ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2020

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul persoană extrădabilă A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10/F din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 1 - 3 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a constatat că, față de cetățeanul român A. sunt întrunite condițiile extrădării.

În temeiul art. 52 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii și, în consecință, s-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile competente ale acestui stat a cetățeanului român A. - acuzat prin Rechizitoriul suplimentar înlocuitor sigilat în Dosarul nr. S4 19 Cr. 651, înregistrat la data de 9 septembrie 2019 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud al Statului New York și față de care a fost emis, de către un judecător al aceleiași instanțe, mandatul de arestare din data de 9 septembrie 2019, în dosarul anterior menționat, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008).

În temeiul art. 58 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile A. de amânare a predării.

În temeiul art. 52 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost menținută, față de persoana extrădabilă A., măsura arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea acesteia, conform art. 57 din aceeași lege și art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008).

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută la data de 19 noiembrie 2019 și arestată provizoriu, în vederea extrădării, începând cu data de 20 noiembrie 2019 până la zi.

În temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus remiterea către autoritățile competente ale statului solicitant, odată cu predarea persoanei extrădabile, a bunurilor ridicate de la aceasta (suma de 6.090 RON, card bancar emis de B. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de B. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, telefon mobil marca x, dual SIM, IMEI x și IMEI x, având numerele de apel x și x), conform procesului-verbal nr. x din data de 19 noiembrie 2019, întocmit de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale și adresei nr. x din data de 8 ianuarie 2020 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, depuse la Camera de corpuri delicte a instanței.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii de extrădare au rămas în sarcina statului român, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 octombrie 2019, Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii a solicitat, în temeiul art. 12 din Tratatul bilateral de extrădare (ratificat de România prin Legea nr. 111/2008) - denumit în continuare Tratat, arestarea provizorie de urgență, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor aferente, cu privire la cetățeanul român A..

Persoana căutată A. a fost depistată, de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, la data de 19 noiembrie 2019, ocazie cu care, asupra acesteia, au fost găsite mai multe bunuri, menționate în procesul-verbal nr. x, întocmit la acea dată (suma de 6.090 RON, card bancar emis de B. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de B. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, card bancar emis de C. cu seria x, telefon mobil marca x+, dual SIM, IMEI x și IMEI x, având numerele de apel x și x), acele bunuri fiind ridicate și ulterior transmise, prin adresa nr. x din data de 08 ianuarie 2020 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care le-a înaintat acestei instanțe, în plic sigilat, fiind depuse ca atare la Camera de corpuri delicte.

Prin ordonanța nr. 141 din data de 19 noiembrie 2019, emisă în Dosarul nr. x/2019, un procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus reținerea persoanei extrădabile A. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2019, ora 17:40 până la data de 20 noiembrie 2019, ora 17:40.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția I Penală a dispus, în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004 (republicată) - denumită în continuare Lege și art. 12 din Tratat, la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu acea dată, până la data de 19 decembrie 2019, inclusiv, fiind respinsă cererea acesteia de plasare sub control judiciar sau în arest la domiciliu, astfel că, pe numele său, a fost emis Mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 3 din data de 20 noiembrie 2019. Contestația formulată de persoana extrădabilă împotriva acelei încheieri a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 587 din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus de către aceeași instanță, în temeiul art. 43 alin. (5), (9) și art. 44 alin. (8) teza a II-a din Lege raportat la art. 12 alin. (4) din Tratat, menținerea măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, fiind respinsă cererea persoanei extrădabile de înlocuire a măsurii respective cu arestul la domiciliu. Contestația formulată de aceasta împotriva acelei încheieri a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 642 din data de 23 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin încheierea din data de 8 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus de către aceeași instanță, în temeiul art. 43 alin. (5), (9) și art. 44 alin. (8) teza a II-a din Lege raportat la art. 12 alin. (4) din Tratat, menținerea măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la data de 18 ianuarie 2020, inclusiv, fiind respinsă cererea persoanei extrădabile de înlocuire a măsurii respective cu controlul judiciar pe cauțiune. Contestația formulată de aceasta împotriva acelei încheieri a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 26 din data de 15 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin Ordonanța nr. 3264/II-5/2019 din data de 16 ianuarie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea cu cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii, înaintând acea cerere și documentele aferente, astfel cum au fost transmise, pe cale diplomatică, Ministerului Justiției din România, care a efectuat examenul de regularitate internațională, potrivit art. 38 din Lege, evidențiind, între altele, că nu este incidentă niciuna din limitele cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Lege.

