ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței nr. 58/F din 1 martie
2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a
declarat recurs Ministerul Mediului și Pădurilor, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea
motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.,
recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere la
pronunțarea sentinței atacate o hotărâre judecătorească, respectiv Sentința nr.
272/2009 a Curții de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 813/2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși aceasta nu are legătură cu cauza
dedusă judecății.
În susținerea
motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menționează
că au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată fără a-i fi
solicitate documentele care au stat la baza emiterii ordinului contestat, ceea
ce a și determinat pronunțarea unei hotărâri eronate, bazată pe presupuneri;
i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i-au fost comunicate
înscrisurile depuse de reclamantă pentru a putea formula apărări în cauză și a
propune probe; în mod greșit s-a reținut de prima instanță că ordinul atacat nu
are suport legal, deși acesta a fost consecința unor acte normative care au
reglementat reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția
Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia,
reorganizarea privind-o și pe reclamantă, fiind incidente dispozițiile art. 99
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Intimata-reclamantă a
formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat, combătând criticile recurentului-pârât.
A susținut, în
esență, că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât în cauză nu
poate fi reținută incidența art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999,
ordinul a cărui anulare a fost solicitată fiind nelegal.
Intimata-reclamantă a
renunțat la capătul de cerere privind daunele morale solicitate (declarația
autentificată nr. 156 din 24 ianuarie 2012).
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există
la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente,
apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi
expuse.
Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori
străine de natura pricinii, nu poate fi reținut ca fiind incident în cauză din
perspectiva argumentelor invocate de recurent.
Este adevărat că
instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate și împrejurarea
că în ceea ce o privește pe reclamantă a fost pronunțată Sentința nr. 272/2009
rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2963/2010 pronunțată în dosarul nr. 813/44/2009
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 334/2009 de eliberare a
reclamantei din postul de director executiv al A.R.P.M. Galați, acțiunea fiind
admisă și în sensul anulării acestei decizii.
Urmare a acestor
hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 369 din 14 iunie 2010 a Agenției
Naționale pentru Protecția Mediului, reclamanta a fost reintegrată în funcția
publică de conducere de director executiv al Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului Galați din care, ulterior, a fost eliberată prin Ordinul nr.
2071 din 26 noiembrie 2010 a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză.
După cum se constată,
hotărârile judecătorești menționate fac referire la postul deținut de reclamantă
și anterior emiterii ordinului contestat care vizează același post, astfel că
referirile instanței de fond la acestea au avut în vedere prezentarea situației
de fapt care viza postul în litigiu în cauza de față.
Pe de altă parte, din
întreaga economie a sentinței recurate rezultă că motivul avut în vedere de
instanța de fond la pronunțarea acestei hotărâri a fost acela că din probele
administrate nu a rezultat desființarea postului reclamantei ca urmare a
reorganizării, astfel cum s-a motivat în Ordinul nr. 2071/2010.
Prin urmare,
criticile recurentului sunt nefondate.
În ceea ce privește
criticile în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., se reține că acestea sunt nefondate.
Litigiul dedus
judecății este supus regulilor de procedură prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare, care incumbă părților în cauză, astfel
cum prevăd și dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia
părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului,
să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință și potrivit scopului în
vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum și să-și probeze pretențiile
și apărările.
După cum se constată,
recurentul-pârât a fost încunoștințat despre litigiu cu prim termen la data de
1 martie 2011 la 10 decembrie 2010 și a depus întâmpinare.
În raport de
dispozițiile legale menționate, îi incumbă obligația să-și probeze apărările
formulate prin întâmpinare și să depună la dosarul cauzei documentația care a
stat la baza emiterii ordinului contestat, chiar și în lipsa dispoziției
instanței în sensul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Pentru aceleași
considerente, nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare, astfel
cum susține recurentul, cu atât mai mult cu cât, înscrisurile depuse la dosarul
cauzei de reclamantă vizează acte normative, cât și acte emise de Agenția
Națională pentru Protecția Mediului referitoare la postul deținut de
reclamantă.
Mai mult, recurenta
nu și-a făcut apărări nici în recurs care să vizeze aceste acte, astfel că nu a
justificat o vătămare urmare a necomunicării acestora.
De asemenea, potrivit
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cauza dedusă judecății se judecă de
urgență și cu precădere, iar recurentul avea îndatorirea să urmărească
desfășurarea și finalizarea procesului, cu respectarea acestei proceduri,
astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului la
apărare, urmare a soluționării litigiului la primul termen de judecată.
Criticile referitoare
la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici sunt nefondate.
Este adevărat că
Hotărârea nr. 918/2010 care a vizat reorganizarea și funcționarea Agenției
Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în
subordinea acesteia a constituit unul din temeiurile emiterii Ordinului nr.
2071/2010.
Potrivit art. 7 alin.
(2) și (3) din acest act normativ, "(2) Agenția Națională pentru Protecția
Mediului, agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene
pentru protecția mediului, se reorganizează potrivit reglementărilor legale în
vigoare și preiau unele atribuții și activități ale Ministerului Mediului și
Pădurilor, în domeniul administrării ariilor naturale protejate; (3) Agențiile
județene pentru protecția mediului cu sediul în județele în care funcționează
agențiile regionale pentru protecția mediului se desființează ca urmare a
comasării prin absorbție și a preluării activității lor de către agențiile
regionale pentru protecția mediului din județele respective".
Conform anexei nr. 2
a H.G. nr. 918/2010, Agenția Regională pentru Protecția Mediului Galați are în
subordine Agențiile pentru protecția mediului Brăila, Buzău, Constanța, Tulcea,
Vrancea, fiind desființată Agenția Galați.
Din cuprinsul
dispozițiilor legale expuse, rezultă că Agenția Județeană pentru Protecția
Mediului Galați s-a desființat ca urmare a comasării prin absorbție și a
preluării activității de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului
Galați.
Recurentul-pârât, în
motivele de recurs, menționează că în cazul dedus judecății în condițiile în
care Agenția Regională pentru Protecția Mediului s-a reorganizat, sunt
incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora "(1) Persoana care are
competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din
funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public
în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (...) lit.
b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a
reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul
public".
Potrivit art. 100 din
aceeași lege, "(1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției
publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după
caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile
aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui
compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de
peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura
compartimentului", iar conform alin. (4) "Reducerea unui post este
justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de
peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului
respectiv, referitoare la studii".
Nu a fost dovedită
reducerea postului deținut de reclamantă, dovadă în acest sens fiind și
înscrisul referitor la structura organizatorică a Agenției Regionale pentru
Protecția Mediului Galați, după punerea în aplicare a H.G. nr. 918/2010.
Potrivit înscrisului
menționat, postul de director executiv al acestei agenții a fost menținut,
fiind înființat și postul de director executiv adjunct.
De asemenea, nu s-a
dovedit modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50% în ceea ce-l
privește pe directorul executiv de către recurentul-pârât care să justifice
emiterea Ordinului nr. 2071/2010.
În consecință, față
de cele menționate, instanța de recurs apreciază că soluția instanței de fond
este legală și temeinică.
În temeiul art. 312
alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca
nefondat.
Conform art. 274
alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la cheltuielile de judecată
către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr.
58/F din 1 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Obligă ministerul
recurent la 489 RON, în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2012.