ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul persoană extrădată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 338 din data de 17 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentința penală nr. 200 din 21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, la data de 29 noiembrie 2019, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2019, contestația la executare formulată de persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 200/21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 597 și art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Totodată, s-a reținut că în motivarea contestației pendinte s-a menționat că, în calitate de persoană extrădabilă, urmare a admiterii cererii formulate de către autoritățile penale americane prin Sentința penală nr. 200/21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, instanța a constatat că persoana solicitată face obiectul unei cercetări penale desfășurate în Dosarul nr. x/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală pentru fapte conexe celor pentru care s-a solicitat extrădarea și a dispus amânarea predării autorităților penale americane până la executarea pedepsei aplicate persoanei extrădabile în urma trimiterii în judecată în cazul respectivei urmăriri penale.
De asemenea, contestatorul a arătat că s-a dispus reținerea sa în data de 28.11.2019 în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești de extrădare, context în care a susținut că nu se poate dispune predarea sa autorităților americane în condițiile în care se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 4 luni dispusă în modalitatea suspendării sub supraveghere, în cadrul unui termen de supraveghere de 3 ani, potrivit Sentinței penale nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului la data de 26.11.2019.
Prin urmare, cu referire la Sentința penală nr. 200/21.10.2015 potrivit căreia obligația de predare către statul american va deveni efectivă după executarea pedepsei, contestatorul a susținut că arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile în vederea extrădării și emiterea mandatului de arestare va trebui să fie pusă în executare după încetarea cauzei de amânare a predării, respectiv după executarea efectivă a pedepsei dispuse în modalitatea suspendării sub supraveghere, care va fi constatată după împlinirea termenului de supraveghere de trei ani, termen care a început să curgă de la data de 26.11.2019, în momentul în care Sentința penală nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj a rămas definitivă.
În continuare, din actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 200/21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Nevada, în Dosarul nr. x privind pe cetățeanul român A. și s-a dispus extrădarea acestuia, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
De asemenea, în baza art. 58 din Legea 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a fost amânată predarea numitului A. către autoritățile judiciare americane până la momentul finalizării procesului penal în fața autorităților judiciare române în Cauza nr. 147D/P/2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, iar în cazul în care se va ajunge la o condamnare în acest dosar, după executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută în cauză de la data de 13.10.2015 - orele 12:40, până la data de 14.10.2015 - orele 12:40 și s-a dispus arestarea persoanei extrădabile A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate și emiterea mandatului de arestare.
În ceea ce privește Sentința penală nr. 200/21.10.2015, curtea de apel a notat că cererea de extrădare formulată de autoritățile americane privind pe cetățeanul român A. a fost înregistrată pe rolul instanței competente la data de 13 octombrie 2015 și a avut ca temei mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Nevada, în Dosarul nr. x.
Totodată, a reținut că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la organizații corupte și influențate de activități de racket, prev. de Titlul 18 din Codul Statelor Unite 1962 © și conspirație la participare în organizații corupte și influente de activități de racket, prev. de Titlul 18 din Codul Statelor Unite 1962 (d), constând în aceea că cel puțin de la data de 22 noiembrie 2005 și până în iunie 2011, în Statul Nevada și în alte părți, persoana extrădabilă A., împreună cu alte persoane, au fost membri ai organizației "B.", o organizație infracțională care a fost răspunzătoare de traficul cu informații furate de pe cardurile de credit, acte de identitate contrafăcute, spălare de bani și diferite alte infracțiuni legate de computere, inclusiv hacking și viruși informatici.
Subsecvent, s-a reținut că din Adresa nr. x/2013 din data de 19.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Structura Centrală rezultă că în dosarul penal cu același număr se efectuează cercetări față de inculpatul A. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de natură informatică, împotriva acestuia fiind dispusă măsura preventivă a controlului judiciar de la data de 14.07.2015 și până la data de 10.11.2015.
Totodată, s-a constatat că din cuprinsul aceleiași adrese rezultă că urmărirea penală nu este finalizată, în cauză urmând a fi efectuate acte de urmărire penală, respectiv efectuarea și finalizarea percheziției informatice, analizarea rezultatului acesteia etc.
Ulterior acestei sentințe, în Dosarul nr. x/2013, instrumentat de DIICOT, a fost finalizată urmărirea penală în ceea ce-l privește pe inculpatul A., și, întrucât acesta și-a manifestat voința de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, s-a dispus disjungerea cauzei, formându-se Dosarul cu nr. x/2019
De asemenea, prima instanță a mai reținut că prin Sentința penală nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de combatere a infracțiunilor de terorism și a criminalității informatice cu inculpații A., C., D.
A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 365 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
b) constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
c) spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 1 an și 6 luni.
d) acces ilegal la sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (3) din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 1 an.
e) alterarea integrității datelor informatice, prevăzută de art. 362 din C. pen., art. 480 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen., toate faptele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa cu închisoarea de 6 luni.