Examinând cererea de extrădare și documentele aferente acesteia (astfel cum au fost prezentate de statul solicitant), actele din dosarul instanței române, declarația persoanei extrădabile (formulată cu asistență juridică din partea avocatului său ales) și concluziile formulate în dezbateri, Curtea a constatat, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Lege și art. 1 - 3 din Tratat, că, față de cetățeanul român A., sunt întrunite condițiile extrădării.

Astfel, Curtea a constatat că cererea de extrădare, prezentată de statul solicitant pe cale diplomatică, corespunde dispozițiilor art. 8 din Tratat, fiind însoțită de documentele prevăzute de acele dispoziții, din care rezultă identitatea persoanei la care se referă, descrierea faptelor atribuite acesteia, istoricul cauzei din punct de vedere procedural și textele legale ce reglementează, potrivit legii statului solicitant, elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile, pedepsele prevăzute pentru acele infracțiuni și condițiile de intervenire a prescripției răspunderii penale, fiind transmise, de asemenea, copii ale actului de acuzare și mandatului de arestare emis de un judecător, precum și informații suficiente de natură să ofere motive rezonabile de a crede că persoana extrădabilă a săvârșit infracțiunile pentru care s-a solicitat extrădarea sa.

Persoana la care se referă cererea respectivă este supusă extrădării din România, conform art. 18 din Lege și art. 1 din Tratat, în condițiile în care, la momentul depistării, se afla pe teritoriul statului român, iar, în statul solicitant, este trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni care dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Tratat, îndeplinind condițiile referitoare la natura și gravitatea pedepselor aplicabile (privative de libertate, cu o durată mai mare de 1 an) și, respectiv, la incidența extrădării și pentru tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea acelor infracțiuni.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că persoana extrădabilă A. a fost acuzată, printr-un act de inculpare, și anume Rechizitoriul suplimentar înlocuitor sigilat, în Dosarul nr. S4 19 Cr. 651, înregistrat la data de 9 septembrie 2019 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud al Statului New York, conform capetelor 1, 2, 3 și 6 de acuzare, de săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea de fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 al Codului Statelor Unite (denumit în continuare CSU) - Secțiunile 1029(a)(1), (a)(2), (a)(3), (a)(4), (a)(5) și 1029(b)(2), care prevăd o pedeapsă maximă de 7 ani și 6 luni închisoare, conspirație la comiterea de fraudă prin cablu și fraudă bancară, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 CSU - Secțiunile 1343, 1344 și 1349, care prevăd o pedeapsă maximă de 30 de ani închisoare, furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 CSU - Secțiunile 1028A(a)(1) și 1028A(b) și 2, care prevăd o pedeapsă maximă de 2 ani închisoare, ce trebuie adăugată la orice altă pedeapsă primită de aceasta și fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 CSU - Secțiunile 1029(a)(4) și 1029(b)(1) și Secțiunea 2, care prevăd o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

De asemenea, Curtea a reținut că, în legătură cu aceste infracțiuni, un judecător al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud al Statului New York a emis, la data de 09 septembrie 2019, în Dosarul nr. S4 19 Cr. 651, un mandat de arestare, cu privire la persoana extrădabilă, în vederea aducerii acesteia în fața unui magistrat judecător al Statelor Unite.

