CASE OF DOĞAN AND OTHERS v. TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2008)60 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Doğan și alții împotriva Turciei (documentul nr. 8803/02, hotărârea nr. 29/06/2004, finală la 10/11/2004, rectificată la 18/11/2004 și hotărârea (justă satisfacție) din 13/07/2006, finală la 23/10/2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la negarea reclamanților de acces la proprietatea lor în Turcia de Sud-Est din 1994, din motive de securitate (violații la art. 1 din Protocolul nr. 1 din articolele 8 și 13) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)60 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Doğan și alții împotriva Turciei Cazul se referă la negarea reclamanților de acces la proprietatea lor din sud-estul Turciei din 1994 pe motive de securitate. Reclamanții au susținut că forțele de securitate le-au evacuat forțat din satul lor în octombrie 1994 și le-au distrus proprietatea. Mulți dintre solicitanți s-au mutat cu familiile lor în alte părți ale Turciei, unde locuiau în condiții dificile. Între 1999 și 2001, reclamanții au depus cereri la autoritățile administrative turce care au solicitat permisiunea de a se întoarce în satul lor și de a-și folosi proprietatea. În răspunsul la cererile depuse de cinci dintre solicitanți, prezentate în 1999 și 2000, autoritățile le-au informat că cererile lor vor fi luate în considerare în contextul „Proiectului Return to Village and Rehabilitation”, un sistem de reducere a satenilor evacuate în contextul operațiunilor de securitate. În răspunsul la petiția lor din 2001, trei dintre reclamanții au primit scrisori din partea autorităților care le-au informat că orice eventual returnare în satul lor a fost interzisă din motive de securitate. Ceilalți solicitanți nu au primit niciun răspuns. Curtea a observat că nu a putut determina cauza exactă a deplasării reclamanților din cauza unor dovezi insuficiente și a absenței unei anchete independente cu privire la evenimentele presupuse. Cu toate acestea, faptul că au fost refuzate accesul la satul lor le-a privat de toate resursele lor de la care le-au derivat viața și, prin urmare, a constituit o ingerință în dreptul lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. Curtea a observat, de asemenea, că reclamanții trăiau în condiții de sărăcie extremă, cu încălzire, sanitarizare și infrastructură inadecvată în alte domenii ale Turciei și că autoritățile nu le-au oferit locuințe alternative, locuri de muncă sau ajutor financiar. În timp ce Curtea a recunoscut eforturile guvernului de a remedia situația persoanelor dislocate interne în general, în sensul prezentului caz, aceasta le-a considerat inadecvate și ineficace în sensul că întoarcerea la proiectul de sat și de reabilitare nu a fost transformată în măsuri practice pentru a facilita returnarea reclamanților în satul lor (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1). Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea a concluzionat că refuzul de acces la domiciliul reclamanților și la viața de viață constituie o ingerință gravă și nejustificată cu dreptul la respectarea vieții familiale și la domiciliu (violație la art. 8). În cele din urmă, Curtea a constatat că reclamanții nu dispune de un remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor (violație la art. 13). Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 279 500 EUR 995,40 EUR 298 495,40 EUR Plătit la 12/01/2007 b) Măsuri individuale În hotărârea sa din 13/07/2006 privind satisfacția echitabilă, Curtea a considerat că capacitatea reclamanților de a se întoarce în satul lor Boydaș din Turcia de Sud-Est și compensarea care urmează să fie acordată pentru pierderea susținută de acestea în timpul perioadei în care au fost negate accesul la casele și terenurile lor ar pune reclamanții, cât mai mult posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost în cazul în care nu ar fi existat încălcarea convenției. Cu toate acestea, din argumentele părților au apărut că reclamanții nu mai au fost dispuși să se mai întoarcă la casele și terenurile lor și să înceapă o nouă viață în Boydaș (a se vedea §26 din hotărâre). Prin urmare, Curtea a considerat că compensarea pentru pierderea pecuniară în cauză ar fi cea mai adecvată satisfacție pentru reclamanții (§48–49 din hotărâre) și a acordat anumite sume în acest sens. 1. Legea privind compensarea pierderilor rezultate din terorism și din măsurile luate împotriva terorismului (Legea nr. 5233 adoptată la 17/07/2004, modificată de Legea nr. 5442 din 28/12/2005) și de regulamente relevante: Domeniul de aplicare al Legii și Regulamentului : Legea oferă posibilitatea alternativă de a obține, direct de la administrație, compensații pentru prejudiciu material cauzate persoanelor fizice sau juridice ca urmare a activităților teroriste și a operațiunilor de combatere a terorismului în perioada 1987-2005 (altele dispoziții ale legii au fost modificate prin Legea nr. 5442 din 28/12/2005, în special termenul său a fost prelungit timp de un an) cu posibilitatea unei revizuiri judiciare a deciziilor luate în acest sens. Legea nu acoperă daunele reglementate de stat prin alte mijloace, daune compensate de hotărârile Curții, daunele rezultate din motive sociale și economice sau daune suportate de cei care își părăsesc reședința în mod voluntar (rațiuni care nu sunt legate de probleme de securitate), daune cauzate de acte intenționate și daune ale celor condamnați în temeiul articolelor 1, 3 și 4 din Legea împotriva terorismului sau de asistența și a acuzarea organizațiilor teroriste. La 20/102004 „Regulamentul privind compensarea pierderilor rezultate din terorism și din măsurile luate împotriva terorismului” „ a intrat în vigoare, care stabilește normele care reglementează funcționarea „comisioanelor de evaluare a prejudiciului și a compensației” și metodele de lucru ale acestora. Regulamentul stabilește în continuare normele privind metodele de stabilire a sumelor de compensare care urmează să fie acordate. Lucrările efectuate de comisioanele de evaluare a prejudiciilor și de compensare : Comisioanele sunt compuse din 6 experți în finanțare, lucrări publice și decontare, agricultură, sanitarizare, industrie și comerț, precum și de un avocat desemnat de Consiliul de Administrație al Asociației Avocaților. Există 76 de comisioane înființate în 76 de provincii. De asemenea, autoritățile turce au prezentat următoarele documente relevante pentru activitatea desfășurată de comisioane: - Lista cererilor depuse în cadrul comisiilor de evaluare a prejudiciului și compensare în 76 de provincii; - Lista provinciilor la care au fost transferate fonduri de compensare; - lista cererilor (nu exhaustive) în care a fost acordată compensație; - Exemple de decizii ale comisiilor și declarațiilor de decontare (raționarea utilizată de comisii în refuzul cererilor de compensare se bazează pe faptele prezentate de solicitanți, și anume, incidentele de la originea cererilor de compensare au avut loc înainte de 19/07/1987 sau reclamațiile de compensare au fost deja rambursate de Fondul de asistență socială și solidaritate. De asemenea, există exemple de decizii în care sunt plătite compensații suplimentare în cazurile în care rambursările anterioare au fost considerate insuficiente. Aceste decizii indică, de asemenea, că sumele compensației acordate sunt legate în principal de prejudicii fizice sau de moarte. Evaluarea daunelor asupra proprietăților nu a putut fi încă încheiată datorită dificultăților de efectuare a vizitelor la fața locului din cauza unor condiții dificile de iarnă. - Informații relevante pentru metodele de lucru ale Comisiei și procedura de cerere în fața Comisiei (art. 6 din Legea nr. 5233 stabilește normele care trebuie respectate pentru cei care doresc să depună o cerere în favoarea Comisiei. Acțiunea începe cu o cerere depusă de o victimă sau de moștenitorul său sau de reprezentantul său la Comisia competentă sau la guvernatorul adjunct. Solicitațiile depuse la birourile guvernatorilor din alte provincii sau oricare alt birou sau la consulatele sau ambasadele turce sunt trimise Comisiei competente. Informații privind lucrările desfășurate de comisii : Între aprilie 2006 și ianuarie 2008, autoritățile turce au ținut periodic Comitetul informat cu privire la cifrele (mai târziu în februarie 2008) în ceea ce privește cererile depuse la comisiile de compensare în temeiul Legii nr. 5233: 1. Cereri depuse la Comisia de compensare în temeiul Legii nr. 5233 Numărul total de cereri 298 879 Numărul de cereri încheiate până la data 121 395 Numărul de cereri declarate admisibile (a se vedea tabelul 2 mai jos) 79 718 225 088 666 EUR a fost plătit reclamanților în total) Numărul de cereri respinse (a se vedea tabelul 3 mai jos) 41 677 2. Cereri admisibile Numărul total de cereri 79 718 Daune datorate morții 3 588 Daune datorate leziunilor 836 Daune datorate handicapului 565 Daune asupra bunurilor mobiliare și imobile 17 485 Daune cauzate de pierderea vieții (pierderea activității agricole sau a animalelor) 1 604 Daune cauzate de incapacitatea de a avea acces la bunuri 47 870 Daune plătite anterior prin alte mijloace 7 168 Altele 602 3. Solicitari respinse Numărul total de cereri 41 677 Solicitarea de compensare nu s-a încadrat în Legea nr. 5233 20 715 Time-barred 1 194 Lipsa documentelor sau a informațiilor relevante 5 293 Altele 14 475 4. Cereri depuse în departamentul Diyarbakır Numărul total de cereri depuse 48 616 Numărul de cereri încheiate 19 134 Numărul de cereri de compensare plătite 14 189 (11 288 soluții prietenoase) Numărul de cereri respinse 4 945 5. Cereri depuse în departamentul Tunceli Numărul total de cereri depuse 16 737 Numărul de cereri încheiate 5 470 Numărul de cereri de compensare plătite 3 091 (2 403 alocații prietenoase) Proiectul desfășurat cu privire la situația persoanelor strămutate Autoritățile turcești au prezentat o descriere a unui proiect realizat de Institutul de Studii Populaționale la Universitatea Hacettepe din Ankara. Proiectul se referă la problemele legate de persoanele strămutate interne (PIP) din sud și sud-estul Turciei care și-au părăsit satele după anii 1980. Scopul proiectului este de a determina următoarele puncte, care vor ajuta guvernul turc să îmbunătățească situația desfășurate în Turcia: - Mișcările populației în regiune și structura demografică a acesteia; - Regiunile în care PID-urile aleg să se stabilească; - Structura demografică, socială și economică a PID-urilor; - Structura socioeconomică a regiunilor din care migrau PID-urile; - Structura socioeconomică a regiunilor la care migrau PID-urile; - Motivele de deplasare internă; - Problemele PID-urile se confruntă cu noua soluție; - Așteptările și gradul de satisfacție a celor care se întorc 3. Eficacitatea noii remedii recunoscute de Curte (decizia 12/01/2006 din İçyer împotriva Turciei Hotărârea nr. 188888/02): În acest caz, reclamantul s-a plâns de refuzul autorităților de a-i permite să se întoarcă la domiciliu și să se întoarcă în sud-estul Turciei. Curtea Europeană a remarcat că: - comisioanele de compensare instituite cu intrarea în vigoare a Legii de compensare părea să fie operaționale în 76 de provincii din Turcia; - au existat deja 170 000 de persoane care căutau un remediu înaintea acestor comisioane; - se constată dintr-un număr considerabil de decizii de probă furnizate de guvern că persoanele care au suferit daune în caz de negare a accesului la proprietate, daune la proprietatea lor, decesul sau prejudiciul pot solicita compensare cu succes prin utilizarea remediului oferit de Legea de Compensare. Referindu-se la concluziile sale în cazul Doğan și alții, Curtea a remarcat faptul că, atunci când indică deficiențe structurale sau generale în dreptul sau practică națională, este obligat guvernului contestat să revizuiască și, dacă este necesar, să creeze remedii eficace pentru a evita să se prezinte cazuri repetate. Odată ce un astfel de defect a fost identificat, se aplică autorităților naționale, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, să ia, dacă este cazul, măsurile corective necesare, în mod retroactiv. Remarcand faptul că, în cazul Doğan și alții, a identificat deja prezența unei probleme structurale în ceea ce privește persoanele îndepărtate interne și a indicat posibilele măsuri care trebuie luate pentru a pune capăt acestei situații sistematice în Turcia, Curtea a concluzionat că guvernul turc a luat mai multe măsuri, inclusiv adoptarea Legii de compensare, și, prin urmare, poate fi considerată că a îndeplinit datoria de a revizui situația sistemică în cauză și de a introduce un remediu eficace. În consecință, Curtea a respins plângerile reclamantului din cauza neepuizării recoursurilor interne. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări noi și similare și că Turcia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 iunie 2008 la a 1028-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2008)60

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Doğan and others against Turkey

(Application No. 8803/02, judgment of 29/06/2004, final on 10/11/2004, rectified on 18/11/2004, and judgment (just satisfaction) of 13/07/2006, final on 23/10/2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern the denial to the applicants of access to their property in South-East Turkey since 1994 on security grounds (violations of Article 1 of Protocol No. 1, of Articles 8 and 13) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with Turkey's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)60

Information about the measures taken to comply with the judgment

in the case of Doğan and Others against Turkey

Introductory case summary

The case concerns the denial to the applicants of access to their property in South-East Turkey since 1994 on security grounds. The applicants alleged that security forces forcibly evicted them from their village in October 1994 and destroyed their property. Many of the applicants moved with their families to other parts of Turkey, where they were living in difficult conditions.

Between 1999 and 2001, the applicants filed petitions with the Turkish administrative authorities requesting permission to return to their village and to use their property. In response to petitions lodged by five of the applicants, submitted in 1999 and 2000, the authorities informed them that their petitions would be considered in the context of the "Return to Village and Rehabilitation Project", a scheme to re-settle villagers evacuated in the context of security operations. In response to their petition of 2001, three of the applicants received letters from the authorities informing them that any eventual return to their village was prohibited for security reasons. The other applicants received no response.

The Court observed that it was unable to determine the exact cause of the applicants' displacement because of insufficient evidence and the absence of an independent investigation into the alleged events. However, the fact that they were denied access to their village deprived them of all their resources from which they derived their living and thus constituted an interference with their right to the peaceful enjoyment of their possessions. The Court further observed that applicants lived in conditions of extreme poverty, with inadequate heating, sanitation and infrastructure in other areas of Turkey and that the authorities had not provided them with alternative housing, employment or financial help.

While the Court acknowledged the government's efforts to remedy the situation of the internally displaced generally, for the purposes of the present case it considered them inadequate and ineffective in that the return to village and rehabilitation project has not been converted into practical steps to facilitate the return of the applicants to their village (violation of Article 1 of Protocol No. 1).

In the light of the above findings, the Court concluded that the refusal of access to the applicants' home and livelihood constituted a serious and unjustified interference with the right to respect for family life and home (violation of Article 8).

Lastly, the Court found that the applicants did not have an effective remedy in respect of their complaints (violation of Article 13).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

279

500 EUR

-

18

995,40 EUR

298

495,40 EUR

Paid on 12/01/2007

b) Individual measures

In its judgment of 13/07/2006 concerning the just satisfaction, the Court considered that the ability of the applicants to return to their village of Boydaș in South-East Turkey and compensation to be granted for the loss sustained by them during the period in which they were denied access to their homes and land would put the applicants as far as possible in a situation equivalent to the one in which they would have been if there had not been a breach of the Convention. However, it appeared from the parties' submissions that the applicants were no longer willing to return to their homes and land and to start a new life in Boydaș (see §26 of the judgment). Thus, the Court considered that the compensation for the pecuniary loss in question would be the most appropriate just satisfaction for the applicants (§§48–49 of the judgment) and awarded certain sums in this respect). Therefore, no further individual measure appear to be necessary.

II.

General measures

a)

The scope of the Law and Regulation

: The law provides an alternative possibility to obtain, directly from the administration, compensation for pecuniary damages caused to natural or legal persons as a result of terrorist activities and operations carried out in combating terrorism during the period from 1987 to 2005 (several provisions of the law were amended by Law no. 5442 of 28/12/2005, in particular its time-frame was extended for one year) with a possibility of judicial review of decisions taken in this respect.

The law does not cover the damages settled by the state by other means, damages compensated by the judgments of the Court, damages resulting from social and economical reasons or damages sustained by those leaving their residences voluntarily (reasons not related to concerns of security), damages caused by intentional acts and damages of those who were convicted under Articles 1, 3 and 4 of the Anti-terrorism Law or of aiding and abetting terrorist organisations. On 20/102004 the “

Regulation on the Compensation of the Losses Resulting from Terrorism and from the Measures taken against Terrorism

” entered into force, which lays down the rules governing the functioning of “damage assessment and compensation commissions” and their working methods. The Regulation further lays down the rules relating to methods of determining the amounts of compensation to be awarded.

b)

The work carried out by the Damage Assessment and Compensation Commissions

: The commissions are composed of 6 experts on finance, public works and settlement, agriculture, sanitation, industry and commerce, as well as a lawyer appointed by the Administrative Board of the Bar Association. There are 76 commissions established in 76 provinces. The Turkish authorities have also submitted the following documents relevant to the work carried out by the commissions:

- List of applications lodged with the Damage Assessment and Compensation Commissions in 76

provinces;

- List of provinces to which compensation funds were transferred;

- List of applications (not exhaustive) in which compensation was granted;

- Examples of decisions of the Commissions and settlement declarations (The reasoning employed by the Commissions in refusing claims of compensation is based on the facts presented by applicants, namely, the incidents at the origin of the compensation claims took place prior to 19/07/1987 or compensation claims had already been reimbursed by the Social Aid and Solidarity Fund. There are also examples of decisions where additional compensation is paid in cases where the previous reimbursements were found to be insufficient. These decisions also indicate that the amounts of compensation awarded are mainly related to physical harm or death. Assessment on property damages could not yet be completed because of the difficulties encountered in holding onsite visits due to harsh winter conditions).

- Information relevant to the working methods of the Commissions and the application procedure before the Commissions (Article 6 of Law No. 5233 lays down the rules to be observed for those wishing to lodge an application with the Commission. The proceedings begin with an application to be lodged by a victim or his/her heir or his/her representative with the competent Commission or to the Deputy Governor. Applications lodged with offices of Governors in other provinces or any other offices or with the Turkish Consulates or Embassies are referred to the competent Commissions).

c)

Information on the work carried out by the Commissions

: Between April 2006 and January 2008 the Turkish authorities regularly have kept the Committee informed of the figures (latest as of February

2008) in relation to the applications lodged with the Compensation Commissions by virtue of Law No.

5233:

Total number of applications

298 879

Number of applications concluded to date

121 395

Number of applications declared admissible (see table 2 below)

79 718

225 088 666 EUR was paid to the applicants in total)

Number of applications rejected (see table 3 below)

41 677

Total number of applications

79 718

Damages due to death

3 588

Damages due to injuries

836

Damages due to disability

565

Damages on movable and immovable property

17 485

Damages due to loss of livelihood

(loss of agricultural activity or animals)

1 604

Damages due to inability to have access to property

47 870

Damages previously paid by other means

7 168

Other

602

Total number of applications

41 677

Request for compensation did not fall under Law No. 5233

20 715

Time-barred

1 194

Lack of relevant documents or information

5 293

Other

14 475

Total number of applications lodged

48 616

Number of applications concluded

19 134

Number of applications compensation paid

14 189

(11 288 friendly settlements)

Number of applications rejected

4 945

Total number of applications lodged

16 737

Number of applications concluded

5 470

Number of applications compensation paid

3 091 (2 403 friendly settlements)

2.

Project carried out concerning the situation of displaced persons

:

The Turkish authorities submitted an outline of a project carried out by the Institute of Population Studies at the University of Hacettepe in Ankara. The project concerns issues related to the internally displaced persons (IDP) from south and south-east of Turkey who left their villages after 1980s. The aim of the project is to determine the following points, which will assist the Turkish Government to improve the situation of IDPs in Turkey:

- Population movements in the region and its demographic structure;

- Regions where IDPs choose to settle;

- Demographic, social and economic structure of the IDPs;

- Socio-economic structure of the regions from where the IDPs migrate;

- Socio-economic structure of the regions to which the IDPs migrate;

- Reasons of internal displacement;

- Problems IDPs face at their new settlement;

- Expectations and the degree of satisfaction of those who return

(decision of 12/01/2006 in İçyer against Turkey

,

Application No.18888/02): In this case the applicant complained of the authorities'

refusal to allow him to return to his home and land in the south-east of Turkey. The European Court observed that:

- the compensation commissions established with the entry into force of the Law on Compensation seemed to be operational in 76 provinces in Turkey;

- there were already 170 000 persons seeking a remedy before these commissions;

- it appears from a substantial number of sample decisions furnished by the government that persons who have sustained damage in cases of denial of access to property, damage to their property or death or injury can successfully claim compensation by using the remedy offered by the Compensation Law.

Referring to its findings in the case of Doğan and others, the Court noted that where it points to structural or general deficiencies in national law or practice it is incumbent on the respondent government to review, and where necessary, set up effective remedies to avoid repetitive cases being brought before it. Once such a defect has been identified, it falls to the national authorities, under the supervision of the Committee of Ministers to take, retroactively if appropriate, the necessary remedial measures.

Noting that in the case of Doğan and others it has already identified the presence of a structural problem with regard to internally displaced persons and indicated possible measures to be taken to put an end to this systematic situation in Turkey, the Court concluded that the Turkish government have taken several measures, including enacting the Compensation Law, and may therefore be deemed to have fulfilled the duty to review the systemic situation at issue and to introduce an effective remedy. Accordingly, the Court rejected the applicant's complaints on the ground of non-exhaustion of domestic remedies.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken will prevent new, similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 25 June 2008 at the 1028th meeting of the Ministers’

Deputies