ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2499/2013

HOTĂRÂRE
01.03.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2499/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC O.S.P.O.T.

SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea

executării actului administrativ, respectiv a Avizului nr. 149 din 10 iulie 2012,

emis de pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că prin Avizul nr. 148 din 9 iulie 2012 emis de

Ministerul Mediului și Pădurilor a fost confirmată numirea domnului B.G.E. în

funcția de șef al ocolului, iar o zi mai târziu pârâta a emis Avizul nr. 149,

prin care s-a anulat primul aviz, astfel că prin anularea acestuia ocolul este

în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, ceea ce îi aduce grave și iremediabile

prejudicii.

Pârâta, prin notele

de ședință depuse la dosar, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei,

apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 pct. 1

din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin Sentința civilă nr.

352 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de societatea reclamantă SC

O.S.P.O.T. SRL, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Mediului și

Pădurilor, având ca obiect suspendare executare Aviz nr. 149 din 10 iulie 2012.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că cele două condiții cumulative

prevăzute de dispozițiile art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt

îndeplinite; că din actele depuse la dosar de pârâtă, respectiv Sentința nr. 46

din 08 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă irevocabilă, rezultă

că Hotărârea nr. 20/2012 a Adunării Generale a Obștii de Moșneni Tulnici, prin

care a fost revocat din funcția de șef ocol domnul N.C., a fost anulată și că în

baza acestei hotărâri pârâtul a dispus anularea avizului de numire în funcția

de șef ocol a domnului B.G.E., astfel că îndoiala serioasă în privința

legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu subzistă;

că, în condițiile în care actul administrativ incriminat se bucură de prezumția

de legalitate, punerea în aplicare a acestuia nu poate produce o pagubă în

sensul dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004; că paguba trebuie

să fie dovedită în concret și nicidecum doar afirmată, așa cum o face

reclamanta în acțiune.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.S.P.O.T. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului declarat se arată că recurenta-reclamantă a făcut dovada

îndeplinirii cumulative a celor 2 condiții prevăzute de lege; că, în ceea ce

privește cazul bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt și de

drept, care sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ au fost dovedite prin înscrisurile depuse la

dosar, respectiv cele două avize nr. 148 și 149/2012, emise de către pârât la

doar o zi diferență; că îndoiala serioasă constă în faptul că împotriva actului

în cauză este inițiată acțiune în anularea acestuia, dovedită cu existența înregistrării

pe rolul instanței a Dosarului nr. 833/44/2012, iar motivele anulării sunt

cuprinse în această acțiune și, deși judecătorul acțiunii de suspendare nu se

poate pronunța asupra temeiniciei și legalității acesteia, a putut aprecia în

mod subiectiv asupra legalității și temeiniciei unui astfel de demers.

În ceea ce privește paguba

iminenta, recurenta arată că aceasta constă în faptul că SC O.S.P.O.T. SRL este

o societate comercială înființată în scopul administrării și exploatării

forestiere a unei suprafețe de peste 14.500 ha păduri și pășuni ce aparțin membrilor obșteni constituiți în Obștea de Moșneni Tulnici, că societatea are

personal angajat, contracte în derulare, are acțiuni silvice complexe, care

trebuie coordonate de către personal de specialitate sub îndrumarea șefului de

ocol, că lipsa șefului de ocol, ori obstacularea activității acestuia de a-și

îndeplini obligațiile din fișa postului și din contractul de muncă, ar aduce

grave și iremediabile prejudicii în activitatea societății.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Suspendarea

executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a

drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin

aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua

legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, două condiții care trebuie

îndeplinite cumulativ, cazul bine justificat și iminența unei pagube, conform

definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act

normativ.

În cadrul cererii de

suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de

admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului,

pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să

ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă

verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Deci, în cadrul

cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de

legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație

revenindu-i instanței de fond învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă

asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma

unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii

suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii,

nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță,

motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii

aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci

necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, în mod corect

instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția „cazului bine

justificat”, deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt indicate fapte

sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul

instanței care va soluționa cererea referitoare la anularea actului contestat.

„Paguba iminentă”,

cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea

executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr.

554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public.

Cât privește

criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte

constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt întemeiate,

pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana

lezată, prin probe concludente.

Or, pentru a

înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor

administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea

unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și

care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de

legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ, instanța

având posibilitatea, așa cum am arătat, să efectueze numai o cercetare sumară a

aparenței dreptului.

Recurenta-reclamantă

nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea

instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de

înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât

să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului

administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o

conferă acestei instituții juridice.

În concluzie, în

raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă

cererea de suspendare a actului administrativ în cauză.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

Respinge recursul

declarat de SC O.S.P.O.T. SRL împotriva Sentinței nr. 352 din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2015
tele hotărârii atacate, toate măsurile sau hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Obștii de Moșneni A. prin care s-a încercat și/sau s-a decis schimbarea/revocarea inginerului B. din poziția de șef de ocol, în care a fost numit în anul
ÎCCJ 2018-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 109 din 15 mai 2017 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins exc
ÎCCJ 2017-02-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ
ÎCCJ 2016-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3268/2016
6 din 5.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis recursul declarat de recurenții-pârâți, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
ÎCCJ 2017-04-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V
Sursă