ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea Avizelor nr. 131 și nr. 132 din 07 septembrie 2011 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011 a Adunării Generale a O.M.T. a fost revocat din funcția de șef al O.S.P.O.T. SRL. De asemenea, prin Avizul nr. 131 din 07 septembrie 2011, s-a aprobat eliberarea sa din funcția anterior arătată, iar prin Avizul nr. 132 emis la aceeași dată s-a dispus numirea pe funcția aflată în discuție a dl. ing.

B.V.G.E. Reclamantul a susținut faptul că prin Sentința nr. 72 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Focșani a fost anulată Hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011 a Adunării Generale a O.M.T., pe considerentul că votul exprimat nu a avut un caracter secret. Totodată, reclamantul a mai susținut că a solicitat autorității publice emitente revocarea celor două avize ce fac obiectul prezentei cauze. În opinia reclamantului, cazul bine justificat rezidă din faptul că a fost anulată Hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011, iar paguba iminentă constă în prejudiciul care i-a fost adus prin imposibilitatea de a-și exercita funcția de șef de ocol silvic. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 330 din 25 octombrie 2011, a admis cererea reclamantului N.C. și a dispus suspendarea executării Avizului nr. 131 din 07 septembrie 2011 emis de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată: cazul bine justificat și paguba iminentă. În concepția instanței de fond, prima condiție decurge din faptul că există o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, iar cea de-a doua condiție rezultă din împrejurarea că prin punerea sa în executare reclamantul ar fi lipsit de mijloacele materiale de existență pentru o perioadă îndelungată de timp.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită în speță, întrucât Sentința nr. 330 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Focșani nu este irevocabilă.

Intimatul nu a probat existența prejudiciului pe care l-ar suferi în situația punerii în executare a avizului contestat. La data de 27 martie 2012, petentele O.M.T. și SC O.S.P.O.T. SRL au formulat cerere de intervenție în interesul recurentului-pârât, prin care au solicitat respingerea cererii intimatului-reclamant. În raport de dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat nulitatea cererii de intervenție mai sus indicate, față de împrejurarea că aceasta nu a fost semnată de către petente, deși s-a acordat un termen de judecată în acest sens și s-a dispus citarea petentelor cu această mențiune. La termenul de judecată din data de 24 mai 2012, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., a pus în discuția părții prezente motivul de recurs de ordine publică, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Susținerea părții prezente pe acest motiv de ordine publică a fost consemnată în practicaua deciziei, care face parte integrantă din aceasta. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate de recurent și cu motivul de recurs de ordine publică invocat, Înalta Curte reține următoarele: În speță, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății de partea reclamantă.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la condiția cazului bine justificat, impus de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Curtea de apel a făcut trimitere doar la dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ și la prevederile Recomandării R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului European. Mai precis, prima instanță nu a analizat dacă există aspecte de nelegalitate ale avizelor deduse judecății. Procedând astfel, instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv în analiza condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că prima instanță a omis să se pronunțe pe cererea de suspendare a Avizului nr. 132 din 07 septembrie 2011 emis de Ministrul Mediului și Pădurilor prin care s-a dispus numirea în funcția de șef ocol la O.S.P.O.T. SRL a dl. ing. B.V.G.E. și să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a acestei persoane, în calitate de beneficiar al avizului. În raport de motivul de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I și art. 313 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 330 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.