente."

Totodată, art. 43 alin. (3) din legea anterior menționată stabilește că "arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Ultimul text criticat pentru neconstituționalitate, în relație cu cele anterior menționate, este acela al art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care prevede că "determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

Sub un prim aspect, instanța de control judiciar constată că excepția invocată se grefează pe o situație premisă reclamată de recurentul persoană extrădabilă constând în aceea că cererea de extrădare a acestuia ar fi fost judecată de către un judecător de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care impuneau judecarea cererii de către un complet format dintr-un judecător având ca atribuție exercitarea funcției de judecată.

Or, astfel cum corect a stabilit prima instanță, din elementele dosarului rezultă că o asemenea situație premisă nu a existat, în realitate, ci cauza privindu-l pe recurentul persoană extrădabilă a fost judecată cu respectarea textelor anterior menționate.

Neexistând situația premisă care a condus la formularea excepției, nu se poate susține că dispozițiile art. 42 alin. (2) și, respectiv, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 suferă datorită lipsei de claritate, precizie și predictibilitate, întrucât, în cauză, aceste texte nu sunt susceptibile de a fi interpretate eronat, în sensul că extrădarea, predarea, precum și menținerea arestării provizorii privindu-l pe recurentul persoană extrădabilă ar putea fi de competența judecătorului de drepturi și libertăți.

Potrivit Sentinței penale nr. 181/F din 05 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, cauza a fost judecată, în ședință publică, în acord cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 302/2004, de către un complet de judecată alcătuit, conform art. 3 alin. (7) C. proc. pen., dintr-un judecător îndeplinind atribuțiile de judecată prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ("Președinte), iar hotărârea a fost pronunțată în ședință publică.

Prin urmare, chiar dacă dosarul privind pe recurent figurează pe listele de ședință ale unui complet ce poartă indicatorul DL, mențiunile existente în sentința anterior menționată a Curții de Apel București nu confirmă susținerea recurentului persoană extrădabilă, în sensul că judecarea cererii de extrădare ar fi fost realizată de către un judecător de drepturi și libertăți.

De altfel, competența judecătorului de drepturi și libertăți este expres menționată de textul art. 53 C. proc. pen., cererile fiind soluționate, conform art. 203 alin. (5) C. proc. pen., în cameră de consiliu, nu în ședință publică.

În plus, între activitățile enumerate de art. 53 C. proc. pen. nu figurează atribuțiile de judecare a cererilor de extrădare formulate în baza Legii nr. 302/2004, ci, dimpotrivă, extrădarea, predarea și menținerea arestării provizorii a recurentului persoană extrădabilă s-au dispus în temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Având în vedere aspectele anterior expuse, concluzia instanței de control judiciar este aceea că în cauză nu se poate invoca lipsa de claritate, precizie și predictibilitate a textului art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul competenței funcționale, Sentința penală nr. 181/F din 05 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind pronunțată cu respectarea textelor arătate.

În raport de această din urmă constatare, se apreciază că în speță nu există legătură între excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei, concluzie care se extinde și în privința dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât, lipsind situația premisă a încălcării normelor de competență cuprinse de textele art. 42 alin. (2) și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cauză nu se poate pune problema unei eventuale nulități atrase de o asemenea împrejurare.

În consecință, constatând că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii textelor criticate pentru neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de persoană extrădabilă împotriva sentinței penale apelate și, totodată, în conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de persoana extrădabilă A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., conținută în dispozitivul Deciziei penale nr. 955 din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CT