ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2015

Decizia

nr. 3838/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Comisia pentru Autorizarea Ocoalelor Silvice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei înregistrate sub nr. 205578 din 17 aprilie 2013, privind retragerea autorizației de funcționare nr. 41 din 3 aprilie 2009 a Ocolului Silvic Privat A. SRL, emisă de Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice și suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 30 din 31 ianuarie 2014 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, jud. Vrancea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice din Cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și, în consecință, (i) a dispus anularea deciziei nr. 205578 din 17 aprilie 2013 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice și repunerea părților în situația anterioară, (ii) a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 205578/2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, (iii) a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei procedurii prealabile invocate de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și (iv) a respins ca nefondată cererea de intervenție principală formulată de Obștea de Moșneni A..

Împotriva sentinței civile nr. 30 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, cât și intervenienta Obștea de Moșneni A.

2.1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

Invocând ca temei de drept al demersului său, prevederile art. 483 și următoarele C. proc. civ., recurentul-pârât M.M.S.C. a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o, având în vedere că atribuțiile din domeniul silviculturii au fost preluate de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, iar Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice funcționează în prezent în subordinea Departamentului pentru Ape Păduri și Piscicultură. Recurentul a solicitat casarea sentinței pronunțate și introducerea în cauză a Departamentului pentru Ape Păduri și Piscicultură, pentru pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu această autoritate.

2.2. Recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Ape Păduri și Piscicultură

Prin succinte motive de recurs, cu privire la care, ulterior a arătat D.A.P.P. că se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și în contextul reiterării situației de fapt, recurentul a susținut că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei, întrucât actul atacat a fost legal emis.

S-a învederat că în data de 5.02.2013, prin Notificarea nr. 186805, SC Ocolul Silvic Privat A. SRL a fost înștiințat de obligația întreprinderii măsurilor necesare pentru încadrarea în prevederile Legii nr. 46/2008 privind C. silvic și ale procedurii aprobate prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 904/2010, respectiv numirea șefului de ocol în condițiile legii.

Întrucât această condiție nu a fost îndeplinită în termenul stabilit, prin scrisoarea de notificare a fost emisă Decizia nr. 202578, pentru retragerea autorizației de funcționare a SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, avizul nr. 131 din 7 septembrie 2011 pentru revocarea din funcția de administrator și șef al Ocolului Silvic Privat a d-lui. B. fiind emis în baza cererii nr. 315 din 6 septembrie 2011 și a hotărârii nr. 15 din 4 septembrie 2011 a Adunării Generale a Obștii de Moșneni A.

S-a mai arătat că la data emiterii avizului nr. 131 din 7 septembrie 2011 și-a încetat valabilitatea avizul nr. 25 din 19 iunie 2009, pentru numirea d-lui. B.

2.3. Recursul declarat de intervenientul în interes propriu Obștea de Moșneni A.

La rândul său, intervenientul în interes propriu a criticat hotărârea instanței de fond pentru motive ce au fost subsumate, prin raportul întocmit în procedura de filtrare, motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, intervenientul a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, în ceea ce privește susținerea că SC Ocolul Silvic Privat A. SRL nu a fost notificat în legătură cu faptul că nu mai îndeplinește anumite condiții de funcționare și autorizare, s-a ignorat împrejurarea că nu era obligația pârâtelor să emită o atare notificare.

Recurentul a mai susținut că nici reținerea instanței în sensul că dl. B. îndeplinește condițiile legale pentru funcția de șef ocol nu este întemeiată, față de existența avizelor 131 și 132 din 2011, emise de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, a căror anulare, solicitată de chiar dl. B., a fost respinsă prin decizia nr. 137 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Galați și respectiv sentința nr. 400 din 26 februarie 2014 a Tribunalului Vrancea (învestit cu spre rejudecarea cauzei prin încheierea Înaltei Curți nr. 3495 din 18 martie 2013, dată în recursul formulat împotriva deciziei nr. 137 din 22 martie 2012).

În etapa de filtrare a recursurilor, părțile din cauză au depus note, precizări, au răspuns solicitărilor instanței cu referire la invocarea temeiurilor de drept în promovarea recursurilor și totodată au fost invocate de către intimatul-reclamant SC Ocolul Silvic Privat A. SRL excepții de nulitate a recursurilor pe motiv că cererile de recurs nu au fost semnate, redactate și exercitate de către consilierii juridici ai recurenților. S-a invocat totodată neindicarea motivelor de casare pe care se întemeiază recursurile.

Anterior admiterii în principiu a recursurilor de față, prin încheierea din data de 20 mai 2015, astfel cum s-a menționat și în raportul întocmit, s-a constatat că la cererile de recurs au fost atașate delegațiile consilierilor juridici, precum și delegația avocatului, recurenții precizând că au invocat, fiecare, motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de aceasta s-a apreciat că excepțiile intimatei-reclamante au rămas practic fără obiect, fără a mai fi necesară punerea lor în dezbatere, în ședință publică, la termenul fixat.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurenților subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., față de probatoriul aflat la dosar și raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că nu se impune reformarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor expuse în cele ce urmează.

