ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 martie 2011, pronunțată în

dosarul nr. 2392/2/2011(1038/2011), Curtea de Apel București, secția I penală,

în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen. a admis propunerea Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial București, privind arestarea preventivă a

inculpaților R.S. și N.F.A.

A dispus arestarea preventivă a

inculpaților R.S. și N.F.A., pe o perioadă de câte 29 zile, de la data de 16

martie 2011 și până la 13 aprilie 2011.

A dispus emiterea mandatelor de

arestare preventivă pentru fiecare dintre inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de

fond a reținut că prin propunerea din 15 martie 2011, Înalta Curte de Casație

și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial București a solicitat în baza art. 149

1

C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpaților R.S., ofițer de poliție judiciară

în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov, și N.F.A., agent de

poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov, Poliția oraș

Bragadiru, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. Astfel se reține că în data de 22

noiembrie 2010, în jurul orelor

16:30, în timp ce se deplasa pe DN 6/E70, pe raza orașului

Bragadiru, dinspre municipiul București, înspre municipiul Alexandria,

investigatorul sub acoperire R.R.M. a fost oprit în trafic de un echipaj al

Poliției Rutiere compus din inspectorul principal de poliție R.S. și agentul de

poliție N.F.A., ca urmare a faptului că acesta a condus autovehiculul pe drum

public fără a purta centura de siguranță, fără a folosi luminile de întâlnire

pe un drum național, neacordând prioritate de trecere autovehiculelor care

circulau în sensul giratoriu, încălcând dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a)

pct. 3, 7 și ale art. 100 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr.195/2002, cu

modificările și completările ulterioare.

Agentul de poliție i-a solicitat să

prezinte actele la control, inclusiv asigurarea obligatorie de răspundere

civilă auto și i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru

contravențiile săvârșite îi va reține permisul de conducere pentru o perioadă

de 60 de zile, îi va aplica o amendă în cuantum de 540 lei, urmând să-i

elibereze o dovadă de circulație pentru 15 zile.

În timpul controlului, agentul de

poliție a constatat și faptul că investigatorul sub acoperire nu avea rovinietă

pentru autoturismul pe care îl conducea, motiv pentru care i-a adus la

cunoștință că îi va reține certificatul de înmatriculare al autovehiculului,

dându-i de înțeles că îi va aplica și amendă.

Fapta contravine prevederilor art. 8

alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Apoi, cei doi s-au deplasat la

autospeciala Poliției Rutiere unde se afla R.S., acesta din urmă certându-l pe

investigatorul sub acoperire pentru contravențiile comise.

În timpul discuțiilor purtate,

ofițerul și agentul de poliție i-au dat de înțeles investigatorului sub

acoperire că, pentru a nu fi luate măsurile legale în raport cu contravențiile

săvârșite, era necesar să le dea mită, sens în care i-au restituit doar asigurarea

obligatorie de răspundere civilă auto și i-au cerut să-i urmeze cu autoturismul

condus de el.

Autospeciala Poliției Rutiere,

urmată de autoturismul condus de investigatorul sub acoperire, s-a deplasat în

curtea unei societăți comerciale aflată în apropierea locului unde a fost oprit

inițial.

Investigatorul sub acoperire s-a

apropiat de mașina poliției, având asigurarea obligatorie de răspundere civilă

auto, în care introdusese suma de 400 Iei. Agentul de poliție, deși o

verificase cu puțin timp înainte, l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire

dacă are asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. R.R.M. i-a remis

polițistului asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și suma de bani.

Polițistul a lăsat banii să cadă în autospeciala poliției, iar apoi i-a

restituit asigurarea și celelalte acte prezentate inițial la control, fără să a

lua vreo măsură pentru contravențiile comise de către investigatorul sub

acoperire.

jurul orei 14:30, în timp ce se deplasa pe DN 6, pe raza localității Cornetu,

dinspre municipiul București, înspre municipiul Alexandria, investigatorul sub

acoperire P.A. a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere compus

din inspectorul principal de poliție R.S., agentul de poliție N.F.A. și un alt

polițist, ca urmare a faptului că acesta a condus autovehiculul pe drum public,

efectuând depășirea unui alt autovehicul, cu încălcarea marcajului longitudinal

cu linie dublă continuă, nerespectând dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e)

și ale art. 102 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din

O.U.G nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Ofițerul de poliție i-a adus la

cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru contravenția săvârșită îi

va reține permisul de conducere.