În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate prin sentință și s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, iar baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă complementară ce va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) din C. pen. lit. a) și b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării pe o perioadă de 3 ani a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care nu se execută în perioada executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A., sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen. și a fost obligat inculpatul la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
De asemenea, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la nivelul uneia dintre următoarele instituții aflate pe lista Direcției Naționale de Probațiune - Serviciul de Probațiune Dolj: Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman" din Mun. Craiova sau Teatrul pentru copii și tineret din Mun. Craiova.
Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, respectiv revocarea suspendării în cazul în care va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere impuse ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat sub măsura preventivă a controlului judiciar în perioada 14.07.2015 - 06.09.2016.
Ulterior, prima instanță a reținut că prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, au fost respinse apelurile formulate de inculpații A., C. și D., ca nefondate.
Astfel, analizând contestația pendinte prin prisma motivelor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut, în esență, că persoana extrădată - contestatorul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., susținând că există o împiedicare la executarea Sentinței nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, motivat de împrejurarea că prin Sentința penală nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, aspect de natură a împiedica extrădarea sa.
În continuare, ținând cont de dispozițiile art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora "în caz de condamnare executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen", prima instanță a constatat că nu există niciun motiv care să împiedice punerea în executare a Sentinței penale nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cu argumentarea că, în speță, contestatorului nu i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim de detenție, ci s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin urmare, cu referire la dispozițiile anterior redate coroborat cu faptul că persoanei extrădate i s-a aplicat o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, prima instanță a constatat că Sentința penală nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova poate fi pusă în executare, predarea fiind amânată doar până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2013, sens în care a făcut trimitere și la dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei".
Or, cauza a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 597 din C. proc. pen., contestația la executare a fost respinsă, ca neîntemeiată, neexistând niciun motiv care să împiedice executarea Sentinței nr. 200 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva Sentinței penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație persoana extrădată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23.12.2019, sub nr. x/2019, cu prim termen inițial de judecată la data de 07 februarie 2020, termen care, în temeiul art. 353 alineat final din C. proc. pen., în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, a fost preschimbat la 10.01.2020, prin rezoluție administrativă, în data de 31.12.2019.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Înalta Curte notează faptul că, la data de 29.11.2019, prima instanță a fost învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 200/21.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, prin care, printre altele, s-a constatat că persoana extrădabilă face obiectul unei cercetări penale desfășurate în Dosarul nr. x/2013 al DIICOT - Structura Centrală pentru fapte conexe celor pentru care s-a solicitat extrădarea și s-a dispus, în temeiul art. 58 din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, amânarea predării către autoritățile judiciare americane până la momentul finalizării procesului penal în fața autorităților judiciare române în cauza anterior menționată, iar în cazul în care se va ajunge la o condamnare în acest dosar, după executarea pedepsei.
În continuare, Înalta Curte reține faptul că, în drept, contestatorul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motivat de împrejurarea că s-a dispus reținerea sa în data de 28.11.2019, în vederea punerii în executare a Sentinței penale nr. 200/21.10.2015, deși se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 4 luni dispusă în modalitatea suspendării sub supraveghere în cadrul unui termen de supraveghere de 3 ani potrivit Sentinței penale nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului la 26.11.2019.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., " Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează în art. 58 "predarea amânată" după cum urmează: "(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
(2) Predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. (...)".
Astfel, în acest context normativ, Înalta Curte notează că rezultă cu evidență din modalitatea în care sunt formulate textele de lege anterior redate că intenția legiuitorului a fost aceea ca predarea să fie amânată până la soluționarea definitivă a acțiunii penale, în cazul unei soluții prin care nu se dispune o pedeapsă privativă de libertate, și până la liberarea condiționată ori executarea pedepsei la termen, în cazul aplicării unei pedepse cu executare în regim de detenție.
Prin urmare, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține faptul că, deși prin Sentința penală nr. 423/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1628/26.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, i s-a aplicat contestatorului o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani închisoare, aceasta nu împiedică predarea persoanei extrădate A. către autoritățile americane.
A aprecia în caz contrar ar însemna o încălcare a dispozițiilor prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care are la baza executării, de către instanța română a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă, respectarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre ale Uniunii Europene, dispoziții care se aplică în mod corespunzător și în relația cu Statele Unite ale Americii, prin Legea nr. 111/2008 fiind ratificat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.
Se remarcă faptul că predarea amânată este reglementată și de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii din 10.09.2007 prin art. 14 alin. (2) potrivit căruia "Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.".
În continuare, instanța de control judiciar reține că nici circumstanțele personale ale contestatorului, care invocă faptul că nu intenționează să se sustragă extrădării, însă ar dori ca pe durata termenului de supraveghere să fie în țară, motivat de faptul că are un copil minor și vrea să-și ajute soția în creșterea acestuia, precum nici motivele referitoare la gravitatea redusă a faptei comise pentru care s-a solicitat extrădarea sa, nu se circumscriu în conținut dispozițiilor prevăzute de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care reglementează instituția amânării predării.
Prin urmare, argumentele apărării referitoare la amânarea predării persoanei extrădate nu sunt întemeiate, întrucât niciunul dintre acestea nu sunt de natură a constitui o împiedicare la executare din perspectiva dispozițiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deopotrivă, reținând culpa procesuală a persoanei extrădate A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădată, în sumă de 80 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 338 din data de 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 80 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.