Decizia nr. 1966/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții SC A. SRL, prin reprezentant legal (Cont Insolv IPURL Focșani - administrator judiciar) B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice, anularea deciziei comunicate cu Adresa nr. 204082 din 30 septembrie 2013 prin care s-a dispus retragerea Autorizației de funcționare nr. 41 din 3 septembrie 2009 a SC A. SRL, și suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 204 din 15 octombrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta Departamentul pentru Ape, Păduri și Agricultură din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și a anulat decizia privind retragerea Autorizației de funcționare nr. 41 din 3 aprilie 2009 a reclamantei, decizie înregistrată la MMSC sub nr. 204082 din 30 septembrie 2013 și a suspendat executarea acestei decizii până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de Obștea de Moșneni Tulnici.

Recursurile exercitate 3.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, în prezent Departamentul pentru Păduri din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluția privind fondul cauzei. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe, privind respingerea cererii de intervenție principală, a declarat apel Obștea de Moșneni Tulnici, criticile sale vizând această soluție, cale de atac recalificată recurs, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. Prin Încheierea de ședință din 28 ianuarie 2016, completul învestit cu soluționarea ambelor recursuri, formulate atât împotriva soluției date asupra cererii de intervenție, cât și a celei ce vizează fondul cauzei, a dispus conexarea pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. x/44/2014* la cauza ce formează obiectul Dosarului de față, nr. y/44/2014, pentru soluționarea unitară a cauzei. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că nu a citat Obștea în calitate de intervenientă la niciun termen de judecată ulterior depunerii cererii, judecând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție principale, formulată prin reprezentant legal F. - în calitate de președinte, în lipsa acesteia. Totodată, a apreciat că în mod greșit s-a reținut că Obștea a fost reprezentată de numitul E., acesta fiind administrator special al reclamantului. Cu privire la fondul cererii, recurenta a apreciat că aceasta este admisibilă în principiu, interesul fiind dovedit, învederând că Obștea este asociatul unic al societății reclamante și proprietarul fondului forestier pe care s-a constituit reclamanta și pentru care presta servicii silvice, însă nu a putut formula apărări pentru că nu a fost citată în cauză. Recurenta a mai făcut referire și la stabilirea greșită a cadrului procesual în privința reprezentantului legal al reclamantului, considerând că în mod greșit s-a respins cererea de renunțare la judecată formulată de acesta, având în vedere că până la ridicarea dreptului de administrare numai administratorul special reprezintă interesele societății și ale acționarilor, și tot greșit nu s-a pus în discuție cererea de înscriere în fals, formulând critici și asupra fondului cauzei. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea recurentei în calitate de intervenient și judecata cererii în prezența părții pentru a avea posibilitatea să formuleze apărări, iar în subsidiar admiterea cererii de intervenție principală, admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare pentru autoritate de lucru judecat și respingerea cererii principale ca nefondate.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a arătat că susținerea petentei recurente cum că nu a fost citată la discutarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție nu corespunde realității, aceasta a fost citată și a fost reprezentată la fiecare termen de către consilierul juridic … De asemenea, a susținut că în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție principală, pentru că petenta nu a justificat un interes legitim. Astfel, Obștea Tulnici, în calitate de asociat unic al reclamantei, ar trebui să susțină interesele acesteia și nu să acționeze pentru desființarea acestei societăți, invocându-se Contractul 1029/2007 prin care Obștea se obliga să efectueze serviciile silvice prin intermediul societății reclamante pe o durată de 10 ani, contract care nu a fost desființat, apreciindu-se, totodată, că și recursul promovat este inadmisibil. 4.1. Cu privire la recursul formulat de Obștea de Moșneni Tulnici, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat, prin întâmpinare respingerea acestuia și admiterea recursului formulat de minister.

Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat, sub rezerva ca recurentul-pârât Departamentul pentru Păduri să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 decembrie 2015.

Procedura derulată în recurs La termenul de judecată din 28 ianuarie 2016, Ocolul Silvic Obștea Tulnici a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât Departamentul pentru Păduri. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cererile de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte reține că sunt aplicabile prevederile art. 486 alin. (3) în privința recursului Departamentului pentru Păduri și, în consecință, respinge și cererea de intervenție accesorie, iar în temeiul art. 496 C. proc. civ., constată că recursul formulat de Obștea de Moșneni Sat Tulnici este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante 1.1. Cu privire la recursul declarat împotriva soluției ce vizează fondul cauzei de către pârâtul Departamentul pentru Păduri În temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât obligația consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON. Prin Încheierea de ședință din 25 martie 2016, Înalta Curte a respins cererea recurentului-pârât privind reexaminarea taxei judiciare de timbru. Se constată că, în cauză, recurentul-pârât nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru cererea de recurs formulată, deși a fost citat cu mențiunea îndeplinirii acestei obligații. Totodată, reține că prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. 1.2. Cu privire la recursul declarat de Obștea de Moșneni sat Tulnici împotriva soluției ce vizează cererea de intervenție principală formulată Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins în principiu cererea de intervenție principală formulată de Obștea de Moșneni Tulnici, ca inadmisibilă, reținând că nu subzistă un interes imediat al Obștii în dizolvarea societății reclamante, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă și-a manifestat intenția de a continua activitatea. Prima instanță a mai reținut că Obștea și-a schimbat în mod repetat conducerea, abordând o atitudine oscilantă în raport cu oportunitatea dizolvării Ocolului (a se vedea cererea de la dosar prin care conducerea actuală a Obștii precizează că nu își însușește cererea de intervenție formulată în cauză) ceea ce creează suspiciuni în ceea ce privește adevăratul interes al Obștii. Neexistând o dovadă certă în privința mandatării numitului E. de către conducerea statutară a Obștii de la data formulării cererii de intervenție, prima instanță a conchis în sensul inexistenței interesului acesteia în menținerea deciziei de ridicare a autorizației de funcționare a Ocolului Silvic, în raport și de faptul că Obștea în exclusivitate a inițiat înființarea Ocolului și s-a obligat față de acesta să-l mențină în ființă cel puțin 10 ani. Instanța de control judiciar ajunge la aceeași concluzie și consideră că această cerere de intervenție nu poate trece de filtrul admisibilității în principiu, având în vedere că în cauză nu este dovedit interesul petentei, ținând cont de atitudinea acesteia care nu este constantă, existând numeroase litigii în privința schimbării conducerii Obștei, cum corect a observat prima instanță, dar și de faptul că actuala conducere a Obștii precizează ca nu își însușește cererea de intervenție formulată. De asemenea, nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că nu a fost citată la termenul când s-a discutat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție. Se reține că Obștea de Moșneni Sat Tulnici a formulat cerere de intervenție principală, în temeiul art. 61 din C. porc. civ., prin reprezentant legal F., înregistrată la data de 29 mai 2014, prin care a solicitat admiterea cererii și respingerea acțiunii. Prin Încheierea de ședință din 4 iunie 2014 s-a consemnat depunerea cererii de intervenție și faptul că petenta este reprezentată. Prin Încheierea din 24 septembrie 2014, prima instanță a consemnat că petenta este reprezentată de consilier juridic și a prorogat discutarea cererii de intervenție. Referitor la calitatea sa de consilier juridic, reprezentantul petentei a arătat că este în măsură să depună contractul de muncă și actele de studii. Se constată, astfel, că petenta avea cunoștință de termenul acordat în vederea discutării admisibilității în principiu a cererii sale, la unul din termene fiind reprezentată chiar de consilier juridic. Faptul că reprezentantul său nu a înțeles să fie prezent și la termenul când s-a discutat cererea nu poate fi imputat instanței, partea având termen în cunoștință, în condițiile art. 229 C. proc. civ. În plus, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația „(..) să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”. Într-adevăr, terțul nu dobândește calitatea de parte decât din momentul admiterii în principiu a cererii de intervenție voluntară, însă, instanța de control judiciar apreciază, cu atât mai mult, că și terțul intervenient are obligația de a contribui la desfășurarea fără întârziere a cererii sale, urmărind, tot astfel, finalizarea acesteia. La momentul pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție voluntară, instanța trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare a intervenției, interesul propriu al terțului și legătura existentă între cererea de intervenție și cea principală, aspecte care se regăsesc în motivarea soluției. În fine, în ipoteza în care cererea de intervenție voluntară principală este respinsă ca inadmisibilă, terțul are posibilitatea formulării acesteia pe cale principală, declanșând un litigiu distinct, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât cererea incidentală nu a fost soluționată pe fondul său. Cât privește invocarea sentinței pronunțate de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă potrivit susținerilor recurentei, privind anularea Hotărârii Adunării Generale a membrilor obștii nr. 22 din 31 martie 2013, înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor, se constată că hotărârea în discuție excede obiectului analizei. Referitor la admisibilitatea căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă, instanța de control judiciar amintește că prevederile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. conferă calitate procesuală activă în apel/recurs unei persoane care nu a figurat în calitate de parte, fiind prin urmare inclusă printre excepțiile prevăzute de art. 458 ce vizează subiectele căilor de atac. Prin urmare, terțul intervenient are deschisă calea de atac prevăzută de textul de lege menționat. 1.3. Față de soluția dată recursului declarat de Departamentul pentru Păduri, Înalta Curte va respinge, în consecință, și cererea de intervenție accesorie formulată de Ocolul Silvic Obștea Tulnici. 2.Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3)C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de Departamentul pentru Păduri și, în consecință, va respinge și cererea de intervenție accesorie formulată de Ocolul Silvic Obștea Tulnici. Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Obștea de Moșneni Sat Tulnici.