ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 25 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea A..
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile în cuantum de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:
La data de 16 ianuarie 2019, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017, prin care a solicitat amânarea predării către autoritățile judiciare americane până la împlinirea vârstei de 1 an de către minora nou născută la data de 26 noiembrie 2018, respectiv până la data de 25 noiembrie 2019.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că prin Sentința penală nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Mijlociu al Statului Carolina de Nord, în dosarul nr. 1:16 CR 31-1 privind pe cetățeanul român A., în vederea judecării pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la comiterea infracțiunii de fraudă bancară, prev. de secțiunea 1349, respectiv 1344 din Codul Statelor Unite ale Americii. S-a dispus extrădarea persoanei extrădabile, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. În baza art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a amânat predarea către autoritățile judiciare americane până la împlinirea vârstei de 1 an de către minorul B., respectiv până la data de 3 iulie 2018. S-a dispus arestarea persoanei extrădabile A., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile de la data încetării cauzei menționate anterior pentru care s-a dispus amânarea predării și emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la aceeași dată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin Sentința penală nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare formulată de autoritățile americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Mijlociu al Statului Carolina de Nord, în dosarul nr. 1:16 CR 31-1 privind pe cetățeanul român A., în vederea judecării pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la comiterea infracțiunii de fraudă bancară, prev. de secțiunea 1349, respectiv 1344 din Codul Statelor Unite ale Americii, fiind întrunite condițiile extrădării.
S-a dispus extrădarea persoanei extrădabile, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a amânat predarea către autoritățile judiciare americane până la împlinirea vârstei de 1 an de către minorul B., respectiv până la data de 03 iulie 2018.
S-a dispus arestarea persoanei extrădabile A., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile de la data încetării cauzei menționate anterior pentru care s-a dispus amânarea predării și emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la aceeași dată.
Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă.
Din analiza acestui text se dezvoltă ideea potrivit căreia instanța are această facultate de a dispune amânarea predării persoanei extrădate, fără a se institui o obligativitate prin simpla existență a unui copil mai mic de un an.
Analiza temeiniciei contestației vizând amânarea predării persoanei extrădate a fost efectuată de instanță prin realizarea unui paralelism între necesitățile copilului sub un an care reclamă prezența mamei în familie și conduita petentei din perspectivă infracțională.
Astfel, Curtea de Apel Craiova a constatat că persoana extrădată A. este cercetată în Statele Unite ale Americii pentru comiterea în perioada 2014 - 2016 a unor infracțiuni grave de fraudă bancară, pedepsite de legislația americană cu închisoare până la 30 ani, prejudiciile produse fiind de aproximativ 4.100.000 USD.
S-a reținut că deși prin sentința penală nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017 persoana extrădată a beneficiat de aplicarea prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dispunându-se amânarea predării către autoritățile judiciare americane până la împlinirea vârstei de 1 an de către minorul B., respectiv până la data de 03 iulie 2018, petenta A. s-a sustras, ulterior acestei date, de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă în vederea predării, dovedind rea credință.
După cum rezultă din Adresele nr. x din 13 iulie 2018 și 75608 din 5 octombrie 2018 emise de I.P.J. Dolj - Serviciul de Investigații Criminale organele de poliție au efectuat, în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, verificări și investigații atât la locul de domiciliu, cât și la alte adrese ale rudelor acesteia, persoana în cauză nefiind găsită. S-a dispus urmărirea la nivel național a persoanei extrădate, efectuându-se în continuare activități specifice în vederea localizării și depistării acesteia.
Curtea de Apel Craiova a reținut că acordarea unei noi amânări a predării persoanei extrădabile A. ar contraveni principiilor statului de drept, în care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie pusă în executare în mod clar, eficient și într-un termen cât mai scurt, dar și principiilor cooperării judiciare internaționale în materie penală, rolul extrădării fiind acela de a evita sustragerea infractorilor de la urmărirea penală ori de la judecată prin părăsirea teritoriului statului unde au comis infracțiunea, extrădarea reprezentând astfel un act de asistență juridică pe care statele și-o acordă reciproc, în vederea combaterii criminalității.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A..
Împotriva Sentinței penale nr. 25 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație A..
În susținerea căii de atac, în esență, contestatoarea a menționat că, astfel cum rezultă și din actele dosarului, are în îngrijire un copil minor în vârstă de aproximativ 3 luni, aspect care constituie o cauză de amânare a predării, fiind incidente dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Contestatoarea a susținut că nu s-a sustras procedurilor, arătând că după ce a introdus o nouă solicitare la Curtea de Apel Craiova, în perioada cuprinsă între depunerea contestației și fixarea termenului la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reținută pentru punerea în executare a mandatului în vederea predării.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare și amânarea predării contestatoarei către autoritățile judiciare din S.U.A., conform dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, până când fiica minoră a acesteia va împlini vârsta de un an.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
I. Într-adevăr, în concordanță cu susținerile reprezentantului Ministerului Public, luând în considerare dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 - Preeminența dreptului internațional, potrivit cărora această lege "se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate", se constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, care reglementează în mod expres predarea amânată.
În conformitate cu aceste dispoziții legale: "Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată."
Or, contestatoarea A. nu se află în niciuna dintre aceste situații, așa încât cererea contestatoarei de amânare a predării, este nefondată.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în cauză, prin Sentința penală nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul Mijlociu al Statului Carolina de Nord, dispunându-se și amânarea predării către autoritățile judiciare americane până la împlinirea vârstei de 1 an de către minorul B., respectiv până la data de 3 iulie 2018, conform dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
În plus, prin sentința atacată, cererea contestatoarei de a se dispune din nou amânarea predării a fost analizată tot din perspectiva acestor dispoziții legale, fără să se fi invocat inaplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 302/2004.