În fapt, s-a reținut că, începând cel mai devreme din anul 2014 și aproximativ până în luna septembrie 2019, în Districtul de Sud al Statului New York și în alte zone, persoana extrădabilă A. și alte persoane, cunoscute (fiind la rândul lor acuzate) și necunoscute, cu intenție și bună-știință, s-au asociat și au conspirat să comită fraude care afectează comerțul interstatal și internațional, astfel că au confecționat, au folosit și au făcut trafic cu dispozitive de acces, au deținut dispozitive contrafăcute și dispozitive de acces neautorizate, au confecționat, au făcut trafic, au deținut în custodie și au controlat echipamente de confecționare a unor astfel de dispozitive, au efectuat tranzacții cu dispozitive de acces emise în numele altor persoane, pentru a primi plăți și bunuri și au obținut venituri consistente și, de asemenea, tot cu intenție și bună-știință, s-au asociat și au conspirat să comită fraude prin cablu și fraude bancare, astfel că au conceput scheme frauduloase prin care să obțină bani și bunuri, scop în care au transmis și au creat condiții de transmitere, prin diferite căi de comunicații, de înscrisuri, fotografii și diverse forme de semnale și, totodată, prin care să fraudeze o instituție financiară, ale cărei depuneri erau garantate, pentru a obține, prezentând reprezentări false și frauduloase, bani, fonduri, credite, bunuri, acțiuni și alte proprietăți.

Potrivit declarației sub jurământ a procurorului D., în raport cu legea statului solicitant, conspirația este o înțelegere în vederea săvârșirii uneia sau mai multor fapte penale, o persoană putând fi membru al unei conspirații chiar fără a avea cunoștință de toate detaliile schemei ilegale și de identitatea celorlalți conspiratori. Astfel, dacă o persoană înțelege natura ilegală a planului și, cu bună-știință, se alătură acestuia, se face vinovată de participare la conspirație, chiar dacă a jucat un rol minor, iar un conspirator este responsabil penal pentru toate acțiunile previzibile ale celorlalți membri ai conspirației în vederea atingerii scopului infracțional al parteneriatului. Infracțiunea de conspirație este o infracțiune independentă, separată și distinctă de infracțiunea scop și, ca urmare, un conspirator poate fi găsit vinovat de conspirație la săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă infracțiunea scop nu a fost finalizată.

Tot în fapt, s-a mai reținut că, în aceeași perioadă și în același areal geografic, persoana extrădabilă A., cu bună-știință, a deținut, a transferat și a folosit fără autorizare mijloace de identificare ale altor persoane, implicându-se în activități de skimming la ATM-uri, pentru obținerea de informații de pe carduri de debit, urmată de confecționarea de carduri contrafăcute prin folosirea informațiilor furate și utilizarea acelor carduri pentru a fi obținute, prin retrageri neautorizate, din conturile victimelor, mari sume de bani.

Conform declarației sub jurământ a unui ofițer din cadrul Biroului Federal de Informații, E., persoana extrădabilă A. a fost membru al unei organizații transnaționale care a participat la activități de skimming, prin care au fost obținute în mod nelegal, folosindu-se dispozitive cu o tehnologie avansată, informații de pe cardurile de debit ale deținătorilor de conturi, fiind înregistrate numerele acelor carduri și numerele de identificare personală, după care au fost confecționate carduri contrafăcute, conținând datele victimelor, ce au fost folosite apoi pentru efectuarea de retrageri frauduloase, în numerar, din conturile bancare ale acestora. Potrivit aceleiași declarații, persoana extrădabilă A. a condus sau a lucrat în echipe trimise pe întregul teritoriu al Statelor Unite ca să efectueze acțiuni de skimming la ATM-uri, respectiv să instaleze și să recupereze dispozitivele folosite în acest scop, dar și ca să efectueze retrageri în numerar cu numeroase carduri de debit, în mod fraudulos confecționate ca rezultat al acelor acțiuni, tot aceasta ajutând la expedierea de colete care conțineau dispozitive de skimming sau piese componente în diverse locuri din Statele Unite, menționându-se că membrii organizației din care a făcut parte au efectuat sute de operațiuni de skimming la ATM-uri, pe întreg teritoriul Statelor Unite, respectiv în Statul New York și cel puțin în alte 17 state, fiind păgubite cu peste 20 de milioane USD instituții financiare și victime individuale. S-a mai arătat, în aceeași declarație, că rolul persoanei extrădabile A. a inclus instalarea și/sau recuperarea de dispozitive de skimming la/de la ATM-uri, dar și efectuarea de retrageri frauduloase de bani, în numerar, prin folosirea informațiile furate, fiind descrise, pe baza înregistrărilor de pe camerele de supraveghere video și informațiilor furnizate de băncile F. și G., cu titlu exemplificativ, mai multe astfel de acțiuni, derulate, cu participarea sa, în perioada septembrie - octombrie 2016 (în jurul datei de 15 septembrie 2016, a instalat dispozitive de skimming la ATM-uri ale băncii F. din Rochester și Perinton, statul New York; în jurul datei de 1 octombrie 2016, a instalat dispozitive de skimming la ATM-uri ale băncii G. din Raynham și Middleboro, statul Massachusetts) și arătându-se că, la ATM-uri ale acelor bănci, au fost compromise, în acea perioadă, aproximativ 484 și, respectiv, 554 carduri de debit, rezultând un prejudiciu de aproximativ 306.494 USD (în cazul primei bănci) și 445.969 USD (în cazul celei de-a doua bănci). De asemenea, în aceeași declarație, au fost descrise și alte fapte similare atribuite persoanei extrădabile A., datând din perioada octombrie - decembrie 2016 (în jurul datei de 15 octombrie 2016, a efectuat o retragere în numerar de la ATM-ul băncii H. din Myrtle Avenue, Brooklyn, statul New York, folosind carduri de debit codificate cu informații de cont furate, obținute din operațiunile de skimming de la banca G.; în luna decembrie 2016, a participat la activități de skimming la ATM-uri ale băncii I. din New Hampshire, în urmă cărora au fost compromise 514 carduri de debit, fiind cauzat un prejudiciu de aproximativ 287.667 USD; în jurul datei de 28 decembrie 2016, a fost captat în înregistrările camerelor de supraveghere video când a efectuat retrageri în numerar de la ATM-uri ale băncilor TD și J. din North Main Street, Concord, statul New Hampshire, folosind carduri de debit codificate cu informații de cont furate, obținute din operațiunile de skimming de la banca I.; în lunile octombrie și decembrie 2016, împreună cu alți conspiratori, au fost captați în înregistrările camerelor de supraveghere video când au instalat dispozitive de skimming la ATM-ul băncii K. din Queens, statul New York, în urma acestor operațiuni fiind compromise informații de cont pentru aproximativ 50 de carduri de debit, rezultând un prejudiciu de aproximativ 60.946 USD).

În declarația formulată în fața Curții la data de 20 noiembrie 2019, persoana extrădabilă a recunoscut că s-a aflat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, venind din Indonezia, în perioada 2014 - august 2017.

Raportat la faptele astfel descrise, Curtea a constată că este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât faptele respective, indiferent de forma de participație, sunt incriminate și de legea penală română, ca infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat (prevăzută de art. 367 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 5 ani), fraudă informatică (prevăzută de art. 249 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (prevăzută de art. 250 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată (prevăzută de art. 311 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 10 ani), deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori (prevăzută de art. 314 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), acces ilegal la un sistem informatic (prevăzută de art. 360 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani) și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (prevăzută de art. 365 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 3 ani) și dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratat, independent de încadrarea juridică și terminologia folosită.

De asemenea, din informațiile furnizate în documentele aferente cererii de extrădare, rezultă că, potrivit legii statului solicitant, nu a intervenit prescripția răspunderii penale (arătându-se, în declarația sub jurământ a procurorului D., că termenul acesteia este de 5 ani de la comiterea unei infracțiuni, însă, din momentul în care rechizitoriul a fost înaintat și înregistrat la un tribunal federal districtual, precum în cazul persoanei extrădabile, acel termen se suspendă și nu mai curge, iar, în cazul infracțiunilor continuate atribuite acesteia, cum este și conspirația, termenul respectiv curge de la momentul încetării comiterii acelor infracțiuni, care, în cazul celor de la capetele 1, 2 și 3 de acuzare, este luna septembrie 2019, iar, în cazul celor de la capul 6 de acuzare, este luna martie 2017), astfel că nu există motiv de a fi refuzată extrădarea, potrivit art. 6 din Tratat, Curtea constatând, prin prisma dispozițiilor art. 33 din Lege, că, în raport cu perioada de săvârșire a faptelor descrise, o astfel de prescripție nu este incidentă nici conform legii penale române.

În continuare, Curtea a constatat că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) raportat la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Totodată, Curtea a constatat, contrar susținerii apărării, că, în privința persoanei extrădabile A., nu este incident niciun motiv de refuz (obligatoriu sau opțional) al extrădării, dintre cele prevăzute în art. 21 și art. 22 din Lege și, respectiv, în art. 5 din Tratat, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, potrivit art. 58 din Lege.

Astfel, sub primul aspect, Curtea a constatat, cu privire la unicul motiv de refuz invocat prin opoziția la extrădare formulată în fața sa, reglementat de art. 21 alin. (1) lit. a) din Lege (nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), că persoana extrădabilă nu se află într-o astfel de situație, extrădarea și predarea sa fiind solicitate tocmai în vederea aducerii acesteia în fața unei instanțe independente și imparțiale și a participării sale la procesul în care se va decide asupra temeiniciei acuzațiilor formulate în ceea ce o privește, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute în legislația statului solicitant, neexistând niciun motiv de a crede că acestea nu îi vor fi asigurate sau că echitatea procedurii, în ansamblul său, va avea de suferit, în condițiile în care, chiar în preambulul Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, se prevede expressis verbis că acest instrument de cooperare judiciară se grefează pe "necesitatea respectării drepturilor omului și a supremației legii".

În acest context, este de menționat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o decizie de extrădare poate ridica numai în mod excepțional o problemă în temeiul art. 6 din Convenție, în cazul în care persoana vizată ar risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiție", acest principiu fiind enunțat pentru prima dată în cauza Soering împotriva Regatului Unit și confirmat ulterior în alte cauze (Mamatkulov și Askarov împotriva Turciei, Al-Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit, Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit), cu arătarea, însă, a faptului că o astfel de denegare depășește limitele unor simple nereguli, iar încălcarea principiului echității procesului trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenței înseși a dreptului protejat, situație care, în speță, nu poate fi în mod obiectiv prefigurată, în condițiile absenței oricăror motive pertinente și serioase de natură a conduce la reținerea existenței reale a unui astfel de risc pentru persoana extrădabilă.

Modalitatea de efectuare, inclusiv sub aspect procedural, a urmăririi penale care a condus la acuzarea persoanei extrădabile în statul solicitant, printr-un rechizitoriu (care, potrivit declarației sub jurământ a procurorului D., a fost înaintat de către un Mare Juriu Federal, care este un corp independent, chemat să examineze probele prezentate de către autoritățile de aplicare a legii și să stabilească, prin fiecare dintre membrii săi, dacă există suficiente dovezi credibile pentru a se ajunge la concluzia că a fost comisă o infracțiune și dacă este probabil ca inculpatul să fi comis infracțiunea respectivă) nu poate fi cenzurată de Curte, art. 52 alin. (2) din Lege prevăzând, de altfel, că instanța română nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi și, de asemenea, asupra oportunității extrădării, o astfel de cenzură neputând fi exercitată de către această instanță nici cu privire la procedura de emitere a mandatului de arestare de către judecătorul american, care este supusă dispozițiilor din legea internă a statului solicitant.

Sub cel de-al doilea aspect, Curtea a constatat, prin prima dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Lege, pe care se grefează singurul motiv de amânare a predării invocat în speță, că persoana extrădabilă nu este condamnată și nici cercetată penal, de către autoritățile judiciare române, în vreo cauză, față de aceasta nefiind efectuată o urmărire penală in personam și cu atât mai puțin pusă în mișcare acțiunea penală, neavând astfel calitatea de suspect sau inculpat.

Această împrejurare rezultă din fișa de cazier judiciar datând din 10 decembrie 2019, în care nu este înscrisă nicio mențiune și din verificările efectuate de Curte ca urmare a informațiilor furnizate de persoana extrădabilă, care au relevat că, în Dosarul nr. x/2019 (având ca obiect furtul unui autoturism), aflat în lucru la Serviciul Furturi de Autovehicule din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, unde este înregistrat sub nr. x/2019, aceasta are calitatea de martor, iar, în Dosarul nr. x/2018, înregistrat la nivelul secției 10 Poliție, în care se efectuează cercetări pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere, are calitatea de persoană vătămată.

Pe de altă parte, deși persoana extrădabilă a invocat, în susținerea cererii sale de amânare a predării, și dispozițiile art. 58 alin. (2) din Lege, Curtea a constatat că aceasta nu a făcut referire, în concret, la niciun motiv care s-ar putea circumscrie acelor dispoziții, pe care nici actele dosarului nu îl conturează, menționând, totodată, că, în raport cu un astfel de motiv, chiar dacă s-ar dovedi real, amânarea predării ar fi doar facultativă.

Referitor la bunurile ridicate de la persoana extrădabilă cu ocazia depistării, Curtea a constatat că, față de natura acestora (bani, carduri bancare, un telefon mobil dual SIM) și natura infracțiunilor la care se referă cererea de extrădare (conform celor anterior expuse), este posibil ca acele bunuri să constituie produs al faptelor de care este acuzată ori să servească drept dovezi (aspecte pe care, în mod obiectiv, numai autoritățile judiciare din statul solicitant le pot verifica), astfel că, luând act și de consimțământul exprimat de persoana extrădabilă în declarația anterior citată, a dispus, în temeiul art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Lege și art. 16 din Tratat, remiterea bunurilor respective către autoritățile competente ale statului solicitant (astfel cum s-a solicitat prin cererea de extrădare), odată cu predarea acesteia.

Aceste bunuri sunt în detaliu descrise în Procesul-verbal nr. x/S5/FM din data de 19 noiembrie 2019, întocmit de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale și au fost trimise, în plic sigilat, prin adresa nr. x din data de 8 ianuarie 2020 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, apoi, potrivit art. 46 alin. (2) teza finală din Lege, le-a înaintat instanței, în aceeași modalitate, fiind depuse, astfel cum au fost prezentate, la Camera de corpuri delicte.

Împotriva Sentinței nr. 10/F din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoana extrădabilă A., motivele contestației fiind prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent și detaliat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispuse extrădarea.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetățean român, iar între România și Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reține că toate infracțiunile enunțate dau loc la extrădare, având corespondent în legislația română.

Astfel, este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât faptele respective, indiferent de forma de participație și independent de încadrarea juridică și terminologia folosită, sunt incriminate și de legea penală română, ca infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat (prevăzută de art. 367 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 5 ani), fraudă informatică (prevăzută de art. 249 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (prevăzută de art. 250 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată (prevăzută de art. 311 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 10 ani), deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori (prevăzută de art. 314 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani), acces ilegal la un sistem informatic (prevăzută de art. 360 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 7 ani) și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (prevăzută de art. 365 din C. pen., cu un maxim al pedepsei închisorii de 3 ani).

De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislației ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport de data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

În continuare, instanța constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) raportat la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Înalta Curte constată, de asemenea, în acord cu instanța fondului, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004). Deși persoana extrădabilă s-a opus la extrădare invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de Românie), argumentul adus în acest sens a fost acela că nu a fost încunoștințată de desfășurarea procedurilor judiciare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Înalta Curte reține că în diverse faze ale procesului penal se poate pune în discuție respectarea dreptului la un proces echitabil, însă motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privește fără îndoială un proces deja încheiat printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce oricum la citarea sau nu a persoanei extrădabile.

Acest lucru rezultă indirect din dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, deoarece în situația în care se pune problema unei hotărâri date în lipsă împotriva persoanei extrădabile (când extrădarea se solicită în vederea executării unei pedepse), statul român poate refuza extrădarea (refuzul fiind prin urmare facultativ). Așadar, chiar și în situația în care procesul s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, simpla împrejurare că persoana extrădabilă nu a fost prezentă la judecată reprezintă un motiv facultativ de refuz. Or, în situația în care procesul nu s-a finalizat, cum este cazul în speță, desfășurarea lui în lipsă până la acest moment nu se circumscrie nici măcar acestei ipoteze.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de amânare a predării până la rezolvarea afacerilor judiciare pe teritoriul statului român, în temeiul art. 58 din Legea nr. 302/2004, motivat de faptul că pe teritoriul statului român există în instrumentare două dosare penale, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în mod corect, instanța fondului a reținut că persoana extrădabilă nu este condamnată și nici cercetată penal de către autoritățile judiciare române, în vreo cauză, față de aceasta nefiind efectuată o urmărire penală in personam și cu atât mai puțin pusă în mișcare acțiunea penală, neavând astfel calitatea de suspect sau inculpat.

În acest sens, instanța fondului a dispus efectuarea de verificări cu privire la susținerile persoanei extrădabile: din fișa de cazier judiciar datând din 10 decembrie 2019, rezultă că nu este înscrisă nicio mențiune, din verificările efectuate de Curte ca urmare a informațiilor furnizate de persoana extrădabilă, reiese că, în dosarul nr. x/2019 (având ca obiect furtul unui autoturism), aflat în lucru la Serviciul Furturi de Autovehicule din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, unde este înregistrat sub nr. x/2019, aceasta are calitatea de martor, iar, în dosarul nr. x/2018, înregistrat la nivelul secției 10 Poliție, în care se efectuează cercetări pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere, are calitatea de persoană vătămată.

În consecință, întrucât la dosar nu există niciun înscris din care să reiasă că persoana extrădabilă are calitatea de suspect sau inculpat în vreun dosar penal (Curtea depunând toate diligențele în clarificarea acestui aspect), nu se poate susține că este incident art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004.

În ceea ce privește sechestrarea și remiterea unor bunuri care au legătură cu infracțiunile pentru care se acordă extrădarea, această posibilitate este prevăzută atât de art. 17 alin. (1) și (5) din lege, cât și de art. 16 alin. (1) din Tratat și, având în vedere natura bunurilor (bani, carduri bancare, un telefon mobil dual SIM) și natura infracțiunilor la care se referă cererea de extrădare, fiind posibil ca acele bunuri să constituie produs al faptelor de care este acuzată ori să servească drept dovezi (aspecte pe care, în mod obiectiv, numai autoritățile judiciare din statul solicitant le pot verifica), se constată că, în mod corect, s-a dispus remiterea bunurilor respective către autoritățile competente ale statului solicitant (astfel cum s-a solicitat prin cererea de extrădare), odată cu predarea acesteia.

Față de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și de tratat, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinței nr. 10/F din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM