ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2018

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din data de 10 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța a constatat întrunite condițiile extrădării în ce o privește pe persoana extrădabilă A., condiții prevăzute de art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii înregistrată la Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției la data de 08.08.2018.

S-a dispus extrădarea cetățeanului român - persoana extrădabilă A. în vederea executării pedepsei de 52 luni închisoare cu deducerea perioadei executate în arest de la 01.09.2016 până la 12.10.2016, aplicată prin sentința penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Statelor Unite - Districtul de Est Virginia, secția Alexandria în cazul cu nr. 1:14-CR-00213-JCC-1, pentru săvârșirea infracțiunilor de: acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c și (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/15.05.2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A. până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1667 din 06.06.2014 a Tribunalului București, secția I penală în Dosar penal nr. x/3/2014.

S-a constatat că, față de persoana extrădabilă, a fost instituită măsura arestării provizorii în vederea extrădării prin încheierea din 05.09.2018 a Curții de Apel Alba Iulia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/2018, mandat ce va deveni efectiv la data la care persoana extrădabilă nu se va mai afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3340/2014 emis de Tribunalul București, secția I penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a avut în vedere că, prin sesizarea înregistrată la instanță sub nr. x/57/2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pentru o durată de cel mult 30 zile a persoanei extrădabile A. în vederea extrădării acesteia către autoritatea judiciară din Statele Unite ale Americii și continuarea procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare formulată de către autoritatea judiciară din SUA, Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Est Virginia, secția Alexandria, cerere comunicată electronic alături de documentația aferentă, de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite și înregistrată la Ministerul Justiției la data de 08.08.2018.

În expunerea de motive, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând prevederile art. 43 și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificate prin Legea nr. 300/2013 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, arată următoarele:

- Ministerul Justiției, Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (4) rap la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată cererea de extrădare (supliment) formulată de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetățeanul român A., cu datele de identificare de mai sus;

- în cauză s-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, ale cărei date au fost comparate cu cele ce rezultă cu actele comunicate de autoritățile judiciare din SUA;

- persoanei extrădabile i s-a adus la cunoștință conținutul actelor transmise de autoritățile statului solicitant din care rezultă, în esență, că pe numele său autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii au emis un rechizitoriu pentru nouă capete de acuzare (cazul cu nr. 1:14-CR-213).

Ulterior, Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Est Virginia, secția Alexandria l-a găsit vinovat cu privire la capetele de acuzare 5 și 7 din rechizitoriu, și cu referire la care persoana solicitată a pledat vinovat, fiind respinse celelalte capete de acuzare reținute în rechizitoriu.

Capetele de acuzare pentru care persona solicitată a fost condamnată constau în: acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c și (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

La data de 12.06.2014 Tribunalul Statelor Unite ale Americii din Districtul de Est Virginia a emis un mandat de arestare pe numele persoanei solicitate A.

La dosarul cauzei a fost depusă cererea de extrădare însoțită de toate actele transmise de autoritatea statului solicitant precum și traducerile acestora precum și cazierul judiciar al persoanei extrădabile.

Prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în raport cu cererea de extrădare înaintată de autoritățile americane privind pe numitul A. și cu referire la dispozițiile legale incidente în materie, a constatat următoarele:

Aspecte privind cererea de extrădare

La data de 09.08.2018, la Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerul Justiției a fost înregistrată cererea de extrădare (supliment) formulată de autoritățile judiciare din SUA - Tribunalul Districtual al Districtului de Est din Virginia privind pe cetățeanul român A. (alias B., alias C.).

Autoritățile americane au solicitat extrădarea cetățeanului român A. în vederea executării pedepsei de 52 luni închisoare cu deducerea perioadei executate în arest de la 01.09.2016 până la 12.10.2016, pedeapsă aplicată prin sentința penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Districtual al Districtului de Est Virginia, secția Alexandria în cazul cu nr. 1:14-CR-00213-JCC-1, pentru săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c și (c) (2) (B) (i); furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea pre vederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

S-a menționat că, din cuprinsul sentinței rezultă că hotărârea de condamnare și ordinul de condamnare au efectul unui mandat de arestare în conformitate cu dreptul procedural american.

Prin cererea inițială de extrădare formulată de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și comunicată Ministerului Justiției la data de 08.12.2016 s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A. în vederea cercetării sale de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Estic al Statului Virginia pentru comiterea infracțiunilor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărțuiri prin sisteme informatice și împiedicarea înfăptuirii justiției.

Raportat la această primă cerere, prin Decizia penală nr. 3025 din 04.03.2016 pronunțată în Dosar penal nr. x/59/2015 a fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, secția penală împotriva sentinței penale nr. 40/PI/2016 a Curții de Apel Timișoara, aceasta fiind desființată cu consecința admiterii cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, dispunându-se totodată predarea temporară a persoanei solicitate A. pe perioada desfășurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni.

La data de 31 martie 2016 A. a fost predat temporar autorităților americane, iar la 01.09.2016 sus numitul a fost condamnat la 52 luni închisoare (4 ani și 4 luni) urmat de un termen de supraveghere de 3 ani închisoare, condamnare pentru capetele de acuzare nr. 5 și 7 din rechizitoriu.

La data de 17.10.2016, A. a fost returnat autorităților române, conform condițiilor stipulate în acordul de predare temporară încheiat între Ministerul Justiției român și autoritățile americane la data de 23.03.2016.

Aspecte privind examenul de regularitate internațională

Potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 302/2004, Ministerul Justiției a efectuat examenul de regularitate internațională în urma căruia a constatat următoarele:

- persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie română. Raportat la dispozițiile art. 3 din Tratatul bilateral, condiția reciprocității prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 301/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și completările ulterioare este îndeplinită.

- între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008, intrat în vigoare la data de 08.05.2009.

- extrădare este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

- cererea de extrădare și documentația aferentă au fost transmise electronic de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, fiind atașate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română.

- din datele deținute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, cu modificările și completările ulterioare .

S-a apreciat astfel că cererea de extrădare și actele anexate acesteia sunt conforme cu dispozițiile art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București și ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008.

Derularea procedurilor în fața Curții de Apel Alba Iulia

La primul termen de judecată (21.08.2018), persoana extrădabilă s-a opus ca procedura să fie publică (art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302//2004).

La termenul din 05.09.2018 instanța a procedat la luarea unei declarații persoanei extrădabile A., aceasta arătând expres că se opune la extrădare și nu dorește să opteze pentru extrădarea voluntară. Totodată, a arătat că nu este de acord cu luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.

Prin apărătorul ales, a solicitat un termen de 8 zile în vederea prezentării în scris a opoziției motivate la cererea de extrădare.

Prin încheierea din 05.09.2018 Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și pe cale de consecință, în baza art. 43 alin. (3) și (8) din Legea nr. 302/2004 a dispus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acesteia, având în vedere împrejurarea că la acest moment persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate (mandat de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3340/2014 emis de către Tribunalul București). Astfel, mandatul de arestare provizorie își va produce efectele la momentul la care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Prin aceiași încheiere s-a dispus amânarea cauzei și acordarea termenului solicitat de persoana extrădabilă în vederea depunerii în scris a opoziției la extrădare.

La termenul din 10.09.2018 a fost depusă la dosar opoziția la extrădare, în care au fost expuse motivele pentru care persoana extrădabilă A. se opune predării sale.

Prima instanță a constatat că motivele invocate exced situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Potrivit dispozițiilor textului de lege antemenționat, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare.

Aspectele invocate de către persoana extrădabilă (modalitatea de transmitere a cererii, lipsa reciprocității) au fost supuse deja analizei în cadrul examenului de regularitate internațională, astfel încât s-a apreciat că exced motivelor ce pot susține opoziția și, chiar dacă ar fi luate în discuție, s-a arătat că aceste motive nu au la bază argumente factuale și legale solide.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiției din România sau Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admise în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

Ca atare, s-a apreciat că, împrejurarea că nota diplomatică ce reprezintă cererea de extrădare propriu zisă, potrivit dispozițiilor tratatului, a fost comunicată electronic, pe canale diplomatice, nu este în măsură să impună o soluție de respingere a cererii de extrădare.

