BULUT v. TURKEY

Reclamantul, Beko Bulut, este un național turc născut în 1946 și trăiește în Tunceli. El este reprezentat în fața Curții de către dl O. Kılıç, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Până în octombrie 1994, reclamantul a locuit în satul Halitpınar din districtul Ovacık din provincia Tunceli. În octombrie 1994, satul reclamantului a fost evacuat forțat de forțe de securitate din cauza intenselor activități teroriste din regiune. Apoi, casa reclamantului a fost arsă împreună cu celelalte case din sat. El încă locuiește în Elazığ cu familia sa. La 2 aprilie 1998, reclamantul a depus o cerere la Biroul Guvernatorului Ovacık, cerând compensații pentru pierderile și permisiunea de a se întoarce în satul său. La 25 mai 1998, guvernatorul județului Ovacık a răspuns la petiția reclamantului, declarând că operațiunile din satul reclamantului continuă și că el va fi reinstalat atunci când ordinul public din regiune a fost restabilit. Nu a existat nici o explicație în contextul răspunsului în ceea ce privește cererea reclamantului de compensare a pierderii sale. Reclamantul nu a contestat acest răspuns. Reclamantul locuia în Elazığ. Potrivit declarației sale din 12 octombrie 1994, prezentate în fața Procurorului, el a avut doar o casă de vară în satul Halitpınar. La 19 octombrie 1994, procurorul public a solicitat comandantului districtului Gendarme pentru informații cu privire la acuzațiile reclamantului privind distrugerea și expulzarea satului Halitpınar. La 1 octombrie 1994, comandantul districtului Gendarme a informat Procurorul public că, conform declarațiilor martorilor, casele din satul Halitpınar au fost arse de către terorist, îmbrăcate ca forțe de securitate. La 9 decembrie 1994, Procurorul public a dat o decizie de nejuiție și a trimis dosarul la biroul guvernatorului. La 25 octombrie 1995, Guvernatorul Ovacık a dat o decizie de neprocedire, deoarece presupusele infracțiuni nu erau imputabile ofițerilor de securitate. La 2 aprilie 1998, reclamantul a depus o cerere la Biroul Guvernatorului Ovacık, solicitând compensații pentru pierderile sale și permisiunea de a se întoarce în satul său. La 25 mai 1998, guvernatorul județului Ovacık a răspuns la petiția reclamantului, declarând că operațiunile din satul reclamantului continuă și că el va fi reinstalat atunci când ordinul public din regiune a fost restabilit. Nu a existat nici o explicație în contextul răspunsului în ceea ce privește cererea reclamantului de compensare a pierderii sale. Reclamantul nu a contestat acest răspuns. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în hotărârea Curții împotriva Turciei (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea Doğan și alții împotriva Turciei (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, §§ 31-35, CEDO 2004-...).

The applicant, Beko Bulut, is a Turkish national who was born in 1946 and lives in Tunceli. He is represented before the Court by Mr O. Kılıç, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Until October 1994 the applicant lived in the Halitpınar village in the Ovacık district of the Tunceli province. In October 1994 the applicant’s village was forcibly evacuated by security forces on account of intense terrorist activities in the region. Subsequently, the applicant’s house was burned down along with the other houses in the village. He is still living in Elazığ with his family. On 2 April 1998 the applicant filed a petition with the Office of the Ovacık Governor, requesting compensation for his losses and permission to return to his village. On 25 May 1998 the Office of the Ovacık County Governor replied to the applicant’s petition, stating that the operations in the applicant’s village were still continuing and that he would be resettled when public order in the region was re-established. There was no explanation in the context of the reply as regards the applicant’s claim for compensation of his loss. The applicant did not challenge this reply. The applicant was residing in Elazığ. According to his statement of 12 October 1994, given before the Public Prosecutor, he had only a summer house in Halitpınar village. On 19 October 1994 the Public Prosecutor asked the District Gendarme Commander for information concerning the applicant’s allegations concerning the destruction and eviction of the Halitpınar village. On 1 October 1994 the District Gendarme Commander informed the Public Prosecutor that according to the witnesses’ statements the houses in Halitpınar village were burned down by the terrorist, dressed as security forces. On 9 December 1994 the Public Prosecutor gave a decision of nonjurisdiction and referred the file to the office of the Governor. On 25 October 1995 the Ovacık Governor gave a decision of nonprosecution as the alleged offences were not attributable to the security officers. On 2 April 1998 the applicant filed a petition with the Office of the Ovacık Governor, requesting compensation for his losses and permission to return to his village. On 25 May 1998 the Office of the Ovacık County Governor replied to the applicant’s petition, stating that the operations in the applicant’s village were still continuing and that he would be resettled when public order in the region was re-established. There was no explanation in the context of the reply as regards the applicant’s claim for compensation of his loss. The applicant did not challenge this reply. A description of the relevant domestic law can be found in the Court’s decision of İçyer v. Turkey (no. 18888/02, §§ 44-54, 12 January 2006) and in its judgment of Doğan and Others v. Turkey (nos. 88038811/02, 8813/02 and 8815-8819/02, §§ 31-35, ECHR 2004-...).