ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 198/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1/EP din data de 22 februarie 2021 Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A. către Statele Unite ale Americii și în consecință, a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea d-lui A. către Statele Unite ale Americii, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menținut măsura arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădabile A., conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 republicată, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi - 22 februarie 2021, până la data de 23 martie 2021 inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, pe o durată de 30 de zile, a persoanei urmărite A., în baza cererii de arestare provizorie în regim de urgență formulată în 16 octombrie 2020 de către autoritățile americane -Departamentul de Justiție al Statelor Unite, secția penală .

În motivarea propunerii, s-a arătat că la data de 16 octombrie 2020, Departamentul de Justiție al Statelor Unite, secția penală a transmis Ministerului Justiției din România, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, o cerere de arestare provizorie în regim de urgență, în vederea extrădării persoanei urmărite A., față de care judecătorul competent din Statul Florida a emis un mandat de arestare pentru săvârșirea conspirației la infracțiunea de fraudă cu dispozitive de acces, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1029 (b) (2) și în privința căruia autoritățile SUA urmează să transmită cererea de extrădare și documentația aferentă în termenul de 60 de zile de la data arestării provizorii, prevăzut în Tratatul bilateral de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Prin Încheierea penală din 25 octombrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 (în continuare Tratatul bilateral de extrădare/Tratat), și art. 44 alin. (1) și (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis propunerea procurorului și a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2020, până la data de 23 noiembrie 2020 inclusiv, măsură pe care această instanță a menținut-o prin încheierea penală din 20 noiembrie 2020 pentru alte 30 de zile, calculate începând cu 20 noiembrie și până în 19 decembrie 2020 inclusiv .

S-a reținut că la data de 17 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a transmis la dosarul cauzei cererea de extrădare a lui A., formulată în 24 noiembrie 2020 de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, secția penală, însoțită de documentele anexate în sprijinul acesteia, cerere care a trecut examenul de regularitate internațională efectuat de către Ministerul Justiției din România. În acest fel, începând cu 17 noiembrie 2020, procedura în fața Curții de Apel a continuat conform dispozițiilor art. 43, art. 46 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la soluționarea cererii de extrădare .

Odată cu trimiterea cererii de extrădare, procurorul a informat instanța că, întrucât prin cererea de arestare provizorie în regim de urgență formulată în 16 octombrie 2020, Departamentului de Justiție al Statelor Unite a solicitat, în temeiul art. 16 din Tratatul bilateral de extrădare, remiterea tuturor bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor sau a altor dovezi referitoare la infracțiunea pentru care este inculpat A. și care se regăsesc asupra acestuia în momentul arestării lui, pe baza unui mandat de percheziție emis de judecător, în 25 octombrie 2020 s-a efectuat percheziția domiciliului persoanei extrădabile, însă nu au fost descoperite bunuri, înscrisuri sau valori care să intereseze cauza.

La data de 18 decembrie 2020, persoana extrădabilă A. a declarat expres că se opune extrădării în Statele Unite ale Americii, iar înăuntrul termenului de 8 zile acordat de instanță în baza art. 46 alin. (2) și art. 49 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, acesta a depus la dosar opoziția scrisă la extrădare.

Cu prilejul opoziției la extrădare, s-a reținut că A. nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate, dar a considerat că nu sunt întrunite condițiile extrădării pentru două motive: pe de o parte, a precizat că autoritățile statului solicitant nu au transmis informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea, în sensul art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratatul bilateral de extrădare. Din această privință, a considerat că nu satisfac exigențele art. 8 alin. (3) lit. c) citat informațiile comunicate de d-na procuror B. și de agentul special FBI C., întrucât provin de la persoane care au fost implicate în efectuarea urmăririi penale și sunt astfel în acord cu actul de acuzare, ci doar acele informații care îndeplinesc cerințele procedurii penale române și care provin din alte surse decât de la agenții statului solicitant. Mai precis, persoana extrădabilă a cerut instanței să solicite autorităților statului în relație să comunice declarațiile date de coinculpații D., E. și F., despre care se susține că ar fi făcut relatări care o învinuiesc.

Pe de altă parte, prevalându-se de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana extrădabilă a făcut trimitere la efectele deosebit de dăunătoare sau chiar fatale pe care curenta pandemie globală cu virusul Sars-Cov2 le-a avut pe teritoriul Statelor Unite, în special în mediul carceral și a considerat că admiterea cererii de extrădare ar avea consecințe deosebit de grave asupra sa, motiv pentru care a apreciat că se impune fie amânarea extrădării până la momentul încetării oficiale a efectelor pandemiei cu virusul Covid-19 pe teritoriul SUA, fie chiar respingerea cererii de extrădare. În acest context, A. a mai denunțat condițiile precare de detenție în penitenciarele din statul Florida, în special suprapopularea carcerală și absența acordării în favoarea deținuților a asistenței medicale adecvate.

S-a arătat că prin încheierea din 28 decembrie 2020, instanța nu a primit primul punct al opoziției la extrădare și a notat că "informațiile" la care se referă art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratatul bilateral de extrădare nu echivalează cu probe obținute prin mijloacele de probă prevăzute de legislația statului solicitat, căci extrădarea este o formă de cooperare aptă să ușureze procedurile penale derulate în statul solicitant, sau după caz, executarea unei pedepse privative de libertate aplicate în acesta și nicidecum un mecanism prin intermediul căruia procedurile penale declanșate în statul solicitant sunt continuate sau verificate sub aspectul temeiniciei în statul solicitat. Principiul suveranității se opune examinării în substanță de către autoritățile statului solicitat a temeiniciei acuzației aduse persoanei extrădabile. De aceea, a decis că sunt suficiente în sensul art. 8 alin. (3) lit. c) din Tratat rapoartele, declarațiile ori informările credibile care provin de la autoritățile statului solicitant pentru ca instanța să deducă motivele rezonabile că persoana vizată a săvârșit infracțiunea.

Instanța a reținut că în cauză sunt suficiente informațiile transmise de autoritățile americane, mai precis declarația dată în 24 noiembrie 2020 de către agentul FBI C., care a sintetizat cauza și a prezentat mijloacele de probă pe care în Statele Unite ale Americii se întemeiază acuza. În plus celor specificate în încheierea din 28 decembrie 2020, instanța mai subliniază și cele specificate în cuprinsul informațiilor suplimentare oferite de autoritățile americane, mai precis că prin rechizitoriul suplimentar înaintat la data de 21 octombrie 2020 (atașat în copie la cererea de extrădare), marele juriu a stabilit că A. a participat în activitățile infracționale care i se impută, a acceptat că rechizitoriul reflectă implicarea lui, a explicat vinovăția lui, a analizat probatoriul împotriva lui A. și a coinculpaților săi și a stabilit că probele prezentate au arătat că fiecare a participat la activitățile infracționale, prin urmare au existat suficiente probe ca persoana extrădabilă și coinculpații să fie acuzați prin rechizitoriu.

Revenind la încheierea din 28 decembrie 2020, cu referire la al doilea punct din opoziția la extrădare, Curtea de Apel a constatat că persoana extrădabilă nu a invocat o situație deosebită în care s-ar afla în prezent - o problemă gravă medicală sau de altă natură, care să activeze clauza umanitară prevăzută de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, ci, date fiind motivele substanțiale expuse, în realitate a reclamat un tratament inuman sau degradant, contrar art. 3 din Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care ar fi expus după predare în penitenciarele din SUA - statul Florida.

Cum, în virtutea art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, alături de cerințele prevăzute în Tratatul bilateral de extrădare și în art. 18-35 din Legea specială, în cazul extrădării pasive este activă și prioritară condiția de sorginte constituțională referitoare la salvgardarea drepturilor și libertăților fundamentale, instanța a recunoscut că este ținută să verifice în mod concret și precis dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana extrădabilă va confrunta, ca urmare a extrădării și detenției sale în statul solicitant, un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant în sensul art. 1 din Convenția ONU indicată. În aceste împrejurări, a decis ca, în temeiul art. 9 din Tratatul bilateral de extrădare, să ceară autorităților statului solicitant furnizarea unor informații suplimentare, referitoare la următoarele aspecte: 1) în contextul pandemiei cauzate de răspândirea virusului SARS-COV 2, în ipoteza în care se va dispune extrădarea d-lui A., să comunice care sunt măsurile adecvate pe care le vor lua pentru prevenirea riscului de infectare a acestuia, iar în caz de nevoie, dacă îi vor asigura persoanei extrădate pe întreaga perioadă a detenției asistență medicală de specialitate; 2) să indice date referitoare la condițiile materiale de detenție pe teritoriul Statelor Unite ale Americii a d.lui A., mai exact, indicarea stabilimentului penitenciar unde va fi cazat și dacă i se va asigura un spațiu de minim de 4 m2 de cazare și un minim de 6 m3 de aer.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2021, reținând situația pandemică actuală și având acordul lui A. de a participa la proces și de a fi audiat în sistem de videoconferință, prima instanță a mai solicitat autorităților americane să evalueze posibilitatea recurgerii la măsura alternativă a asigurării prezenței la proces a persoanei extrădabile și a audierii acestuia prin videoconferință în măsura în care sistemul de drept al statului în relație permite o asemenea procedură.

Prin mijlocirea Ministerului Justiției din România, la data de 10 februarie 2021, a fost comunicat la dosar răspunsul elaborat în 8 februarie 2021 de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, conținând informațiile suplimentare solicitate în cauză, în cuprinsul căruia au fost detaliate condițiile de detenție asigurate persoanelor încarcerate în penitenciarele din Statele Unite, s-au făcut referiri la dovezile participării lui A. la infracțiunile de care este acuzat, au fost indicate drepturile de care persoana extrădabilă beneficiază în proces și s-a precizat că Tribunalul Districtual pentru Districtul Central al statului Florida nu a efectuat niciodată un proces prin videoconferință și nici nu va putea să facă aceasta.

La termenul din 12 februarie 2021 au avut loc dezbaterile judiciare și, anterior acestora, apărătorul persoanei extrădabile, considerând că răspunsul oferit de autoritățile Statelor Unite nu este suficient, a cerut ca instanța să solicite completarea informațiilor cu arătarea în concret a măsurilor luate în scopul prevenirii virusului SARS-COV 2 în penitenciare și prezentarea de statistici oficiale privind situația epidemiologică din penitenciare, precum și indicarea penitenciarului unde va fi deținut A. cât timp va fi sub puterea măsurii arestării preventive și date referitoare la condițiile materiale de detenție, cerere reiterată cu ocazia concluziilor scrise depuse în 20 februarie 2021. Prin încheierea din 12 februarie 2021, instanța a respins cererea de obținere de noi informații suplimentare, considerând că materialul informativ și răspunsurile oferite de Departamentul de Justiție al Statelor Unite sunt îndeajuns pentru ca autoritatea judiciară română să intre în stadiul deliberării. Pe parcursul deliberării, instanța a constatat că informațiile comunicate în 10 februarie 2021 sunt îndestulătoare pentru a lua o hotărâre cu privire la cererea de extrădare pendinte și nu este necesară repunerea cauzei pe rol.

Pe toată durata procedurii de soluționare a cererii de extrădare, în temeiul art. 1 și art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, prin încheierile din 18 decembrie 2020, 15 ianuarie și 12 februarie 2021, instanța a menținut succesiv măsura arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile A., acesta aflându-se în prezent în stare de detenție provizorie.

Examinând cererea de extrădare, Curtea a constatat îndeplinirea condițiilor de formă precum și a condițiilor de fond prev. de legea specială.

Astfel în ceea ce privește condițiile de formă ale extrădării prevăzute în art. 8 din Tratatul bilateral de extrădare s-a reținut că, prin cererea scrisă formulată la data de 24 noiembrie 2020 Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, secția penală, prin reprezentantul său - d-na procuror B., a solicitat extrădarea lui A. către Statele Unite ale Americii pentru a fi adus în fața instanței pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. & 1029 (a)(l), (a)(4), (a)(5), (b)(2) și (c).

În susținerea cererii de extrădare, s-a arătat, în esență, că la data de 19 august 2020, un mare juriu întrunit în Jacksonville, Florida a înaintat un rechizitoriu prin care A. și coinculpații lui au fost acuzați pentru fapte penale comise cu încălcarea legilor penale ale Statelor Unite și marele juriu a înregistrat acest rechizitoriu la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central din Florida. La data de 21 octombrie 2020, un mare juriu întrunit în Jacksonville, Florida a înaintat un rechizitoriu suplimentar înlocuitor prin care A. și coinculpații lui (au fost adăugați alți doi coinculpați) au fost acuzați pentru fapte penale comise cu încălcarea legilor penale ale Statelor Unite și marele juriu a înregistrat acest rechizitoriu la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central din Florida.

La data de 19 august 2020, d-na procuror B. a semnat și a înaintat instanței o moțiune pentru obținerea unui mandat de aducere prin care a urmărit arestarea lui A.. Moțiunea a fost analizată de d-na Judecător Magistrat a Statelor Unite, G. care a dat un Ordin prin care s-a autorizat emiterea unui mandat de arestare a lui A.. După aceea, un grefier al tribunalului, în baza autorizării date de judecător, a emis un mandat de arestare pe numele lui A.. Această măsură s-a efectuat cu aprobarea Grefierului Tribunalului și a Judecătoarei Magistrat a Statelor Unite G.

Capul de acuzare Unu din rechizitoriul suplimentar înlocuitor îl acuză pe A. și pe alții pentru conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1029(b)(2). Se inculpă faptul că A. cu intenție și cu bună știință a conspirat să facă trafic și să folosească unul sau mai multe dispozitive de acces neautorizat pe parcursul unui an, și prin această activitate a obținut bunuri de valoare care au o valoare agregată mai mare de 1.000 dolari SUA într-o perioadă de un an.

Pedeapsa maximă pentru comiterea infracțiunii de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Secțiunea 1029(b)(2) din Titlul 18 din Codul Statelor Unite este de 7,5 ani închisoare, ceea ce reprezintă jumătate din pedeapsa maximă de 15 ani pentru comiterea infracțiunii principale de fraudă cu dispozitive de acces.

Infracțiunea enumerată în Capul de acuzare Unu este pedepsibilă conform unei legi care (1) era o lege adoptată legal de Statele Unite la data când s-a comis infracțiunea, (2) fost o lege a Statelor Unite în vigoare la data înaintării rechizitoriului, și (3) este în vigoare și în prezent. Această infracțiune este considerată o infracțiune gravă pedepsibilă conform legilor din Statele Unite cu o pedeapsă de mai mult de un an închisoare.

Termenul de prescripție pentru aceste infracțiuni este guvernat de prevederile din Secțiunea 3282 din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, care prevede: "Dacă legea nu prevede în mod expres altfel, nicio persoană nu va fi urmărită penal, judecată sau pedepsită pentru nicio infracțiune necapitală dacă (...) rechizitoriul nu este instituit în decurs de cinci ani de la comiterea unei astfel de infracțiuni."

Întrucât termenul de prescripție aplicabil este de cinci ani, primul rechizitoriu suplimentar înlocuitor a fost înaintat la data de 21 octombrie 2020, care inculpă fapte infracționale comise de la începutul anului 2019 și care au continuat până în luna iunie 2020, rechizitoriul suplimentar înlocuitor a fost înregistrat în timp util.

Cu privire la starea de fapt, în cererea de extrădare s-a specificat că, după cum este descris în amănunt în declarația dată sub jurământ de Agentul Special FBI C., o investigație desfășurată de FBI cu privire la o fraudă bancară a stabilit că inculpații din acest caz, inclusiv A., au conspirat să instaleze dispozitive de skimming și dispozitive de înregistrare video la bancomate ("ATM-uri"), să codifice informațiile obținute în cârduri albe de debit, credit sau carduri cadou ca apoi să retragă bani din cont fără a avea autorizare să facă acest lucru. Conspirația a început la o dată necunoscută, dar cel puțin de la începutul anului 2019 și a continuat până în iunie 2020. Conspiratorii au instalat dispozitive de skimming și au comis fraudă bancară în principal în Jacksonville, Florida și New Orleans, Louisiana, cât și în alte părți. Inculpatul A. a fost un participant activ la conspirație. De fiecare dată, inculpații, inclusiv A., instalau dispozitive de skimming și de înregistrare video la bancomate (ATM), așteptau până ce victimele neavizate foloseau bancomatul ca să-și acceseze contul bancar, recuperau dispozitivele, descărcau informațiile bancare furate și le încărcau în carduri albe, după care retrăgeau fără autorizare cât de mulți bani puteau din conturi, prin intermediul bancomatelor.

Cu privire la identitatea persoanei extrădabile, în cererea de extrădare s-a precizat că A. este cetățean român. Este un bărbat de culoare albă, înălțime de aproximativ x cm, greutate aproximativ x kg. Are păr brunet și ochi căprui. Actele sale de identificare includ: CNP românesc; permis de conducere românesc. Locul nașterii este MS, fiind anexată și o fotografie a lui A.. Toate aceste date furnizate confirmă că d-l A. este persoana căutată.

S-a reținut că cererii de extrădare i-au fost anexate copia primului rechizitoriu suplimentar din data de 21 octombrie 2020, copia mandatului de arestare din data de 20 august 2020 emis pe numele persoanei extrădabile A., extras după legislația relevantă a Statelor Unite, declarația dată sub jurământ de agentul special FBI C. și fotografia lui A.. Atât cererea, cât și înscrisurile atașate au fost însoțite de o traducere autorizată în limba română.

În contextul expus mai sus, instanța a constatat că cererea de extrădare formulată în cauză și documentele anexă corespund cerințelor art. 8 alin. (1), (2) și (3) din Tratatul bilateral de extrădare, astfel condițiile formale ale extrădării lui A. în Statele Unite ale Americii sunt îndeplinite.

Cu privire la condițiile de fond ale extrădării, prima instanță a reținut că acestea vizează persoana extrădabilă, infracțiunea și pedeapsa, salvgardarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și competența și exercitarea acțiunii penale - art. 3-7 din Tratat, completate cu art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În privința condițiilor privind persoana extrădabilă s-a reținut că sunt îndeplinite, și anume:

- persoana extrădabilă A. este subiectul pasiv al unei proceduri penale în curs pe teritoriul statului solicitant unde trebuie să fie supusă măsurii preventive a arestării (art. 1 din Tratatul bilateral de extrădare, art. 18 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată), în sensul că este judecat pe teritoriul statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1029(b)(2) și față de el a fost emis în lipsă un mandat de arestare.

- extrădarea persoanei solicitate este posibilă dat fiind existența tratatului bilateral care conține o veritabilă clauză de reciprocitate, și cât timp extrădarea nu poate să fie refuzată doar pe motivul cetățeniei persoanei extrădabile, statele se obligă să își acorde reciproc extrădarea. Prin urmare, prima instanță a apreciat că cetățenia română a lui A. nu constituie o piedică la extrădarea lui în Statele Unite ale Americii, fără să mai fie necesară acordarea din partea statului solicitant a vreunei garanții de natura celei prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

- persoana extrădabilă nu riscă consecințe grave pentru viața sau integritatea sa corporală, datorită vârstei sau a unei boli [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată], din materialul dosarului nerezultând că la acest moment A. ar suferi de o boală gravă sau s-ar afla într-o ipostază aparte din cauza căreia extrădarea imediată i-ar produce consecințe de o gravitate deosebită.

S-a apreciat că Pandemia cauzată de virusul Sars-Cov2 nu împiedică deferirea lui de îndată justiției Statelor Unite ale Americii, de vreme ce persoana extrădabilă nu este infectată în prezent cu Covid-19, iar autoritățile Statelor Unite dețin o strategie bine organizată, cuprinzând măsuri pertinente și efective pentru preîntâmpinarea infectării cu Covid-19 a persoanelor deținute. În plus, s-a apreciat că afecțiunile medicale reclamate de persoana extrădabilă, prin natura lor, nu îi pun în primejdie viața, ele putând fi tratate în mediul carceral, iar autoritățile Statelor Unite au oferit informații suficiente din care instanța să deducă faptul că, extrădat fiind, A. va beneficia de o asistență medicală adecvată pe teritoriul statului solicitant.

În ceea ce privește condițiile privind infracțiunea și pedeapsa prima instanță a analizat următoarele chestiuni:

a) dubla incriminare [art. 2 alin. (3) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată].

Prima instanță a verificat existența unei corespondențe formale între infracțiunea incriminată de legea penală a statului solicitant, de care este acuzată persoana extrădabilă, și infracțiunea analogă incriminată de legea statului român solicitat.

S-a reținut că infracțiunea de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1029(b)(2) de care este acuzat A. în Statele Unite ale Americii se circumscrie, potrivit legii penale române, infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (1) și (2) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (2) C. pen., transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 C. pen. și operațiuni ilegale cu dispozitive sau date informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) C. pen., în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen., astfel condiția dublei incriminări este satisfăcută.

În ceea ce privește natura infracțiunii s-a reținut că A. nu este acuzat însă în Statele Unite de o infracțiune politică sau militară, ci de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, care este o infracțiune de drept comun ce dă loc la extrădare.

Cu privire la gravitatea infracțiunii, prima instanță a constatat că în cazul lui A., infracțiunea de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces pusă pe seama sa în Statele Unite ale Americii este sancționată, potrivit mențiunilor făcute în cererea de extrădare, cu o pedeapsă maximă de 7,5 ani închisoare. În România, pentru fiecare dintre infracțiunile corespondente celei de care este acuzat A. în Statele Unite, legea prevede pedepse mai mari de un an închisoare, maximul fiind de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce privește condițiile privind salvgardarea drepturilor și libertăților fundamentale [art. 3, art. 21 alin. (1) lit. a), b), c), d) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 și art. 22 din Constituția României], prima instanță a reținut că cererea de extrădare provine de la un stat cu solide și îndelungate principii democratice, din actele dosarului nerezultând niciun element care să genereze îngrijorarea că procesul penal derulat împotriva lui A. pe teritoriul Statelor Unite nu ar respecta garanțiile de echitate, așa cum sunt ele recunoscute prin instrumentele internaționale pertinente, în special în Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a reținut că, odată cu informațiile suplimentare transmise în 10 februarie 2021, autoritățile americane au confirmat o dată în plus că în timpul procesului penal, A. și coinculpații săi au dreptul să fie prezenți la proces, au dreptul să prezinte dovezi, să pună întrebări martorilor procuraturii și să depună mărturie dacă doresc. Deopotrivă, s-a constatat că în Statele Unite cauza se judecă de o instanță de drept comun și nu de un tribunal excepțional și că nimic din piesele dosarului nu reflectă vreo suspiciune că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii lui A. pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, sau că situația persoanei extrădabilă riscă să se agraveze din cauza unuia dintre aceste motive.

În același timp, instanța a reținut că Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii a furnizat în 10 februarie 2021 informații, apreciate suficiente ca să demonteze relatările din mass-media depuse selectiv de către persoana extrădabilă și să îi creeze convingerea că, odată predat, A. nu va fi expus pe durata custodiei lui de către autoritățile americane, unor tratamente contrare art. 1 din Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în ceea ce privește măsurile adecvate pe care autoritățile americane le-au implementat pentru prevenirea infectării deținuților cu virusul SARS-cov 2, prima instanță a reținut că din cele comunicate de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii, rezultă că H. a luat măsuri rapide și eficiente ca răspuns la boala Coronavirus 2019. Astfel, s-a arătat că H. monitorizează cu atenție răspândirea virusului COVID-19 și, ca în oricare altă situație de urgență, a analizat atent ce măsuri trebuie să fie adoptate pentru a asigura siguranța personalului angajat, a deținuților și a publicului. Toate centrele de detenție de sub tutela H. implementează ghidul de atenuare a răspândirii COVID-19. Ca răspuns la COVID-19, H. a instituit o abordare cuprinzătoare de demersuri administrative care includ măsuri de verificare, testare, tratament corespunzător, educaționale și de control al infecției. Din ianuarie 2020, H. și-a coordonat eforturile privind COVID-19 cu experții în domeniu atât din interiorul, cât și din afara agenției, inclusiv îndrumări și directive de la Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC), Biroul de administrarea personalului (OPM), Departamentul de Justiție (DOJ) și Biroul vice-președintelui. Ca urmare, s-a constatat o scădere a numărului deținuților spitalizați care sunt pe ventilator (cele mai grave cazuri de infecție), care la data formulării răspunsului se ridica la numărul de numai nouă deținuți.

În plus, s-a mai reținut că H. colaborează cu Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) și cu Operațiunea vaccin/terapie COVID-19 a guvernului federal pentru a asigura recepționarea corespunzătoare a vaccinului COVID-19 când devine disponibil. H. a primit 33.550 de doze de vaccin și a administrat 31.149 de doze de vaccin COVID-19. H. este decis să pună la dispoziție cât de curând posibil vaccinul tuturor angajaților și a deținuților care doresc să se vaccineze. Când o instituție primește cota alocată de vaccin, vaccinul este oferit întâi personalului care lucrează cu normă întreagă în acel loc, având în vedere că personalul angajat - care se deplasează dus-întors între centrul de detenție și comunități - prezintă un risc mai ridicat de a fi vectori de transmitere a COVID-19. Prin vaccinarea personalului angajat se protejează personalul, deținuții din centrul de detenție și comunitățile. Dozele rămase la fiecare centru sunt distribuite deținuților în funcție de priorități, conform îndrumărilor date de CDC.

În acest context, contrar susținerilor persoanei extrădabile, instanța a dedus că autoritățile Statelor Unite ale Americii au stabilit și implementat un program eficace de măsuri punctuale, adecvate și adaptate situației particulare în care se află persoanele private de libertate, măsuri menite să preîntâmpine răspândirea virusului Covid-19 în rândul deținuților și să asigure siguranța acestora și a personalului angajat.

Din această perspectivă, prima instanță a reținut că ceea ce prezintă interes este că autoritățile statului solicitant au luat și au pus în practică măsuri strategice anti Covid -19, care și-au dovedit eficiența în rândul persoanelor deținute (constatându-se o scădere a numărului deținuților spitalizați care sunt pe ventilator) și nicidecum ca aceste autorități să garanteze că A. nu se va infecta, o asemenea garanție fiind de altfel imposibil de oferit.

În ceea ce privește condițiile materiale de detenție în Statele Unite ale Americii, instanța a remarcat faptul că Departamentul de Justiție a confirmat că, în toate centrele de detenție care aparțin de H., acesta promovează un climat de sănătate pentru personalul angajat și pentru deținuți, prin punerea unui accent deosebit pe păstrarea unui ambient de aer curat și menținerea unor condiții de siguranță în locurile de cazare și de muncă ale deținuților.

De asemenea, H. întrunește standardele naționale pentru dimensiunea celulelor și aceste dimensiuni variază în funcție de centru de detenție la care este repartizat cel vizat. Camerele/celulele H. folosite pentru cazarea deținuților au o suprafață de cel puțin 2,32 metri pătrați (25 de picioare pătrate) de spațiu liber pentru fiecare ocupant. Spațiu liber este spațiul de folosință care nu este ocupat de mobilier sau accesorii. Cel puțin una din dimensiunile spațiului liber au are mai puțin de 2,13 metri (7 picioare). Totodată, H. a luat măsuri ca cel puțin 0,424 metri cubi (15 picioare cub) de aer proaspăt sau aer filtrat recirculat să circule pe minut/per ocupant pentru celule/camere.

În acord cu Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii și opus apărărilor persoanei extrădabile, instanța a subliniat că aprecierea dacă condițiile de detenție constituie o încălcare a drepturilor fundamentale trebuie analizată ținând cont de ansamblul acestor condiții și nu doar de simpla dimensiune a celulei din penitenciar sau oricare alt factor singular. Având în vedere că H. asigură persoanelor private de libertate un mediu sigur, spațiu, lumină, aerisire/ventilație, curățenie, hrană, recreere în aer liber, îngrijire medicală și posibilități de învățământ, toate pentru a oferi la maximum posibilitatea deținuților de reabilitare și dezvoltare, privite împreună aceste condiții nu pot să fie catalogate drept tratamente inumane sau degradante.

În ceea ce privește accesul la asistență al persoanelor deținute în penitenciarele din Statele Unite, s-a constatat că Departamentul de Justiție a specificat în răspunsul din 8 februarie 2021 că personalul profesional al H. furnizează servicii esențiale medicale, stomatologice și de sănătate mintală (psihiatrie) într-o modalitate conformă standardelor comunitare acceptate în închisori. H. folosește cadre medicale autorizate și acreditate în unitățile sale de îngrijire ambulatorie, care sunt sprijinite de consultanți și specialiști comunitari. în cazul deținuților cu afecțiuni medicale cronice sau acute, H. operează mai multe centre medicale de recomandare care oferă servicii avansate de îngrijire medicală.

H. pune accent pe promovarea sănătății prin sfaturi medicale în timpul controlului medical, descrierea efectelor medicamentelor, prevenirea bolilor infecțioase și informarea publicului și clinici pentru afecțiuni cronice cum ar fi boli cardiovasculare, diabet și hipertensiune arterială. Programul de servicii alimentare al H. pune accent pe regim alimentar cardio sănătos, educație privind nutriția și sfaturi privind regimul alimentar în legătură cu un anumit tratament medical.

În raport cu aceste informații, prima instanța și-a creat convingerea că pe durata detenției în Statele Unite ale Americii, A. va beneficia, în caz de nevoie, de o asistență medicală adecvată, cu sublinierea că afirmațiile acestuia referitor la condițiile improprii de detenție pe care le-a încercat până la deportarea sa, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, ele se referă oricum la situația din centrul de deportare și nu la cea din centrele de detenție.

Referitor la condițiile privind competența, prima instanță a reținut că pentru a dispune extrădarea, este necesar ca:

a) statul solicitant să își atribuie o competență de urmărire sau judecare a cauzei în virtutea oricăruia dintre principiile teritorialității, personalității, realității sau universalității [art. 2 alin. (4) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 29 din Legea nr. 302/2004 republicată], constatând că A. este judecat în Statele Unite în virtutea principiului teritorialității, pentru fapte infracționale acolo săvârșite.

b) statul român să nu își revendice vreo competență teritorială sau extrateritorială de urmărire sau de judecată a infracțiunii care motivează cererea de extrădare [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată], constatând că această cerință nu este incidentă atunci când autoritățile statului român solicitat, în virtutea principiului personalității, pot să declanșeze în viitor o urmărire pentru faptele care motivează cererea de extrădare, cum este situația lui A..

Privitor la condițiile privind exercitarea acțiunii penale, prima instanță a analizat regula ne bis in idem și cauzele care sting acțiunea penală date de intervenția prescripției răspunderii penale, a amnistiei ori grațierii antecondamnatorii.

a) ne bis in idem [art. 5 alin. (1) din Tratatul bilateral de extrădare, art. art. 8 din Legea nr. 302/2004]. S-a arătat că în domeniul extrădării în relația cu Statele Unite ale Americii, regula ne bis in idem imprimă un obstacol în calea extrădării exclusiv în ipoteza autorității negative de lucru judecat. S-a reținut A. nu a fost condamnat sau achitat pe teritoriul statului român solicitat pentru comiterea vreunei infracțiuni, așadar nici pentru faptele care au justificat formularea cererii de extrădare, prin urmare în cauză nu se pune problema activării ne bis in idem.

b) incidența cazurilor de stingere a acțiunii penale [art. 6 din Tratatul bilateral de extrădare, art. 33 - 35 din Legea nr. 302/2004 republicată]. S-a constatat că prescripția răspunderii penale de 5 ani prevăzută de legea penală a Statelor Unite ale Americii nu este îndeplinită, iar persoana extrădabilă nu a invocat și nici autoritățile americane nu au comunicat incidența vreunei legi de grațiere care să acopere activitatea infracțională de care A. este acuzat în statul solicitant. De asemenea, s-a constatat că în România pentru faptele penale în discuție nu este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și aceste fapte nu formează obiect al vreunei legi de grațiere ori amnistie.

Constatând îndeplinite condițiile extrădării, pentru a asigura succesul misiunii de predare a lui A. către autoritățile Statelor Unite și întrucât predarea are loc doar cu persoana extrădată aflată în stare de detenție, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a menținut măsura arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădabile A..

Împotriva acestei hotărâri, persoana extrădabilă A. a formulat contestație, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și respingerea cereri de extrădare, susținând că în mod greșit prima instanță a considerat îndeplinite condițiile pentru a se dispune extrădarea, susținând că acuzațiile sunt false și lipsite de probe și că pandemia generată de virusul Covid-19 este scăpată de sub control în Statele Unite ale Americii, fiind extinsă în rândul deținuților, care sunt supuși unui tratament degradant, unor condițiile inumane de detenție cu încălcarea Convenției adoptată la New York la 10 decembrie 1984.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza cauzei, instanța de control judiciar constată că în mod judicios și temeinic, prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A. și a dispus extrădarea și predarea către autoritățile S.U.A. a persoanei extrădabile A. față de care a fost emis un mandat de arestare la data de 20 august 2020 de autoritățile judiciare americane, ca urmare a înregistrării la data de 19 august 2020 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central din Florida a rechizitoriului cu nr. x. La data de 21 octombrie 2020, un mare juriu întrunit în Jacksonville, Florida a înaintat un rechizitoriu suplimentar înlocuitor prin care A. și coinculpații lui (au fost adăugați alți doi coinculpați) au fost acuzați pentru fapte penale comise cu încălcarea legilor penale ale Statelor Unite și marele juriu a înregistrat acest rechizitoriu la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central din Florida.

Se constată că prima instanță a făcut o analiză minuțioasă a condițiilor de formă și de fond ale cererii de extrădare, din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare, la acestea din urmă, referindu-se în mod punctual.

În baza examenului propriu, în raport cu dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, precum și ale Legii nr. 302/2004, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane și nu este incident niciunul din motivele de refuz expres prevăzute de lege, analiza efectuată sub acest aspect de către instanța de fond fiind una corectă și completă.

În același timp se constată și că persoana extrădabilă A. nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate.

Astfel, Înalta Curte, sub aspectul condițiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de extrădare (art. 8 din Tratatul bilateral de extrădare) se constată că cererea de extrădare a lui A. a trecut examenul de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției, iar în susținerea acesteia au fost depuse înscrisurile și informațiile prevăzute de norma mai sus menționată, și anume copia rechizitoriului suplimentar din data de 21 octombrie 2020, copia mandatului de arestare emis pe numele persoanei extrădabile A., extras după legislația relevantă a Statelor Unite, declarația dată sub jurământ de agentul special FBI C. și fotografia lui A.. Atât cererea, cât și înscrisurile atașate au fost însoțite de o traducere autorizată în limba română.

Sub aspectul condițiilor de fond (art. 3-7 din Tratat, completate cu art. 18-35 din Legea nr. 302/2004), Înalta Curte constată că:

- persoana extrădabilă A. este cetățean român iar existența tratatului bilateral, permite extrădarea propriilor cetățeni sub cerința complementară a reciprocității, fără să mai fie necesară îndeplinirea condițiilor suplimentare menționate de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 1 și art. 3 din Tratatul bilateral de extrădare);

- persoana extrădabilă A. este subiect pasiv al unei proceduri penale în curs pe teritoriul statului solicitant unde trebuie să fie supusă măsurii preventive a arestării, constatând că este judecat pe teritoriul statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1029(b)(2) și față de el a fost emis în lipsă un mandat de arestare(art. 1 din Tratatul bilateral de extrădare, art. 18 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată);

- persoana extrădabilă A. nu va suferi consecințe grave pentru viața sau integritatea sa corporală, datorită vârstei sau a unei boli, întrucât că la acest moment afecțiunile medicale reclamate de persoana extrădabilă, prin natura lor, nu îi pun în primejdie viața, ele pot să fie tratate în mediul carceral, nu este infectat cu virusul Sars-Cov2, iar autoritățile Statelor Unite au oferit informații suficiente din care instanța să deducă faptul că, extrădat fiind, A. va beneficia de o asistență medicală adecvată pe teritoriul statului solicitant [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată];

- infracțiunea de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1029(b)(2) de care este acuzat A. în Statele Unite ale Americii se circumscrie, potrivit legii penale române, infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (1) și (2) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (2) C. pen., transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 C. pen. și operațiuni ilegale cu dispozitive sau date informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) C. pen., în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen., fiind îndeplinită regula dublei incriminări [art. 2 alin. (3) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată];

- persoana extrădabilă nu este acuzată de o infracțiune politică sau militară, ci de conspirație la fraudă cu dispozitive de acces, care este o infracțiune de drept comun, sancționată, potrivit legislației americane, cu o pedeapsă maximă de 7,5 ani închisoare [art. 4 din Tratatul bilateral de extrădare și art. 21 alin. (1) lit. e) și f) din Legea nr. 302/2004 republicată];

- infracțiunea de care este acuzată persoana extrădabilă dă loc la extrădare, fiind pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, potrivit legislației americane, cu o pedeapsă maximă de 7,5 ani închisoare [art. 2 alin. (1) din Tratatul bilateral de extrădare și art. 26 din Legea nr. 302/2004];

- în raport de data comiterii, termenul de prescripție al răspunderii penale nu s-a împlinit, nici potrivit legislației statului solicitant, nici potrivit C. pen. român [art. 6 din Tratatul bilateral de extrădare, art. 33-35 din Legea nr. 302/2004 republicată];

- persoana extrădabilă A. nu a fost condamnat sau achitat pe teritoriul statului român solicitat pentru faptele care au justificat formularea cererii de extrădare, prin urmare în cauză nu se pune problema activării ne bis in idem [art. 5 alin. (1) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 8 din Legea nr. 302/2004];

Sub aspectul îndeplinirii condițiilor privind salvgardarea drepturilor și libertăților fundamentale [art. 3, art. 21 alin. (1) lit. a), b), c), d) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 și art. 22 din Constituția României], Înalta Curte reține că statele sunt ținute să se preocupe ca, prin extrădarea unei persoane, să nu se pună în pericol drepturile și libertățile fundamentale de care aceasta se bucură în temeiul Convenției, și că acea persoană să nu fie supusă riscului încălcării dreptului la viață, prevăzut de art. 2 din Convenție ori să nu sufere tratamente contrare art. 3 din Convenție sau o "denegare flagrantă de justiție" în statul solicitant, adică procesul intentat persoanei în cauză să nu fie în mod vădit contrar art. 6 din Convenția europeană sau principiilor enunțate de acest articol.

Se reține că din actele dosarului nu rezultă date care să genereze îngrijorarea că procesul penal derulat împotriva lui A. pe teritoriul Statelor Unite nu ar respecta garanțiile de echitate, așa cum sunt ele recunoscute prin Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În cuprinsul informațiilor suplimentare transmise în 10 februarie 2021, ca urmare a solicitării instanței naționale, autoritățile americane au indicat drepturile de care persoana extrădabilă beneficiază în proces, confirmând că în timpul procesului penal aceasta are dreptul să fie prezentă la proces, să prezinte dovezi, să pună întrebări martorilor procuraturii și să depună mărturie dacă dorește.

În același timp se observă că extrădarea nu este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, sau că situația acesteia riscă să se agraveze din cauza unuia dintre aceste motive.

Ca atare, instanța națională este îndreptățită să creadă că odată predat, A. nu va fi expus pe durata custodiei lui de către autoritățile americane, unor tratamente contrare art. 1 din Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004).

Nu în ultimul rând se reține, sub aspectul competenței că persoana extrădabilă A. este judecat în Statele Unite în virtutea principiului teritorialității, pentru fapte infracționale acolo săvârșite [art. 2 alin. (4) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 29 din Legea nr. 302/2004 republicată].

Criticile punctuale ale persoanei extrădabile A. cu privire la Sentința penală nr. 1/EP din data de 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, vizează falsitatea acuzației ce i se aduce și lipsa unui probatoriu care să o susțină, precum și condițiile inumane de detenție din SUA.

Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate de contestatorul persoană extrădabilă, în sensul că infracțiunea pentru care se cere extrădarea sa este falsă și lipsită de suport probatoriu, întrucât în această procedură specială instanța națională nu poate examina critici, în fapt și în drept, cu privire la infracțiunile pentru care A. a fost cercetat și trimis în judecată, acestea fiind de esența acuzației, ceea ce excede dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stipulează că instanța națională "nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea (...)".

Critica vizând condițiile degradante de detenție din SUA, care pe fondul pandemiei globale cu virusul Sars-Cov2 ar avea consecințe deosebit de grave asupra persoanei extrădabile, nu poate determina admiterea căii de atac și pronunțarea unei soluții contrare celei date de prima instanță.

Persoana extrădabilă a depus articole din mass-media care susțin ideea că din cauza situației pandemice actuale și a condițiilor de detenție, există riscul să sufere în Statele Unite tratamente inumane sau degradante.

Se constată că prima instanță a depus diligențe în acest sens, solicitând relații privitoare la condițiile de detenție asigurate persoanelor încarcerate în penitenciarele din Statele Unite, precum și la măsurile ad