ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6092/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6092/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Soluția instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Brașov, reclamantul V.A. a solicitat, în contradictoriu cu

Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția

Mediului Covasna, suspendarea și anularea deciziilor nr. 764 din 15 noiembrie

2010, nr. 933 din 18 noiembrie 2010 și nr. 1130 din 29 noiembrie 2010 emise de

Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că își desfășoară activitatea în cadrul Agenției pentru Protecția Mediul

Covasna de peste 20 de ani și din anul 2000 are calitatea de funcționar public

potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

Reclamantul a precizat că în prima

parte a lunii noiembrie 2010 a fost în concediu de odihnă și apoi până la

sfârșitul anului în concediu medical. La data de 03 ianuarie 2011 i-a fost

remisă decizia nr. 1130 din 29 noiembrie 2010 prin care, sub pretextul

reorganizării Agenției pentru Protecția Mediului Covasna, s-a dispus eliberarea

sa din funcția publică de conducere de șef serviciu după o perioadă de preaviz

de 30 de zile calendaristice.

Reclamantul a mai menționat că actele administrative

contestate sunt nelegale având în vedere pe de o parte faptul că funcția pe care

a deținut-o nu a făcut obiectul restructurării agenției și că această funcție publică

nu era vacantă astfel încât nu putea fi numită o altă persoană (pe această funcție

a fost numit d-nul B.J. prin decizia nr. 933 din 18 noiembrie 2010).

Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului

Covasna, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive susținând că deciziile contestate de reclamant, nu sunt emise de aceasta.

Pârâta Agenția Națională pentru Protecția

Mediului, prin întâmpinare a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile cu privire la deciziile nr. 764 din 15 noiembrie 2010 și

nr. 933 din 18 noiembrie 2010, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare

a executării și anulare a actelor administrative contestate.

În susținerea excepției neîndeplinirii

procedurii prealabile pârâta a invocat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă prin care

să solicite revocarea deciziilor Agenției Naționale pentru Protecția Mediului

nr. 764 din 15 noiembrie 2010 și nr. 933 din 18 noiembrie 2010. În plângerea prealabilă

formulată la data de 30 decembrie 2010 reclamantul nu a precizat numărul actului

administrativ a cărui revocare o solicită.

Pe fond, pârâta a arătat că în procedura

de emitere a deciziei nr. 764 din 15 noiembrie 2010 prin care a fost aprobat statul

de funcții a Agenției pentru Protecția Mediului Covasna au fost aplicate prevederile

art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 918/2010.

Prin încheierea din 16 februarie 2011 instanța

a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a numitului B.J. având în vedere

că prin acțiunea promovată s-a solicitat suspendarea executării, respectiv anularea

deciziei nr. 933 din 18 noiembrie 2010 prin care acesta a fost numit începând cu

data de 18 noiembrie 2010 în funcția publică de conducere de șef Serviciu Monitorizare

în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Covasna.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 63 pronunțată în data de 06 aprilie 2011,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Protecția

Mediului Covasna și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul

V.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Covasna, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile față de decizia nr. 764 din 15 noiembrie 2010 a Președintelui

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și decizia nr. 933 din 18

noiembrie 2010 a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și,

pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant,

în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și B.J.

având ca obiect anularea și suspendarea deciziei nr. 764 din 15 noiembrie 2010 a

Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și deciziei nr. 933 din

18 noiembrie 2010 a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul V.A. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională pentru Protecția Mediului și a dispus anularea deciziei nr. 1130

din 29 noiembrie 2010 a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,

precum și suspendarea executării deciziei nr. 1130 din 29 noiembrie 2010 a Președintelui

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

Prin aceeași sentință, a obligat pârâta

Agenția Națională pentru Protecția Mediului să plătească reclamantului V.A. suma

de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a constat, în ceea ce privește excepția netimbrării, prin încheierea de ședință

din 02 februarie 2011, că acțiunea este legal timbrată astfel că aceasta a rămas

fără obiect.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a pârâte Agenția pentru Protecția Mediului Covasna și neîndeplinirii

procedurii prealabile, instanța constată că acestea sunt întemeiate, sens în care

le-a admis, având în vedere că acele administrative a căror anulare, respectiv suspendare

a executării se solicită prin acțiunea promovată de reclamant au fost emise de Președintele

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, astfel încât Agenția pentru Protecția

Mediului Covasna nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Privitor la excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, instanța a constat că este întemeiată, întrucât prin plângerea prealabilă

formulată de reclamant acesta a solicitat doar revocarea deciziei prin care a fost

eliberat din funcția publică de conducere.

Referitor la cererea privind anularea și

suspendarea executării deciziei nr. 1130 din 29 noiembrie 2010 emisă de Președintele

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului instanța a constat că reclamantul a

ocupat funcția publică de șef Serviciu Monitoring, Baze de Date și Rapoarte din

cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Covasna, iar prin decizia nr. 649 din

21 septembrie 2010 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului

a fost aprobată procedura de reorganizare a activității instituțiilor publice aflate

în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. Această decizie a fost

emisă în temeiul art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 918/2010, art. 99, 100, 103, 106

și 107 din Legea nr. 188/1999, art. 58-60, art. 65-67 C. muncii.

Prin adresa nr. 7772 din 15 noiembrie

2010, directorul executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Covasna a propus

înlocuirea reclamantului V.A. cu numitul B.J. și, prin adresa nr. 7774 din 15 noiembrie

2010 s-a propus numirea aestuia ca șef Serviciu Monitorizare, cu motivarea că reclamantul

are pregătirea de bază navigator (Institutul de Marină) în timp ce B.J. a absolvit

Facultatea de Tehnologie Chimică - Specializarea tehnologia compușilor macromoleculari,

iar pe de altă parte faptul că reclamantul a depus referate și reclamanții nefondate

împotriva colegilor, faptul că a pătruns în incinta instituției la data de 13

noiembrie 2010, fiind în concediu de odihnă.

Instanța a mai constat că aceste două adrese

nu au fost comunicate reclamantului astfel că acesta nu a avut posibilitatea să

își precizeze poziția față de considerentele avute în vedere la modificarea propunerii

de numire în funcția publică de conducere de șef serviciu monitorizare.

Cu privire la pregătirea profesională,

instanța a constat că existența unei similitudini în ceea ce privește Serviciul

Monitoring Baze de Date și Rapoarte și Serviciul de Monitorizare, iar în ceea ce

privește motivul invocat de Agenția pentru Protecția Mediului Covasna și comunicat

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului privind neîndeplinirea condiției de

pregătire profesională este neîntemeiat, reclamantul absolvind cursuri postuniversitare

și alte stagii de pregătire în domeniul mediului.

În fine, în ceea ce privește cererea de

suspendare a executării deciziei nr. 1130 din 29 noiembrie 2010, instanța a constat

că aceasta este întemeiată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și a

pagubei iminente.

Arată instanța că din considerentele avute

în vedere la anularea acestei decizii, cazul bine justificat rezultă iar paguba

iminentă este reprezentată de prejudiciul încercat de reclamant ca urmare a revocării

din funcția publică de conducere pe care o ocupa.

2.1. Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs reclamantul care a invocat ca temei, în mod generic, dispozițiile art. 299

și urm. și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele

critici:

- în mod greșit a apreciat instanța de

fond că, în privința deciziei nr. 764 din 15 noiembrie 2010 și deciziei nr. 933

din 18 noiembrie 2010, nu ar fi formulat plângere prealabilă;

- instanța de fond a ignorat că a formulat

plângere și împotriva celor două decizii, „însă pur formal nu le-am indicat numărul

și data, întrucât nu aveam cunoștință de existența lor, nefiindu-mi comunicate până

la momentul formulării plângerii”.

În concluzie, reclamantul a solicitat ca

recursul să-i fie admis, hotărârea instanței de fond să fie modificată în sensul

admiterii în totalitate a acțiunii formulate și anularea deciziei nr. 764/2010 și

a deciziei nr. 933/2010, cu obligarea autorităților publice pârâte la plata cheltuielilor

de judecată.

2.2. Împotriva aceleiași hotărâri a formulat

recurs și autoritatea publică pârâtă, Agenția Națională pentru Protecția Mediului

care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a dispus instanța de fond

anularea deciziei nr. 1130 din 29 noiembrie 2010 privind eliberarea din funcția

de șef serviciu a reclamantului, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 918/2010

privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

- ca urmare a reorganizării Agenției și

a structurilor teritoriale a fost înființat Serviciul de Monitorizare în cadrul

agențiilor județene;

- în procedura de emitere a propunerilor

de numire în funcția de șef Serviciu Monitorizare, potrivit deciziei nr. 716/200

care a modificat etapa a 4-a parag. 2 din decizia nr. 649/2010, în ceea ce privește

condițiile de studii necesare pentru ocuparea acestui post;

- reclamantul nu îndeplinea condițiile

de studii superioare în următoarele domenii: ingineria mediului, fizică, științe

inginerești aplicate (inginerie fizică, inginerie tehnologică), chimie, inginerie

chimică, inginerie energetică, biologie, biochimie.

În concluzie, autoritatea publică pârâtă

a solicitat admiterea recursului, examinarea cauzei sub aspectele relevate și respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

3.1. Cu privire la recursul formulat de

reclamant, instanța de recurs constată că este neîntemeiat, urmând să fie respins

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, prin soluția recurată de către

recurentul-reclamant, instanța de fond a constatat neîndeplinirea procedurii plângerii

prealabile în privința deciziei nr. 764/2010 și deciziei nr. 933/2010 emise de Președintele

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și, pe cale de consecință, a respins

ca inadmisibile capetele acțiunii care vizau anularea și, respectiv, suspendarea

acestor acte administrative.

Recurentul-reclamant a susținut, în cadrul

criticilor formulate în cererea de recurs că nu a indicat numărul celor două decizii

în conținutul plângerii prealabile, dar că s-a referit în mod explicit și la cele

două acte administrative, în privința cărora instanța de fond a reținut în mod greșit

că nu ar fi fost efectuată procedura reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, susțineri care sunt neîntemeiate.

Astfel, din conținutul plângerii prealabile,

rezultă că recurentul-reclamant a exercitat recursul grațios împotriva actului/actelor

administrative „prin care în mod ilegal s-a dispus revocarea/eliberarea din funcția

de șef Serviciu Monitorizare după data de 01 noiembrie 2010”.

Or, prin decizia nr. 764/2010 a fost aprobat

statul de funcții al Agenției pentru Protecția Mediului Covasna în temeiul art.

15 alin. (2) din H.G. nr. 918/2010, iar prin decizia nr. 933/2010 a fost desemnată

persoana care să exercite cu caracter temporar funcția de șef serviciu monitorizare

în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Covasna, de unde rezultă, în mod evident,

că recurentul-reclamant nu se referise la cele două acte administrative nici explicit

și nici implicit.

3.2. Cu privire la recursul formulat de

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instanța de recurs constată că este

întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, prin sentința recurată, instanța

de fond a dispus anularea și suspendarea deciziei nr. 1130/2010 prin care recurentul-reclamant

a fost „revocat” (corect „eliberat”) din funcția publică de conducere șef Serviciu

Monitoring, Baze de Date și Raportare, la sfârșitul perioadei de preaviz de 30 de

zile.

Din preambulul deciziei nr. 1130/2010 rezultă

că aceasta a fost emisă în baza H.G. nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor aflate în subordinea

acesteia, în baza Ordinului Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1934/2010 privind

aprobarea structurii organizatorice pentru agențiile regionale și județene aflate

în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, precum și în baza deciziei

Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr. 764/2010 privind

aprobarea statelor de funcții pentru agențiile regionale și județene aflate în subordinea

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, acte administrative care sunt legale,

nefiind contestate și, respectiv, nefiind contestate în condițiile legii, în cazul

deciziei nr. 764/2010.

În cauză este necontestat că recurentul-reclamant

a deținut funcția publică de conducere de șef serviciu Monitoring, Baze de Date

și Rapoarte, compartiment de lucru care a fost desființat în urma reorganizării

structurii agențiilor județene aflate în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția

Mediului, care nu s-a mai regăsit nici în structura organizatorică a Agenției

pentru Protecția Mediului Covasna, așa cum a fost aprobată prin Ordinul nr. 1934/2010.

Pe cale de consecință, în statul de funcții

al Agenției pentru Protecția Mediului Covasna, aprobat prin decizia nr. 764/2010,

nu s-a mai regăsit nici funcția publică de conducere de șef Serviciu Monitoring,

Baze de Date și Rapoarte, fiind astfel incidente prevederile art. 99 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999.

Instanța de fond însă, a reținut, în esență,

că în statul de funcții al Agenția pentru Protecția Mediului Covasna a fost creat

un compartiment de lucru similar, anume Serviciul Monitorizare, astfel că eliberarea

recurentului-reclamant din funcția publică de conducere deținută este nelegală,

din moment ce nu a fost numit în funcția publică de conducere nou înființată.

Or, în situația dată, în care reorganizarea

structurilor agențiilor regionale și județene din subordinea Agenției Naționale

pentru Protecția Mediului este necontestată, instanța de fond era datoare să constate

incidența prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, potrivit cărora: „(1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției

publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz,

în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente

unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;

c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor

aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului.

Aplicarea prevederilor alin. (1) se face

cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional

ale funcționarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru

funcția publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfășurat activitatea similare.

În cazul în care există mai mulți funcționari

publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.

Reducerea unui post este justificată dacă

atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt

modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la

studii.

În cazul reorganizării activității prin

reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi

similare celor desființate pentru o perioada de un an de la data reorganizării”.

În raport cu dispozițiile legale citate

mai sus, instanța de recurs constată că decizia de ocupare a funcției publice de

conducere a Serviciului Monitorizare este legală și temeinică, în raport cu condițiile

de participare comunicate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, unde specializarea

recurentului-reclamant nu se mai regăsea, astfel că prin decizia nr. 933/2010 a

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului a fost desemnată o persoană care să

exercite cu caracter temporar funcția respectivă de conducere, până la ocuparea

postului prin concurs.

În concluzie, recursul formulat de autoritatea

publică recurentă-pârâtă va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată

și, rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea formulată va

fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

V.A. împotriva sentinței nr. 63 din 06 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta Agenția

Națională pentru Protecția Mediului.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

decembrie 2011.