4.1. Cu referire la recursul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice

Recurentul-pârât M.M.S.C. a criticat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că, în mod nelegal, instanța de fond a reținut că o atare excepție este nefondată, deși atribuțiile din domeniul silviculturii au fost preluate de Departamentul pentru Ape Păduri și Piscicultură, astfel că doar această din urmă autoritate se impunea a sta în judecată, în calitate de pârâtă, în opinia sa.

Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici și ca atare nu pot fi primite.

În acord cu cele judicios reținute și de prima instanță, Înalta Curte constată că excepția invocată de recurentul M.M.S.C. nu este întemeiată și nu se impunea a fi admisă, câtă vreme această autoritate a emis actul administrativ atacat, respectiv Decizia privind retragerea autorizației de funcționare nr. 41 din 3 aprilie 2009 din 17.04.2013.

Nici celelalte susțineri ale recurentului privitoare la autoritățile ce s-ar fi impus a fi citate în cauză nu sunt întemeiate, reținându-se că prima instanță, urmare a unei corecte analize a actelor normative adoptate, cu referire la atribuțiile diferitelor autorități, în domeniu, respectiv a H.G. nr. 428/2013, a dispus, la data de 5 decembrie 2013, introducerea în cauză și a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură București, hotărârea fiind așadar pronunțată în contradictoriu și cu această autoritate.

4.2. Cu referire la recursurile declarate de pârâtul D.A.P.P. și de intervenientul în interes propriu Obștea de Moșneni A.

Dată fiind similitudinea criticilor cuprinse în cele două cereri de recurs arătate, Înalta Curte le va examina grupat, răspunzându-le prin următoarele argumente comune.

În esență, ambii recurenți au susținut că în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea reclamantei-intimate și a dispus anularea deciziei nr. 205578 din 17 aprilie 2013, emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Comisia pentru Autorizarea Funcționării Ocoalelor Silvice, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, pe considerentul că reclamanta nu ar îndeplini condițiile legale privitoare la poziția șefului de ocol, dl. B.

Problema esențială ce se impunea a fi dezlegată în această cauză a vizat de fapt, astfel cum bine a reținut și judecătorul fondului, verificarea și determinarea legalității actului atacat, pornind de la înscrisurile ce au fost avute în vedere și care au constituit practic temeiul emiterii acestuia, respectiv avizele nr. 131/2011 și nr. 132/2011.

Ambele aceste avize, prin care Ministerul Mediului și Pădurilor l-a revocat din funcție pe dl. B. (avizul nr. 131 din 7 septembrie 2011) și respectiv a avizat numirea în funcția de administrator al SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, în locul d-lui B., a unei alte persoane (avizul cu nr. 132 din 7 septembrie 2011) au fost emise în considerarea Hotărârii nr. 15 din 4 septembrie 2011 a Adunării Generale a Obștii de Moșneni A., anulată însă prin sentința civilă nr. 72 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă și irevocabilă.

De altfel, cum în mod clar și cuprinzător a arătat și prima instanță, prin considerentele hotărârii atacate, toate măsurile sau hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Obștii de Moșneni A. prin care s-a încercat și/sau s-a decis schimbarea/revocarea inginerului B. din poziția de șef de ocol, în care a fost numit în anul 2005, de către Consiliul de Administrație al Obștii de Moșneni A. și care avea o atare atribuție întrucât Ocolul Silvic Privat A. funcționa în cadrul Obștii de Moșneni A., au fost anulate pe cale judecătorească, succesiunea acestora fiind evidențiată și susținută de înscrisurile aflate la dosar.

Prin cererea de recurs, intervenientul a susținut că instanța de fond, în mod nelegal, respingând excepțiile pe care le-a invocat, a reținut că dl. B. îndeplinește condițiile legale pentru funcția de șef ocol, în condițiile în care, în urma rejudecării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 3495 din 18 martie 2013, și a declinărilor de competență survenite, s-a pronunțat la data de 26.02.2014 Tribunalul Vrancea, care prin sentința nr. 400 din 26 februarie 2014 a respins ca neîntemeiată cererea d-lui B. de anulare a celor două avize cu nr. 131 din 7 septembrie 2011 și nr. 132 din 7 septembrie 2011.

Nici o atare susținere nu este însă fondată și nici aptă de a antrena reformarea hotărârii primei instanțe, câtă vreme, prin decizia civilă nr. 559 din 10.03.2015 a Curții de Apel Galați (aflată în dosarul de recurs), au fost admise recursurile promovate în cauză, inclusiv de dl. B. și modificându-se sentința nr. 400/2014, a fost admisă acțiunea reclamantului B., dispunându-se anularea avizelor 131 și 132 din 7.09.2011, emise de Ministerul Mediului și Pădurilor.

Drept urmare, față de anularea irevocabilă, fără echivoc, a celor două avize, ce au servit drept temei al emiterii actului atacat, cum bine a reținut și prima instanță, Înalta Curte constată așadar că sentința recurată este la adăpost de criticile celor trei recurenți, critici cărora li s-a răspuns prin argumentele mai sus înfățișate.

Astfel, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată și a art. 496 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinței nr. 30 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) și intervenienta Obștea de Moșneni A. împotriva sentinței nr. 30 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.