ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.C. a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea

Avizelor nr. 131 și nr. 132 din 07 septembrie 2011 emise de pârât, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011 a Adunării

Generale a O.M.T. a fost revocat din funcția de șef al O.S.P.O.T. SRL. De

asemenea, prin Avizul nr. 131 din 07 septembrie 2011, s-a aprobat eliberarea sa

din funcția anterior arătată, iar prin Avizul nr. 132 emis la aceeași dată s-a

dispus numirea pe funcția aflată în discuție a dl. ing. B.V.G.E.

Reclamantul a

susținut faptul că prin Sentința nr. 72 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei

Focșani a fost anulată Hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011 a Adunării

Generale a O.M.T., pe considerentul că votul exprimat nu a avut un caracter

secret.

Totodată, reclamantul

a mai susținut că a solicitat autorității publice emitente revocarea celor două

avize ce fac obiectul prezentei cauze.

În opinia

reclamantului, cazul bine justificat rezidă din faptul că a fost anulată

Hotărârea nr. 15 din 04 septembrie 2011, iar paguba iminentă constă în

prejudiciul care i-a fost adus prin imposibilitatea de a-și exercita funcția de

șef de ocol silvic.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 330 din

25 octombrie 2011, a admis cererea reclamantului N.C. și a dispus suspendarea

executării Avizului nr. 131 din 07 septembrie 2011 emis de pârâtul Ministerul

Mediului și Pădurilor.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată: cazul bine

justificat și paguba iminentă.

În concepția

instanței de fond, prima condiție decurge din faptul că există o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, iar cea de-a doua

condiție rezultă din împrejurarea că prin punerea sa în executare reclamantul

ar fi lipsit de mijloacele materiale de existență pentru o perioadă îndelungată

de timp.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, care a

solicitat modificarea sa, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de

suspendare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului

administrativ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

Condiția cazului bine

justificat nu este îndeplinită în speță, întrucât Sentința nr. 330 din 25

octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Focșani nu este irevocabilă.

Intimatul nu a probat

existența prejudiciului pe care l-ar suferi în situația punerii în executare a

avizului contestat.

La data de 27 martie

2012, petentele O.M.T. și SC O.S.P.O.T. SRL au formulat cerere de intervenție

în interesul recurentului-pârât, prin care au solicitat respingerea cererii

intimatului-reclamant.

În raport de

dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat

nulitatea cererii de intervenție mai sus indicate, față de împrejurarea că

aceasta nu a fost semnată de către petente, deși s-a acordat un termen de

judecată în acest sens și s-a dispus citarea petentelor cu această mențiune.

La termenul de

judecată din data de 24 mai 2012, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în discuția părții prezente motivul de

recurs de ordine publică, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Susținerea părții

prezente pe acest motiv de ordine publică a fost consemnată în practicaua

deciziei, care face parte integrantă din aceasta.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate de recurent și cu motivul de recurs

de ordine publică invocat, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, este fondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la

cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales

în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei

cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac

a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă

judecății de partea reclamantă.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu

îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au

determinat formarea convingerii sale, cu privire la condiția cazului bine

justificat, impus de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a

făcut trimitere doar la dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului

administrativ și la prevederile Recomandării R (89) 8 adoptată de Comitetul de

Miniștri din cadrul Consiliului European.

Mai precis, prima

instanță nu a analizat dacă există aspecte de nelegalitate ale avizelor deduse

judecății.

Procedând astfel,

instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv

în analiza condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată:

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Mai mult decât atât,

Înalta Curte constată că prima instanță a omis să se pronunțe pe cererea de

suspendare a Avizului nr. 132 din 07 septembrie 2011 emis de Ministrul Mediului

și Pădurilor prin care s-a dispus numirea în funcția de șef ocol la O.S.P.O.T.

SRL a dl. ing. B.V.G.E. și să pună în discuția părților necesitatea

introducerii în cauză a acestei persoane, în calitate de beneficiar al

avizului.

În raport de motivul

de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai

impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate

considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I

și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 330 din 25

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.