ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL jud. Vrancea, reprezentată prin B., B., C., D., E. și F., în calitate de membri ai A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice, suspendarea executării deciziei comunicate cu adresa nr. 204082 din 30 septembrie 2013 prin care s-a dispus retragerea Autorizației de funcționare nr. 41 din 3 aprilie 2009 a SC Ocolul Silvic Privat A. SRL.

1.2. Strămutarea judecării cauzei

Prin încheierea nr. 2664 din 5 iunie 2014, pronunțată în temeiul art. 40 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei care formează obiectul Dosarului nr. x/2013 al Curții de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău, cu păstrarea actelor de procedură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1174/44/2013.

1.3. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 121 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererile de constatare a renunțării la judecată formulate de reclamanta SC Ocolul Silvic Privat A. SRL - prin G., de intervenienta A. - prin E. și, apoi, prin H..

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

A unit cu fondul excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins cererea de suspendare a executării deciziei Comisiei pentru autorizarea funcționării ocoalelor silvice din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Decizie înregistrată la emitent sub nr. 204082 din 30 septembrie 2013.

1.4. Cererile de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 121 din 23 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, cât și reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. și E.

1.4.1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Acest recurent a solicitat casarea sentinței civile nr. 121 din 23 septembrie 2014 și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca formulată împotriva unei entități lipsite de calitate procesuală pasivă, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile referitoare la calitatea Ministerului de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii, calitate care revine Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, potrivit O.U.G. nr. 96/2012.

1.4.2. Recursul declarat de reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. și E.

Recurenții au solicitat casarea Sentinței civile nr. 121 din 23 septembrie 2014 și, în rejudecare, admiterea cererii așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., argumentând că:

(i) Admiterea excepției lipsei de interes este dată cu încălcarea normelor de drept material, iar motivarea este contradictorie sau străină de natura cauzei.

Astfel, instanța de fond a considerat că lipsa de interes constă în faptul că măsurile impuse de actul administrativ fuseseră deja executate în baza unui act administrativ anterior, respectiv Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013, fără, însă, a analiza faptul că Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013 a fost mai întâi suspendată, iar apoi anulată de Curtea de Apel Galați.

Emiterea unei noi decizii în condițiile suspendării deciziei inițiale demonstrează că prima decizie nu produsese nici un efect și că la momentul intentării acțiunii, conform raționamentului instanței, interesul reclamantei era unul actual.

Pe de altă parte, adresa 5449 din 3 septembrie 2014 a ITRSV Focșani este emisă mult ulterior intentării acțiunii de suspendare.

(ii) În mod nelegal instanța a reținut că nu există un caz bine justificat și o pagubă iminentă, cu încălcarea normelor de drept material și o motivare necorespunzătoare.

Retragerea autorizației de funcționare prin Decizia 204082 din 30 septembrie 2013 s-a făcut în condițiile în care fuseseră deja pronunțate Sentințele 5418 și 5419 din 4 septembrie 2013 ale Judecătoriei Brăila, iar Ministerul Mediului fusese înștiințat de aceste hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește paguba iminentă, instanța în mod eronat analizează faptul că în prezent societatea este în insolvență, deci faptul neachitării obligațiilor fiscale s-a produs, fără a avea în vedere că acțiunea a fost intentată anterior pronunțării insolvenței, că este vorba de procedura generală, iar societatea și-a manifestat posibilitatea de reorganizare.

(iii) În mod nelegal instanța a reținut că E. sau H. nu pot formula cerere de renunțare la judecata cererii de intervenție formulată de A..

Ambii sunt membri ai Consiliului de administrație al Obștii. Deciziile consiliului de administrație prin care au fost împuterniciți nu era necesar să fie înscrise în registru, deoarece deciziile organelor de conducere se înscriu doar pentru opozabilitate.

2.1 Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 octombrie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursurile îndeplinesc condițiile de admisibilitate, le-a declarat ca fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate de recurenți, precum și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

2.2.1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este nefondat.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond strict din perspectiva respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, argumentând, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile referitoare la calitatea Ministerului de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii, calitate care revine Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, potrivit O.U.G. nr. 96/2012.

O.U.G. nr. 96/2012, aprobată prin Legea nr. 71/2013, reglementează unele măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative. Recurentul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a fost înființat prin art. 3 din această lege, în cadrul acestuia fiind înființat, potrivit alin. (2), Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, cu atribuții în coordonarea la nivel național a domeniilor ape, păduri și piscicultură, departament a cărui conducere este exercitată, potrivit alin. (3), de către ministrul delegat pentru ape, păduri și piscicultură; potrivit alin. (4) ministrul delegat reprezintă Departamentul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

Așa cum a reținut și instanța de fond, obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea executării unui act administrativ emis de Comisia pentru autorizarea funcționării ocoalelor silvice din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

În acord cu cele judicios reținute și de prima instanță, Înalta Curte constată că excepția invocată de recurentul MMSC nu este întemeiată și nu se impunea a fi admisă, câtă vreme această autoritate a emis actul administrativ atacat, respectiv Decizia privind retragerea Autorizației de funcționare nr. 41 din 3 aprilie 2009 din 17 aprilie 2013.

Nici celelalte susțineri ale recurentului privitoare la autoritățile ce s-ar fi impus a fi citate în cauză nu sunt întemeiate, reținându-se că prima instanță, urmare a unei corecte analize a actelor normative adoptate, cu referire la atribuțiile diferitelor autorități, în domeniu, respectiv a H.G. nr. 428/2013, a dispus introducerea în cauză și a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură București, hotărârea fiind așadar pronunțată în contradictoriu și cu această autoritate.

În continuare, se reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, "se reorganizează Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și prin preluarea activității și a structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură. (2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură își încetează existența."

Conform art. 1 din H.G. nr. 38/2015, intrat în vigoare la data de 23 ianuarie 2015, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, își desfășoară activitatea în domeniile […] managementul fondului forestier și cinegetic și realizează politica la nivel național în domeniile mediului, schimbărilor climatice, gospodăririi apelor și silviculturii cu privire la toate sectoarele și subsectoarele pe care le administrează, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare, monitorizare, inspecție și control în aceste domenii.

2.2.2. Recursul declarat de reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. și E. este, de asemenea, nefondat.

Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, astfel încât motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Din perspectiva existenței interesului, susținută de recurenți, Înalta Curte reține că, potrivit art. 33 din C. proc. civ. republicat, interesul invocat trebuie să fie legitim, personal, adică propriu celui ce promovează acțiunea, născut și actual, respectiv un interes care se află în ființă la data promovării acțiunii și pe tot timpul exercitării acesteia.

Or, în cauză nu mai există niciun folos material sau moral concret și practic pe care recurenții-reclamanți l-ar fi putut obține prin suspendarea executării Deciziei nr. 204082 din 30 septembrie 2013, în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa nr. 5449 din 3 septembrie 2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani, măsurile determinate de retragerea Autorizației de funcționare nr. 41/2009 erau executate la data emiterii Deciziei nr. 204082 din 30 septembrie 2013 în baza unei Decizii anterioare, nr. 205578 din 17 aprilie 2013 având același emitent.

Este lipsit de relevanță, din această perspectivă, faptul că Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013 a fost mai întâi suspendată, iar apoi anulată de Curtea de Apel Galați, câtă vreme la momentul soluționării cererii ce face obiectul dosarului de față nu fuseseră efectuate acte în vederea restabilirii situației anterioare, care ar fi justificat intervenția instanței de judecată în vederea conservării exercițiului drepturilor afectate de actul contestat.

Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte constată că argumentele invocate în demonstrarea întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se constituie în mod convingător în indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia și nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză.

În privința cererilor de renunțare, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, din înscrisurile cauzei rezultă că la data formulării cererii de intervenție de către A. (20 ianuarie 2014) aceasta era reprezentată, așa cum rezultă din certificatul eliberat de Judecătoria Focșani în baza încheierii nr. 32/2010, de J.; la data la care s-a formulat, oral, cererea de renunțare (15 aprilie 2014), devenise definitivă, la 21 februarie 2014, încheierea nr. 29/2014, în baza căreia s-au înscris mențiunile din Hotărârea nr. 22 din 31 martie 2013 din care rezultă că președinte al obștii este K. și, prin urmare, nu se poate lua act de renunțarea făcută de E. și nici de renunțarea exprimată prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 18 septembrie 2014, semnate de H., nefiind făcută dovada înscrierii, în Registrul special aflat la grefa Judecătoriei Focșani, a mențiunilor din Decizia nr. 28 din 9 mai 2014 a Consiliului de administrație al A. prin care acestuia i-au fost delegate atribuțiile președintelui obștii.

În consecință, reținându-se că nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul declarat de reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL prin administrator judiciar I., B., C., D., E. și F., cât și recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții SC Ocolul Silvic Privat A. SRL prin administrator judiciar I., B., C., D., E. și F. și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. 121 din 23 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM