ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2499/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC O.S.P.O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ, respectiv a Avizului nr. 149 din 10 iulie 2012, emis de pârât. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin Avizul nr. 148 din 9 iulie 2012 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor a fost confirmată numirea domnului B.G.E. în funcția de șef al ocolului, iar o zi mai târziu pârâta a emis Avizul nr. 149, prin care s-a anulat primul aviz, astfel că prin anularea acestuia ocolul este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, ceea ce îi aduce grave și iremediabile prejudicii.

Pârâta, prin notele de ședință depuse la dosar, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. Prin Sentința civilă nr. 352 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de societatea reclamantă SC O.S.P.O.T.

SRL, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Mediului și Pădurilor, având ca obiect suspendare executare Aviz nr. 149 din 10 iulie 2012. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cele două condiții cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite; că din actele depuse la dosar de pârâtă, respectiv Sentința nr. 46 din 08 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă irevocabilă, rezultă că Hotărârea nr. 20/2012 a Adunării Generale a Obștii de Moșneni Tulnici, prin care a fost revocat din funcția de șef ocol domnul N.C., a fost anulată și că în baza acestei hotărâri pârâtul a dispus anularea avizului de numire în funcția de șef ocol a domnului B.G.E., astfel că îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu subzistă; că, în condițiile în care actul administrativ incriminat se bucură de prezumția de legalitate, punerea în aplicare a acestuia nu poate produce o pagubă în sensul dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004; că paguba trebuie să fie dovedită în concret și nicidecum doar afirmată, așa cum o face reclamanta în acțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.S.P.O.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că recurenta-reclamantă a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor 2 condiții prevăzute de lege; că, în ceea ce privește cazul bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv cele două avize nr. 148 și 149/2012, emise de către pârât la doar o zi diferență; că îndoiala serioasă constă în faptul că împotriva actului în cauză este inițiată acțiune în anularea acestuia, dovedită cu existența înregistrării pe rolul instanței a Dosarului nr. 833/44/2012, iar motivele anulării sunt cuprinse în această acțiune și, deși judecătorul acțiunii de suspendare nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității acesteia, a putut aprecia în mod subiectiv asupra legalității și temeiniciei unui astfel de demers.

În ceea ce privește paguba iminenta, recurenta arată că aceasta constă în faptul că SC O.S.P.O.T. SRL este o societate comercială înființată în scopul administrării și exploatării forestiere a unei suprafețe de peste 14.500 ha păduri și pășuni ce aparțin membrilor obșteni constituiți în Obștea de Moșneni Tulnici, că societatea are personal angajat, contracte în derulare, are acțiuni silvice complexe, care trebuie coordonate de către personal de specialitate sub îndrumarea șefului de ocol, că lipsa șefului de ocol, ori obstacularea activității acestuia de a-și îndeplini obligațiile din fișa postului și din contractul de muncă, ar aduce grave și iremediabile prejudicii în activitatea societății.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, cazul bine justificat și iminența unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ. În cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Or, în speță, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanței care va soluționa cererea referitoare la anularea actului contestat.

„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt întemeiate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Or, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea, așa cum am arătat, să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Recurenta-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.S.P.O.T. SRL împotriva Sentinței nr. 352 din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2013.