ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 826/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 116/F-C din 13 august 2008 a Curții de Apel Pitești a fost admisă cererea de suspendare formulată de M.M. în

contradictoriu cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului privind

executarea Deciziei nr. 332 din 31 martie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că, prin decizia care face obiectul

dosarului de față, a fost suspendat de drept raportul de serviciu al

reclamantei pe perioada cercetării administrative, dispusă de autoritatea

pârâtă.

Instanța a arătat că

autoritatea pârâtă, mai înainte de a lua măsura suspendării de drept a

raportului de serviciu al reclamantei, a sesizat organele de urmărire penală cu

plângere împotriva reclamantei, situație care determină suspendarea cercetării

administrative dispuse de autoritatea angajatoare conform dispozițiilor legale.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a apreciat că măsura suspendării raportului de serviciu al

reclamantei îmbracă forma cazului bine justificat, întrucât această măsură

apare ca nelegală în raport cu dispozițiile legale aplicabile, situație în care

echitatea impune evitarea prejudiciului ce s-a creat în patrimoniul

reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii

formulate.

În motivele de recurs, cu

privire la pretinsul motiv de nelegalitate potrivit căruia reclamanta și-ar fi

îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile față de compartimentul de control

s-a arătat că motivul invocat nu are legătură cu fundamentul deciziei de

suspendare a raportului de serviciu.

Referitor la motivul de

nulitate a deciziei atacate față de lipsa unei sesizări s-a invocat faptul că

procedura administrativă a fost declanșată ca urmare a sesizării comisiei de

disciplină nr. 37039/CCG din 13 martie 2008 a Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile.

Și cu privire la pretinsa

încălcare a drepturilor reclamantei se arată că toate argumentele invocate nu

corespund stării de fapt reale, nefiind susținute de probe și trebuie respinse.

În privința accesului

pretins neîngrădit al funcționarului la documentele utilizate sau rezultate în

urma activității comisiei de disciplină se solicită respingerea susținerilor ca

nefondate, ca și cele privind pretinsa nemotivare a deciziei atacate.

Referitor la caracterul

vădit nefondat al cererii de chemare în judecată se invocă prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea n.

554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. ș din aceeași lege și se arată faptul că în

materia suspendării actului administrativ legiuitorul a prevăzut două teze care

nu trebuie întrunite cumulativ, ele fiind alternative.

În cauză, nu s-ar fi dovedit

producerea unei pagube și cuantumul acesteia, în condițiile în care reclamanta

are și alte posibilități de a realiza venituri, iar perturbarea gravă a

funcționării unui serviciu public nu intră în discuție pentru că a fost numit

un înlocuitor temporar.

În baza art. 300 alin. (2) C.

proc. civ. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate ținând seama

de caracterul nesuspensiv de executare al recursului.

Aceste motive de recurs au

fost depuse înainte de comunicarea hotărârii.

După comunicarea acesteia,

în termen, au fost depuse alte motive de recurs.

Se consideră că hotărârea

este nelegală și netemeinică pentru că instanța de fond a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a constatat

că suspendarea cercetării disciplinare nu se justifică în condițiile existenței

sesizării penale, ori în mod evident instanța nu a fost sesizată pentru a

constata legalitatea suspendării procedurii disciplinare ci a fost sesizată

pentru a dispune suspendarea efectelor actului administrativ Decizia nr. 332/2008

a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului

Este criticată soluția

instanței de fond și pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că a reținut ca

indicii de nelegalitate împrejurarea de fapt că procedura a fost suspendată fără

a analiza momentul în care această suspendare a procedurii administrative a

intervenit în raport de data introducerii cererii de suspendare a actului

administrativ atacat.

Referirile instanței de fond

la Recomandarea R 89(8) din 13 septembrie 2008 sunt criticate pentru că sunt scoase din context, trunchiate și fără relevanță în speță, pentru că nu

s-au avut în vedere dispozițiile Tratatului Uniunii Europene potrivit cărora

recomandările, alături de avize, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Oricum, protecția

jurisdicțională provizorie la care face referire Recomandarea se raportează la

o pagubă gravă, intensă, serioasă.

Față de referirea în termeni

generali la această recomandare, se consideră că hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Se apreciază că instanța a

omis să analizeze întrunirea cumulativă a celor două condiții, cazul bine

justificat și paguba severă și iminentă, iar motivarea că paguba este dovedită

sub aspectul lipsei de venituri pe perioada suspendării raportului de serviciu

va fi paralizată de starea de fapt, pentru că reclamanta realizează venituri la Universitatea din Craiova, unde deține funcția de conferențiar universitar, hotărârea fiind

dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se consideră că instanța de

fond a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când s-a pronunțat asupra

legalității suspendării procedurii disciplinare pentru că reclamanta nu a

solicitat acest lucru inițial, iar ulterior cererea de chemare în judecată nu a

fost modificată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ.

S-a solicitat ca instanța de

recurs să aibă în vedere faptul că suspendarea raportului de serviciu

constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator față de

funcționarul public împotriva căruia s-a formulat plângere penală ori s-a

început urmărirea penală pentru săvârșirea de infracțiuni incompatibile cu

funcția deținută și să fie avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 520

din 11 octombrie 2005 a Curții Constituționale referitoare la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

– C. muncii.

Observând că la dosarul

cauzei au fost depuse motive de recurs atât la 21 august 2008 cât și ulterior, după motivarea sentinței atacate, la 8 septembrie 2008 și pentru că motivele depuse inițial se referă la susținerile reclamantei și nu la hotărârea atacată,

vor fi analizate numai motivele de recurs invocate la 8 septembrie 2008 și cele din 21 august 2008 numai în măsura în care criticile vizează hotărârea

instanței de fond.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente :

Referitor la faptul că

instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând

înțelesul neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ., acesta va fi respins pentru că instanța de fond a dispus numai

suspendarea executării deciziei nr. 332/31 martie 2008 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului până la pronunțarea instanței de fond,

fără a schimba înțelesul acestui act administrativ și fără a interpreta greșit

actul juridic dedus judecății.

Legat de aceeași referire a

instanței de fond la legalitatea suspendării procedurii disciplinare, va fi

respins și motivul de recurs potrivit căruia instanța ar fi acordat mai mult

decât s-a cerut de către reclamantă, motiv de recurs prevăzut de art.  304 pct.

6 C. proc. civ.

Este adevărat că instanța de

fond a făcut referiri la legalitatea măsurii suspendării procedurii

disciplinare în condițiile în care s-a solicitat suspendarea unui act

administrativ prin care raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat pe

perioada cercetării administrative, dar numai pentru a justifica admiterea

cererii de suspendare a executării actului administrativ pentru că nu a dispus

anularea actului a cărui suspendare s-a dispus prin hotărâre.

Va fi respins și motivul de

recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. pentru că după analiza hotărârii atacate se constată că aceasta este

motivată în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ., iar faptul că

în considerentele ei se fac referiri la Recomandarea R 89(8) din 13 septembrie 1989 ( și nu din 13 septembrie 2008, cum susține recurenta) nu înseamnă că hotărârea instanței de fond nu ar fi motivată.

Motivul de recurs ce vizează

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. a fost invocat atât în privința neanalizării cazului bine justificat cât

și al pagubei iminente, dar și acesta va fi respins.

Instanța de fond a verificat

condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui

act administrativ, astfel cum sunt prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

„Cazurile bine justificate”,

sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată,

ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Instanța de fond a arătat

aceste împrejurări de fapt și de drept care au putut să creeze îndoială

serioasă asupra legalității actului a cărui suspendare se cere și care pot

justifica măsura suspendării acestui act, iar aceste împrejurări pot să se refere

și la momentul în care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al

reclamantei pe perioada cercetării administrative (31 martie 2008) față de momentul sesizării organelor de cercetare penală (6 martie 2008).

Nu prezintă relevanță faptul

că cererea de suspendare a actului administrativ s-a formulat de reclamantă

înainte să se dispună suspendarea procedurii disciplinare (la 16 mai 2008).

Oricum legalitatea actului

administrativ a cărui suspendare s-a dispus va fi cercetată, pe fond, în cadrul

litigiului ce are ca obiect anularea deciziei nr. 332/31 martie 2008 a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

Și susținerile referitoare

la îndeplinirea condiției „pagubei iminente” vor fi respinse.

„Paguba iminentă” definită

în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Faptul că reclamanta

realizează venituri și din alte activități nu înseamnă că prin emiterea actului

a cărui suspendare o solicită nu i se creează un prejudiciu material viitor și previzibil,

astfel că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004

este îndeplinită în cauză.

În motivele de recurs depuse

inițial, recurenta solicită și suspendarea executării hotărârii atacate, în

temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., dar cauza a fost soluționată la

primul termen de judecată și aceasta nu va mai putea fi analizată.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională pentru Protecția Mediului împotriva sentinței nr. 116/F-C

din 13 august 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2009.