ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 58/F din 1 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Ministerul Mediului și Pădurilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate o hotărâre judecătorească, respectiv Sentința nr. 272/2009 a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 813/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși aceasta nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menționează că au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată fără a-i fi solicitate documentele care au stat la baza emiterii ordinului contestat, ceea ce a și determinat pronunțarea unei hotărâri eronate, bazată pe presupuneri; i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de reclamantă pentru a putea formula apărări în cauză și a propune probe; în mod greșit s-a reținut de prima instanță că ordinul atacat nu are suport legal, deși acesta a fost consecința unor acte normative care au reglementat reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, reorganizarea privind-o și pe reclamantă, fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului-pârât. A susținut, în esență, că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât în cauză nu poate fi reținută incidența art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, ordinul a cărui anulare a fost solicitată fiind nelegal. Intimata-reclamantă a renunțat la capătul de cerere privind daunele morale solicitate (declarația autentificată nr. 156 din 24 ianuarie 2012). 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu poate fi reținut ca fiind incident în cauză din perspectiva argumentelor invocate de recurent. Este adevărat că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate și împrejurarea că în ceea ce o privește pe reclamantă a fost pronunțată Sentința nr. 272/2009 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2963/2010 pronunțată în dosarul nr. 813/44/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 334/2009 de eliberare a reclamantei din postul de director executiv al A.R.P.M.

Galați, acțiunea fiind admisă și în sensul anulării acestei decizii. Urmare a acestor hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 369 din 14 iunie 2010 a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, reclamanta a fost reintegrată în funcția publică de conducere de director executiv al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului Galați din care, ulterior, a fost eliberată prin Ordinul nr. 2071 din 26 noiembrie 2010 a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză. După cum se constată, hotărârile judecătorești menționate fac referire la postul deținut de reclamantă și anterior emiterii ordinului contestat care vizează același post, astfel că referirile instanței de fond la acestea au avut în vedere prezentarea situației de fapt care viza postul în litigiu în cauza de față.

Pe de altă parte, din întreaga economie a sentinței recurate rezultă că motivul avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea acestei hotărâri a fost acela că din probele administrate nu a rezultat desființarea postului reclamantei ca urmare a reorganizării, astfel cum s-a motivat în Ordinul nr. 2071/2010. Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate. În ceea ce privește criticile în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că acestea sunt nefondate. Litigiul dedus judecății este supus regulilor de procedură prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care incumbă părților în cauză, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum și să-și probeze pretențiile și apărările. După cum se constată, recurentul-pârât a fost încunoștințat despre litigiu cu prim termen la data de 1 martie 2011 la 10 decembrie 2010 și a depus întâmpinare.

În raport de dispozițiile legale menționate, îi incumbă obligația să-și probeze apărările formulate prin întâmpinare și să depună la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii ordinului contestat, chiar și în lipsa dispoziției instanței în sensul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004. Pentru aceleași considerente, nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare, astfel cum susține recurentul, cu atât mai mult cu cât, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă vizează acte normative, cât și acte emise de Agenția Națională pentru Protecția Mediului referitoare la postul deținut de reclamantă. Mai mult, recurenta nu și-a făcut apărări nici în recurs care să vizeze aceste acte, astfel că nu a justificat o vătămare urmare a necomunicării acestora.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cauza dedusă judecății se judecă de urgență și cu precădere, iar recurentul avea îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, cu respectarea acestei proceduri, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, urmare a soluționării litigiului la primul termen de judecată. Criticile referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt nefondate. Este adevărat că Hotărârea nr. 918/2010 care a vizat reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia a constituit unul din temeiurile emiterii Ordinului nr. 2071/2010.

Potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din acest act normativ, "(2) Agenția Națională pentru Protecția Mediului, agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului, se reorganizează potrivit reglementărilor legale în vigoare și preiau unele atribuții și activități ale Ministerului Mediului și Pădurilor, în domeniul administrării ariilor naturale protejate; (3) Agențiile județene pentru protecția mediului cu sediul în județele în care funcționează agențiile regionale pentru protecția mediului se desființează ca urmare a comasării prin absorbție și a preluării activității lor de către agențiile regionale pentru protecția mediului din județele respective". Conform anexei nr. 2 a H.G.

nr. 918/2010, Agenția Regională pentru Protecția Mediului Galați are în subordine Agențiile pentru protecția mediului Brăila, Buzău, Constanța, Tulcea, Vrancea, fiind desființată Agenția Galați. Din cuprinsul dispozițiilor legale expuse, rezultă că Agenția Județeană pentru Protecția Mediului Galați s-a desființat ca urmare a comasării prin absorbție și a preluării activității de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Galați.

Recurentul-pârât, în motivele de recurs, menționează că în cazul dedus judecății în condițiile în care Agenția Regională pentru Protecția Mediului s-a reorganizat, sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora "(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (...) lit. b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public". Potrivit art. 100 din aceeași lege, "(1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului",

iar conform alin. (4) "Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii". Nu a fost dovedită reducerea postului deținut de reclamantă, dovadă în acest sens fiind și înscrisul referitor la structura organizatorică a Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Galați, după punerea în aplicare a H.G. nr. 918/2010. Potrivit înscrisului menționat, postul de director executiv al acestei agenții a fost menținut, fiind înființat și postul de director executiv adjunct. De asemenea, nu s-a dovedit modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50% în ceea ce-l privește pe directorul executiv de către recurentul-pârât care să justifice emiterea Ordinului nr. 2071/2010.

În consecință, față de cele menționate, instanța de recurs apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la cheltuielile de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. 58/F din 1 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă ministerul recurent la 489 RON, în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.