Agentul de poliție s-a apropiat de

autoturismul investigatorului sub acoperire și l-a încunoștințat că îi va

reține permisul de conducere, îi va aplica o amendă în cuantum de 540 lei,

urmând să-i elibereze o dovadă de circulație pentru 15 zile.

Investigatorul sub acoperire s-a

deplasat la autospeciala poliției împreună cu N.F.A., acesta din urmă având

actele prezentate la control, inclusiv asigurarea obligatorie pentru răspundere

civilă auto.

Agentul de poliție i-a restituit

polița de asigurare, care era valabilă și i-a cerut să meargă la mașină și să

aducă asigurarea, adică același document, dându-i în mod evident de înțeles că

trebuie să le dea polițiștilor mită, pentru a evita tragerea la răspundere

contravențională.

În timp ce se deplasa spre

autoturism, R.S. i-a spus investigatorului sub acoperire să aducă asigurarea și

să aibă în vedere că sunt trei polițiști.

Investigatorul sub acoperire P.A. a

luat din mașină 500 de lei, i-a introdus în polița de asigurare și i-a dat în

acest fel lui N.F.A., în autospeciala poliției aflându-se și ofițerul de

poliție și celălalt polițist.

După ce a fost luată suma de bani,

investigatorului sub acoperire i-au fost restituite polița de asigurare și

celelalte acte prezentate la control, fără ca polițiștii sancționeze în vreun

fel pentru contravenția comisă.

jurul orei 14:20, investigatorul sub acoperire N.B. a efectuat virajul la

stânga spre București, la ieșirea dintr-o benzinărie din orașul Bragadiru, fără

a purta centură de siguranță, fără a folosi luminile de întâlnire pe un drum

național, în timp ce folosea telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv mâini

libere, încălcând marcajul longitudinal cu linie dublă continuă, astfel că a

fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere compus din inspectorul

principal de poliție R.S. și agentul de poliție N.F.A., nerespectând

dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 2, 3, 7, lit. d) pct. 9 din O.U.G

nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Ofițerul de poliție i-a adus la

cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru contravențiile săvârșite îi

va reține permisul de conducere și îi va aplica amendă, deși legea nu prevedea

ca sancțiune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru abaterile

constatate.

După ce a remis ofițerului de

poliție actele solicitate la control, investigatorul sub acoperire s-a deplasat

împreună cu acesta la autospeciala Poliției Rutiere în care se afla N.F.A.

Agentul de poliție i-a restituit

doar polița de asigurare și i-a făcut semn cu capul înspre autoturismul cu care

se deplasase investigatorul sub acoperire, dându-i de înțeles că pentru a evita

aplicarea sancțiunilor contravenționale, era necesar să le dea mită.

Investigatorul sub acoperire s-a

deplasat la autoturismul său, a luat 400 lei pe care i-a introdus în polița de

asigurare, iar apoi a revenit la autospeciala poliției și i-a înmânat agentului

de poliție actul în care se afla suma de bani.

După ce agentul de poliție, în

prezența ofițerului de poliție, a luat suma de bani, a restituit

investigatorului sub acoperire polița de asigurare și celelalte acte prezentate

la control, fără ca el sau R.S. să ia vreo măsură pentru contravențiile

constatate.

În cauză, inculpații nu au făcut declarații,

invocând beneficiul dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Reține Curtea de Apel București, că

sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și cu privire la pericolul pe care

l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertatea a inculpaților,

pericolul analizat în raport de gravitatea faptelor comise de cei doi

inculpați, exprimată în special de calitatea în care au comis faptele ca și de

poziția inculpaților care au negat comiterea faptelor.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au declarat recurs inculpații R.S.

și N.F.A., care au solicitat casarea încheierii

recurate și respingerea propunerii de arestare preventivă, arătând că toate

probele administrate, respectiv toate actele premergătoare sunt lovite de

nulitate absolută, cât timp autorizațiile pentru interceptarea convorbirilor

telefonice au fost emise de Tribunalul București, încălcându-se normele de

competență materială.

Cu privire la fondul cauzei, susține

apărarea că, nu se impune în acest moment arestarea preventivă a inculpaților,

cât timp nu rezultă că ar fi solicitat vreo sumă de bani, ei au fost determinați

de agenții sub acoperire să săvârșească faptele, fiind încălcate în acest mod

disp. art. 68 C. proc. pen.

Solicită apărarea cercetarea

inculpaților în stare de libertate, neexistând date că ar influența în mod

negativ, bunul mers al procesului penal.

În subsidiar, solicită apărarea

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi

localitatea, invocând în acest sens practica CEDO, respectiv cauzele

Calmanovici contra României,

Scundeanu contra României și Letellier contra Franței.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursurile declarate de

inculpați nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond,

în sensul admiterii propunerii de arestare preventivă a inculpaților

R.S.

și N.F.A. este legală și temeinică, în mod corect

fiind luată măsura arestării preventive în raport de criteriile reglementate de

disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 136 alin. (8) C.

proc. pen., alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de

scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea,

vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia

măsura.

Din actele dosarului rezultă că

inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.

de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 - 3 acte materiale, existând la dosar indicii temeinice

ce justifică propunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă penală,

relevante în acest sens fiind înregistrările audio–video cu tehnică specială

purtată de investigatorul sub acoperire ca și declarațiile investigatorului.

În acest sens, apreciază Înalta

Curte că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C. proc. pen., cu referire

la art. 68

1

C. proc. pen.

Și cerințele prev. de art. 148 lit. f)

C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ, atât sub aspectul cuantumului pedepsei

cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică,

lăsarea în libertate a inculpaților, pericolul analizat în raport de gravitatea

faptelor comise, concretizată în special de calitatea în care inculpații au

comis faptele, respectiv agent de poliție și ofițer de poliție.

Astfel, în loc să-și exercite

funcțiile în sensul apărării ordinii de drept, aceștia s-au dedat la comiterea

unor fapte penale, de natură să aducă atingere prestigiului instituției din

care fac parte și, de asemenea, de natură să conducă la scăderea încrederii

cetățenilor în capacitatea organelor statului de a asigura un climat de

respectare a legilor, toate aceste împrejurări impunând a se lua față de inculpați

cea mai aspră măsură preventivă.

Alegerea acestei măsuri se impune și

în raport de perseverența infracțională de care au dat dovadă, ei săvârșind

trei acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași

infracțiuni.

De asemenea și poziția de negare a

faptelor adoptată de inculpați impune, în acest moment procesual, a se lua măsura

arestării preventive fiind în interesul urmăririi penale și a bunei desfășurări

a procesului penal.

Aspectele invocate de apărare cu

privire la nelegalitatea actelor de urmărire penală nu sunt întemeiate.

Faptul că autorizațiile de

interceptare au fost emise în baza încheierilor date de Tribunalul București nu

poate atrage nelegalitatea acestor acte premergătoare cât timp, prin ordonanța

din 28 decembrie 2010 a fost declinată competența DNA care a procedat în

conformitate cu disp. art. 45 alin. (1)

2

cu referire la art. 42 alin.

(2) C. proc. pen., potrivit cărora, dacă declinarea a fost determinată de

competența materială sau după calitatea persoanei, instanță căreia i s-a trimis

cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de

instanța desesizată.

Aceste dispoziții urmează a fi

analizate în raport de disp. art. 45 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora

dispozițiile cuprinse în art. 30-36, art. 38, art. 40, art. 42 și art. 44 se

aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale.

Ca atare apreciază Înalta Curte că

în cauză, nu au fost încălcate disp. art. 91

1

C. proc. pen., autorizarea

interceptărilor fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

această materie.

De asemenea, Înalta Curte reține că

și investigatorul sub acoperire a fost audiat cu respectarea disp. art. 86 alin.

(6) și (7) C. proc. pen.

De asemenea, existând date cu

privire la comiterea unor fapte de natură penală de către inculpați, au fost

folosiți investigatorii sub acoperire în procedura reglementată de disp. art. 224

1

C. proc. pen., din actele dosarului nerezultând indicii că inculpații ar fi

fost determinați în vreun mod să comită faptele pentru care sunt cercetați.

Față de argumentele prezentate,

Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și

temeinică, fapt pentru care, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.S.

și N.F.A. împotriva încheierii din Camera de consiliu de la 15 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2392/2/2011

(1038/2011).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 125

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2011.