În ce privește reciprocitatea, instanța a menționat că aspectele invocate de către persoana extrădabilă nu sunt relevante în a aprecia asupra neîntrunirii acestei condiții.

S-a mai reținut că, un alt argument invocat în susținerea opoziției la extrădare îl reprezintă posibilitatea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare de către autoritățile române și executarea pedepsei în România. Instanța de fond a apreciat că nici acest argument nu poate justifica opoziția de față întrucât el nu se regăsește printre condițiile ce se cer a fi întrunite pentru extrădare, conform Tratatului bilateral din 10.09.2007 și dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004.

De altfel, autoritățile judiciare din SUA și-au exprimat în mod clar și neechivoc poziția în legătură cu o eventuală recunoaștere a hotărârii penale și executarea pedepsei în România, prin adresele înaintate la data de 22.02.2016 de către Ambasada Statelor Unite ale Americii . În aceste adrese se precizează cu claritate că în cazul în care persoana extrădabilă A. este condamnat și Tribunalul din SUA decide ca pedeapsa la care A. este condamnat în SUA să fie contopită cu cea din România, iar durata condamnării din SUA este mai mică decât a pedepsei ce i-a rămas de executat în baza sentinței din România, el va fi trimis înapoi în România pentru a executa ambele pedepse. În cazul în care tribunalul din Statele Unite îl condamnă pe A. să execute pedeapsa primită în Statele Unite consecutiv celei din România, sau dacă pedeapsa din Statele Unite ce urmează a fi contopită depășește durata pedepsei ce i-a rămas de executat în România, SUA se așteaptă ca A. să fie returnat în Statele Unite pentru a executa restul de pedeapsă rămas din sentința primită în SUA.

Potrivit datelor referitoare la situația juridică a persoanei extrădabile, pedeapsa ce urmează a fi executată în SUA depășește durata pedepsei ce a rămas de executat în România, persoana extrădabilă fiind prezentă în fața comisiei de liberări condiționate în vederea discutării unei eventuale propuneri de a fi liberată condiționat.

În susținerea opoziției la extrădare persoana extrădabilă a invocat în fața instanței un argument suplimentar, arătând că în cauză este incident motivul obligatoriu de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că nu i se acordă nicio garanție în sensul posibilității de a beneficia de contopirea pedepsei aplicate de tribunalul din Statele Unite cu pedepsele aplicate în România și de deducerea duratei executate în România.

Curtea de Apel Alba Iulia a menționat că acest argument nu se circumscrie motivului obligatoriu de refuz al extrădării invocat de către persoana extrădabilă, al cărui conținut este redat cu claritate în textul de lege prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) și potrivit căruia "există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social."

Persoana extrădabilă poate iniția după predare o procedură prin care să uzeze de dispozițiile Convenției de la Strasbourg din 1983 privind transferul persoanelor condamnate, convenție la care Statele Unite ale Americii sunt parte.

În urma analizei proprii a ansamblului actelor de la dosar, Curtea de apel nu a identificat motive obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 21 din Legea nr. 302/2004 și art. 4 - 5 din Tratat și motive opționale de refuz al extrădării prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Tratat.

Concluzionând, prima instanță a constatat, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 302/2004, sunt întrunite condițiile extrădării în ce o privește pe persoana extrădabilă A., motiv pentru care a admis cererea de extrădare a acesteia.

Totodată, având în vedere că persoana extrădabilă se află în acest moment în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1667/06.06.2014 a Tribunalului București, secția I penală în Dosar penal nr. x/3/2014, s-a constatat că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispunându-se amânarea predării persoanei extrădabile A. până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei menționate.

S-a mai constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19.09.2018.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 05.10.2018, s-au luat concluziile apărării și ale parchetului, astfel cum au fost redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestația formulată de persoana extrădabilă A. prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Art. 1 din Tratat instituie obligația părților de a-și extrăda reciproc "persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare", iar art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:

"O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)".

În prezenta cauză, potrivit solicitării autorităților judiciare din Statele Unite ale Americii, din data de 8.08.2018, prin intermediul Ministerului Justiției, s-a transmis suplimentul la cererea de extrădare formulată de către autoritățile americane la data de 08.12.2016, prin care s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A. în vederea cercetării sale pentru comiterea infracțiunilor de fraudă prin cablu, acces neautorizat la un computer protejat, furt calificat de identitate, hărțuiri prin sisteme informatice și împiedicarea înfăptuirii justiției.

Cererea inițială de extrădare a făcut obiectul Dosarului penal nr. x/59/2015, iar prin Decizia penală nr. 3025 din 04.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, secția penală, împotriva sentinței penale nr. 40/PI/2016 a Curții de Apel Timișoara, aceasta fiind desființată cu consecința admiterii cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, în sensul că s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. pe perioada desfășurării procedurilor judiciare, dar nu mai mult de 18 luni.

Prin urmare, la data de 31.03.2016, A. a fost predat temporar autorităților americane, iar la 01.09.2016 acesta a fost condamnat la 52 luni închisoare (4 ani și 4 luni închisoare), urmat de un termen de supraveghere de 3 ani închisoare, fiind apoi returnat autorităților române la data de 17.10.2016, conform condițiilor stipulate în acordul de predare temporară încheiat între Ministerul Justiției român și autoritățile americane la data de 23.03.2016.

Se reține că prin rechizitoriu întocmit împotriva lui A. (nr. 1:14-cr-213), acesta a fost acuzat pentru comiterea următoarelor fapte împotriva Statelor Unite:

Capetele de acuzare 1-3: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1343 din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de fraudă prin cablu legea prevede o pedeapsă de maximum 20 de ani închisoare;

Capetele de acuzare 4-6: Acces neautorizat la un computer protejat, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1030(a)(2)(C) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare de acces neautorizat la un computer protejat, legea prevede o pedeapsă de maximum 5 ani închisoare;

Capătul de acuzare 7: Furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1028A(a)(l) din Codul Statelor Unite. Pentru fiecare cap de acuzare pentru furt calificat de identitate legea prevede o pedeapsă obligatorie de 2 ani închisoare;

Capătul de acuzare 8: Hărțuire cibernetică, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 2261 A(2)(B) din Codul Statelor Unite. Pentru hărțuire cibernetică pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 5 ani închisoare;

Capătul de acuzare 9: împiedicarea înfăptuirii justiției, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 Secțiunea 1519 din Codul Statelor Unite. Pentru împiedicarea înfăptuirii justiției, pedeapsa prevăzută de lege este de maximum 20 de ani închisoare.

În baza rechizitoriului, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Estic al statului Virginia a emis un mandat de arestare pentru numitul A.

În cauză, s-a reținut că, o investigație a Serviciului Secret al Statelor Unite, Biroului Federal de Investigații al Statelor Unite și Departamentului de Stat S.U.A, a arătat că în perioada cuprinsă între octombrie 2012 și ianuarie 2014, persoana extrădabilă A. a obținut acces neautorizat la conturile online a zeci de persoane de rang înalt din Statele Unite. Apoi persoana extrădabilă A. a făcut publice informații confidențiale și alte materiale aflate în proprietatea victimelor sale, inclusiv corespondență e-mail privată, informații medicale, financiare și fotografii personale. Printre victimele lui A. se află două rude a doi foști președinți S.U.A., un fost membru al Cabinetului S.U.A., un fost membru al Comitetului Șefilor de Stat Major S.U.A., un diplomat american, ofițeri militari în rezervă, autori și un consilier prezidențial. Apoi, el și-a deteriorat computerul și telefonul mobil în încercarea de a distruge dovezile.

La data de 25.05.2016, A. a pledat vinovat cu referire la infracțiunile reținute în sarcina sa conform capetelor de acuzare nr. 5 și 7 din rechizitoriu, iar la data de 01.09.2016, potrivit sentinței pronunțate, acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 52 de luni închisoare, dispunându-se și sancțiunea financiară penală de 1.300 dolari.

În speță, autoritățile americane au solicitat extrădarea cetățeanului român A. în vederea executării pedepsei aplicate prin sentința penală emisă la data de 01.09.2016 de către Tribunalul Districtual al Districtului de Est Virginia, secția Alexandria (Dosar penal nr. x), prin care persoana extrădabilă a fost condamnată la o pedeapsă de 52 de luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic protejat cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1030 lit. a), alin. (2) pct. c și (c) (2) (B) și furt de identitate în formă calificată, cu încălcarea prevederilor cuprinse în Titlul 18, C. pen. al SUA, art. 1028 A lit. a), alin. (1).

În concret, obiectul procedurii de față vizează solicitarea de extrădare în vederea executării pedepsei dispuse de către autoritățile americane față de persoana extrădabilă A. prin hotărârea de condamnare din 01.09.2016.

Documentația în acest sens a fost înaintată pe cale electronică, de către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii și înregistrată la Ministerul Justiției la data de 8.08.2018.

Nota diplomatică elaborată de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, reprezentând cererea de extrădare (supliment), a fost înaintată pe cale electronică către Ambasada României la Washington la data de 10.08.2018, documentele anexă conținând și sigiliul Departamentului de Justiție. De asemenea, au fost atașate documentele prevăzute la art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În analiza condițiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată, Titlul II, cap. I, Secțiunea 1 (art. 18 - 35) și art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A., reținându-se că aceasta are cetățenia română, că raportat la dispozițiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiția reciprocității prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, că între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15.05.2008, cererea de extrădare și documentația aferentă au fost transmise electronic de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, fiind atașate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română, iar din datele deținute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest sens, a fost avut în vedere și examenul de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției, în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în raport de condițiile anterior menționate, Înalta Curte constată că, prin contestația de față, criticile apărării contestatorului persoană extrădabilă sunt neîntemeiate. Contrar susținerilor apărării, în cauză este îndeplinită condiția reciprocității, aspect ce a făcut obiectul atât examenului de regularitate internațională anterior menționat, dar și analizat judicios de către prima instanță care a răspuns criticii apărării în acest sens.

Deopotrivă, neîntemeiată este și critica apărării privind lipsa documentației în original, susținută și în fața instanței de fond, care, în mod corect a constatat că nota diplomatică ce reprezintă cererea de extrădare propriu-zisă a fost comunicată electronic, pe canale diplomatice și că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiției din România sau Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant, vor fi admise în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

Mai mult chiar, nu poate fi primită această critică a apărării, în condițiile în care, în această fază procesuală, originalele documentației de extrădare au fost primite la dosarul Înaltei Curți.

În continuare, similar Curții de Apel Alba Iulia, instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite nici motivele formulate în susținerea contestației de față, privind opoziția la extrădare și astfel, prin faptul că persoana extrădabilă A. se opune la extrădare, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât aceste argumente nu se încadrează în dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare.

În cauză, în raport de actele dosarului, nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 21 din Legea nr. 302/2004 și art. 4 - 5 din Tratat, respectiv motive opționale de refuz al extrădării prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Tratat.

De asemenea, sunt respectate și condițiile art. 2 din Tratat, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina persoanei extrădabile sunt pedepsite conform legislației Statelor Unite ale Americii cu privarea de libertate pe o perioadă mai mare de un an, iar perioada care a rămas de executat este mai mare de 4 luni.

În fine, fără a reitera argumentele judicios prezentate de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de extrădare privind pe persoana extrădabilă A. - condiții prevăzute de art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008.

Prin urmare, hotărârea atacată este temeinică și legală, iar criticile contestatorului persoană extrădabilă neîntemeiate.

Întrucât persoana extrădabilă execută o pedeapsă de 7 ani închisoare în România, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 1667 din 06.06.2014 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3340 din 25.06.2014 de către Tribunalul București în Dosar nr. x/3/2014, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și s-a dispus amânarea predării, până la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei menționate.

Totodată, s-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 10.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 10 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2018.