ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2019

Asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 205/F, Curtea de Apel București, secția a II-a București, în temeiul art. 2 alin. (4) teza finală din Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii raportat la art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a respins cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetățeanul român A. și a revocat măsura controlului judiciar cu privire la persoana solicitată, măsură dispusă în cauză prin încheierea instanței din data de 18.09.2019.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că la data de 18.09.2019 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2019, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la numitul A., arătându-se în cuprinsul sesizării că acesta este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic și alterare de gradul trei a integrității datelor informatice prevăzute de secțiunea 156.10(2) și secțiunea 156.25(3) din C. pen. al statului New York, pedepsite cu închisoare de până la 4 ani.

Instanța de fond a constatat că, la data de 10.11.2015 la Curtea Supremă a Statului New York s-a înregistrat rechizitoriul nr. x/2014 din data de 14.08.2014 care a constituit actul de inculpare pentru faptele enumerate mai sus. În baza actului de inculpare a fost emis mandatul de arestare la data de 10.11.2015 de către Curtea Supremă a statului New York.

După prezentarea situației de fapt reținute de autoritățile americane, s-a arătat că solicitarea de extrădare conține mențiunile prevăzute de lege și că este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Ministerul Public a înaintat instanței cererea de extrădare, documentele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, respectiv rechizitoriul nr. x/3294-2014 (proba A), mandatul de arestare emis de Curtea Supremă a statului New York la data de 10.11.2015 față de A. (proba B), copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declarația sub jurământ a agentului Serviciului Secret al Statelor Unite B. (proba D).

Curtea a reținut că persoana solicitată a formulat opoziție la extrădare, invocând aspecte legate de cetățenie, de prescripția răspunderii penale, de respectarea dreptului la un proces echitabil, de faptul că era minor la data faptelor cercetate și potrivit legislației americane i se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la patru ani, precum și o serie de aspecte care vizează acuzațiile care i se aduc și probele care au fost administrate în cauză.

În fapt, instanța de fond a reținut că persoana extrădabilă a accesat fără autorizare în data de 16.10.2011 canalul C. Persoana urmărită a lucrat cu o altă persoană, numitul D. D. a accesat prima oară site-ul prin "hacking" sau prin ghicirea parolei, apoi a schimbat parola în scopul de a-i împiedica pe alții să acceseze contul, i-a dat parola numitului E. care a încărcat imagini pornografice. Imaginile pornografice au fost afișate public o perioadă de timp în data de 16.10.2011. Astfel, canalul C. a fost închis temporar până ce s-a redobândit accesul și nu s-a mai putut viziona toată ziua respectivă.

Cu titlu prealabil, Curtea a reținut că, în condițiile în care se solicită extrădarea unui cetățean român de către autoritățile din Statele Unite ale Americii, sunt incidente în cauză dispozițiile din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 și dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că solicitarea de extrădare formulată de autoritățile americane a fost supusă examenului de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției conform art. 38 din Legea nr. 302/2004 și a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Totodată, a reținut că, astfel cum au fost descrise de autoritățile americane, infracțiunile menționate au corespondent în legislația românească.

Curtea a apreciat întemeiată opoziția la extrădare numai în ceea ce privește aspectul legat de faptul că persoana solicitată era minor la data săvârșirii faptei cercetate, iar potrivit Noului C. pen., lege mai favorabilă, acestuia nu i s-ar putea aplica, potrivit legislației române, o pedeapsă cu închisoarea.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 114 C. pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Față de acesta se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Curtea a reținut că potrivit art. 2 alin. (4) teza finală din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București, la 10.09.2007, ratificat prin Legea 111/15.05.2008, dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului sau în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat, poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite.

Prin urmare, chiar dacă infracțiunile menționate în cererea de extrădare sunt sancționate de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, în concret, persoanei solicitate nu i se poate aplica potrivit legislației din România o pedeapsă cu închisoarea ci numai o măsură educativă, în condițiile art. 114 C. pen.

Având în vedere acest aspect, Curtea a apreciat că nu se impune extrădarea persoanei solicitate pentru a fi judecată în Statele Unite ale Americii pentru infracțiuni care ar fi fost comise în minorat cu expunerea acesteia la posibilitatea de a i se aplica, potrivit legislației americane, o pedeapsă cu închisoarea de până la 4 ani.

Împotriva Sentinței penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând, în esență, admiterea contestației și, în temeiul art. 53 din Legea nr. 302/2004 republicată, desființarea sentinței penale contestate, iar în rejudecare să se constate îndeplinite condițiile de fond și de formă ale extrădării, iar pe cale de consecință să se admită cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la cetățeanul român A., să se dispună extrădarea acestei persoane cu respectarea regulii specialității și să se dispună măsura arestării provizorii în vederea extrădării, avându-se în vedere și reținerea persoanei solicitate din data de 18.09.2019.