Chiar examinând, din această perspectivă, solicitarea persoanei extrădate A., Înalta Curte constată că este nefondată.
Prima instanță a examinat cererea în mod temeinic și complet prin hotărârea contestată.
În mod corect, s-a avut în vedere natura dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, fiind vorba de norme supletive, care dau posibilitatea instanței de a aprecia cu privire la amânarea predării, fără să impună vreo obligație în acest sens.
Chiar dacă persoana extrădată a dovedit că în data de 26 noiembrie 2018 a dat naștere încă unui copil, față de împrejurările cauzei, luând în considerare că, în baza aceluiași temei - art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a mai dispus amânarea predării, a cărei durată a expirat la data de 3 iulie 2018 și că A. s-a sustras de la punerea în executare a mandatului de arestare în vederea predării, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că persoana extrădată nu mai poate beneficia încă o dată de dispozițiile legale sus-menționate.
Referitor la sustragerea de la executarea mandatului, apărarea contestatoarei este infirmată prin înscrisurile depuse la dosar, de verificare și de căutare a acesteia (Adresele nr. x din 13 iulie 2018 și 75608 din 5 octombrie 2018 emise de I.P.J. Dolj - Serviciul de Investigații Criminale, Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova).
În ce privește situația copiilor minori ai persoanei extrădate, se constată, astfel cum rezultă din susținerile contestatoarei, că aceștia sunt în grija familiei (bunica maternă a persoanei extrădate).
Nu în ultimul rând, la evaluarea întregii situații, trebuie avute în vedere și principiile de cooperare internațională și scopul Tratatului de extrădare ratificat prin Legea nr. 111/2008, astfel cum sunt prevăzute în preambulul acestui tratat, și anume, alături de necesitatea respectării drepturilor omului, și respectarea supremației legii, precum și asigurarea între România și Statele Unite ale Americii a unei cooperări mai eficiente în lupta împotriva criminalității.
Astfel cum a reținut și prima instanță, potrivit hotărârii definitive de extrădare (Sentința penală nr. 179 din 10 august 2017 a Curții de Apel Craiova), numita A. este cercetată în Statele Unite ale Americii pentru comiterea, în perioada 2014 - 2016, a unor infracțiuni grave de fraudă bancară, pedepsite de legislația americană cu închisoarea de până la 30 ani, prejudiciile produse fiind de aproximativ 4.100.000 USD.
II. Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, de menținere a măsurii arestării în vederea predării, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul cauzei deduse judecății Înaltei Curți de Casație și Justiție îl reprezintă o contestație formulată în temeiul dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 302/2004 (au fost invocate disp. art. 425 din C. proc. pen., dar, potrivit art. 54 din Legea nr. 302/2004: "dispozițiile art. 52 alin. (8) și art. 53 se aplică în mod corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării, (...)".
Această cale de atac a fost exercitată împotriva Sentinței penale nr. 25 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată în temeiul art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, prin care se solicită o nouă amânare a predării persoanei extrădate.
Această contestație vizează executarea Sentinței penale nr. 179 din 10 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017, prin care, odată cu admiterea cererii de extrădare, s-a dispus și amânarea predării, precum și emiterea unui mandat de arestare în vederea predării, cu mențiunea că acesta va fi pus în executare la data încetării cauzei de amânare.
În concret, acest mandat a fost pus în executare la data de 21 februarie 2019, după încetarea motivului de amânare a predării și după depistarea persoanei extrădate A., care s-a sustras de la executare.
Față de cele reținute, luând în considerare limitele sesizării, dar și dispozițiile legale, se constată că, în speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție nu este îndrituită să dispună asupra măsurii arestării în vederea predării.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii nu conține dispoziții referitoare la durata arestării în vederea predării sau la menținerea, prelungirea sau încetarea acestei măsuri.
Pe cale de consecință, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 302/2004.
În ceea ce privește dispozițiile art. 43 alin. (3) - (5) din acest act normativ, care conțin referiri la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării, se constată că acestea reglementează arestarea provizorie în vederea extrădării, care poate fi dispusă în cursul procedurii de soluționare a cererii de extrădare, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, și arestarea în vederea predării.
Relevante în acest sens sunt următoarele dispoziții din Legea nr. 302/2004:
- art. 43 alin. (6) și (7), conform cărora:
"(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.
(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române."
- art. 56 alin. (3), care prevede că "Data predării va fi comunicată Ministerului Justiției și curții de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătorești prevăzute la alin. (1). În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române informează asupra demersurilor luate și motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval."
- art. 57 alin. (3), (4) și 5, conform cărora "(3) În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul și data predării, precum și asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana extrădabilă.
(4) Locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată și preluată sub escortă.
(5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile."
Analizând dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că acestea nu reglementează o durată anume a măsurii arestării în vederea predării și nici o procedură de soluționare a unor cereri de menținere sau prelungire a acestei măsuri, textul de lege prevăzând în mod expres doar încetarea de drept a măsurii, în funcție de respectarea termenului și a procedurii de predare a persoanei extrădate.
În egală măsură, instanța de control judiciar care verifică legalitatea și temeinicia unei sentințe de soluționare a contestației prin care se solicită amânarea predării, cum este cazul în speță, nu poate dispune cu privire la mandatul de arestare în vederea predării, emis în baza hotărârii de extrădare rămasă definitivă.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va pronunța o soluție în limitele legale de învestire, așa încât, urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 25 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 25 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2019.
Procesat de GGC - LM