Examinând cauza, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe numele persoanei extrădabile A. a fost emis un mandat de arestare la data de 10.11.2015 de către Curtea Supremă a statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem informatic și alterare de gradul trei a integrității datelor informatice prevăzute de secțiunea 156.10(2) și secțiunea 156.25(3) din C. pen. al statului New York, pedepsite potrivit legislației menționate cu închisoare de până la 4 ani.

În baza mandatului de arestare emis de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, prin ordonanța nr. 2510/II-5/2019 din data de 18.09.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoana extrădabilă A. a fost reținută pentru 24 de ore, începând de la data de 18.09.2019, ora 08:30, până la data de 19.09.2019, ora 08:30.

Cu prilejul audierii, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în prezența apărătorului ales, persoana extrădabilă a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță, în mod corect a reținut că în condițiile în care se solicită extrădarea unui cetățean român de către autoritățile din Statele Unite ale Americii, sunt incidente în cauză dispozițiile din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din data de 15 mai 2008 și dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Înalta Curte constată că solicitarea de extrădare formulată de autoritățile americane a fost supusă examenului de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției conform art. 38 din Legea nr. 302/2004 și este însoțită de documentele prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

De asemenea, instanța de control judiciar reține, în fapt, că persoana extrădabilă este cercetată pentru accesarea fără autorizare în data de 16.10.2011 a canalului C. Persoana urmărită a lucrat cu o altă persoană, numitul D. D. a accesat prima oară site-ul prin " hacking" sau prin ghicirea parolei, apoi a schimbat parola în scopul de a-i împiedica pe alții să acceseze contul, i-a dat parola numitului E. care a încărcat imagini pornografice. Imaginile pornografice au fost afișate public o perioadă de timp în data de 16.10.2011. Astfel, canalul C. a fost închis temporar până ce s-a redobândit accesul și nu s-a mai putut viziona toată ziua respectivă.

Ca urmare a săvârșirii faptelor de mai sus, la data de 10.11.2015 la Curtea Supremă a Statului New York s-a înregistrat rechizitoriul nr. x/2014 din data de 14.08.2014 care constituie actul de inculpare în baza căruia a fost emis mandatul de arestare de autoritățile din Statele Unite ale Americii.

Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București, la 10.09.2007, ratificat prin Legea 111/15.05.2008, termenul de prescripție al răspunderii penale pentru faptele săvârșite de persoana extrădabilă nu s-a împlinit, iar infracțiunile astfel cum au fost descrise de autoritățile americane au corespondent în legislația românească.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță, în mod corect a stabilit că Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea internațională judiciară în materie penală constituie dreptul comun în materia extrădării, iar Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, constituie o normă specială, în raporturile dintre România și S.U.A.

Prin urmare, instanța de fond în mod legal a constatat faptul că dispozițiile procesual penale constituie dreptul comun sub aspect procedural, concluzie ce se fundamentează pe examenul riguros asupra dispozițiilor art. 5 cu referire la art. 4, art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Înalta Curte constată că dispozițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicată nu contravin dispozițiilor prevăzute de art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, ci vin în completarea acestora.

Astfel, în mod legal și temeinic motivat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 alin. (4) teza finală din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București, la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008, dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului sau în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat, poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite.

De asemenea, în mod legal instanța de fond a apreciat întemeiată opoziția la extrădare numai în ceea ce privește aspectul legat de faptul că persoana extrădabilă, era minor la data săvârșirii faptei cercetate, faptă care ar fi fost comisă în anul 2011, iar potrivit Noului C. pen., lege mai favorabilă, acestuia nu i s-ar putea aplica, potrivit legislației române, o pedeapsă cu închisoarea.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 114 C. pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. Față de acesta se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Prin urmare, chiar dacă infracțiunile menționate în cererea de extrădare sunt sancționate de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, în concret, persoanei solicitate nu i se poate aplica potrivit legislației din România o pedeapsă cu închisoarea, ci numai o măsură educativă, în condițiile art. 114 C. pen.

Având în vedere aspectele învederate, Înalta Curte nu poate reține motivul invocat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în sensul că starea de minorat a persoanei extrădabile A. nu poate constitui motiv de refuz a cererii de extrădare.

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, starea de minorat de la momentul săvârșirii faptei coroborată cu dispozițiile prevăzute de art. 26 raportat la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborate cu prevederile art. 5 și art. 114 C. pen. român, este suficientă pentru a constitui un motiv opțional de refuz al extrădării, întrucât predarea persoanei extrădabile A. este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru aceasta, legislația națională prevăzând doar posibilitatea aplicării unei măsuri educative, în timp ce legislația din Statele Unite ale Americii prevăd posibilitatea de a i se aplica o pedeapsă cu închisoarea de până la 4 ani.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sentința penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privindu-l pe intimatul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privindu-l pe intimatul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 205/F din data de 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV