ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2011

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2392/2/2011(1038/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, privind arestarea preventivă a inculpaților R.S. și N.F.A. A dispus arestarea preventivă a inculpaților R.S. și N.F.A., pe o perioadă de câte 29 zile, de la data de 16 martie 2011 și până la 13 aprilie 2011. A dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru fiecare dintre inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin propunerea din 15 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial București a solicitat în baza art. 149 1 C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpaților R.S., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov, și N.F.A., agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov, Poliția oraș Bragadiru, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. Astfel se reține că în data de 22 noiembrie 2010, în jurul orelor 16:30, în timp ce se deplasa pe DN 6/E70, pe raza orașului Bragadiru, dinspre municipiul București, înspre municipiul Alexandria, investigatorul sub acoperire R.R.M. a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere compus din inspectorul principal de poliție R.S. și agentul de poliție N.F.A., ca urmare a faptului că acesta a condus autovehiculul pe drum public fără a purta centura de siguranță, fără a folosi luminile de întâlnire pe un drum național, neacordând prioritate de trecere autovehiculelor care circulau în sensul giratoriu, încălcând dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3, 7 și ale art. 100 alin. (3) lit. c) din O.U.G.

nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare. Agentul de poliție i-a solicitat să prezinte actele la control, inclusiv asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru contravențiile săvârșite îi va reține permisul de conducere pentru o perioadă de 60 de zile, îi va aplica o amendă în cuantum de 540 lei, urmând să-i elibereze o dovadă de circulație pentru 15 zile. În timpul controlului, agentul de poliție a constatat și faptul că investigatorul sub acoperire nu avea rovinietă pentru autoturismul pe care îl conducea, motiv pentru care i-a adus la cunoștință că îi va reține certificatul de înmatriculare al autovehiculului, dându-i de înțeles că îi va aplica și amendă.

Fapta contravine prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Apoi, cei doi s-au deplasat la autospeciala Poliției Rutiere unde se afla R.S., acesta din urmă certându-l pe investigatorul sub acoperire pentru contravențiile comise. În timpul discuțiilor purtate, ofițerul și agentul de poliție i-au dat de înțeles investigatorului sub acoperire că, pentru a nu fi luate măsurile legale în raport cu contravențiile săvârșite, era necesar să le dea mită, sens în care i-au restituit doar asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și i-au cerut să-i urmeze cu autoturismul condus de el. Autospeciala Poliției Rutiere, urmată de autoturismul condus de investigatorul sub acoperire, s-a deplasat în curtea unei societăți comerciale aflată în apropierea locului unde a fost oprit inițial.

Investigatorul sub acoperire s-a apropiat de mașina poliției, având asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în care introdusese suma de 400 Iei. Agentul de poliție, deși o verificase cu puțin timp înainte, l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire dacă are asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. R.R.M. i-a remis polițistului asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și suma de bani. Polițistul a lăsat banii să cadă în autospeciala poliției, iar apoi i-a restituit asigurarea și celelalte acte prezentate inițial la control, fără să a lua vreo măsură pentru contravențiile comise de către investigatorul sub acoperire. 2. În data de 6 decembrie 2010, în jurul orei 14:30, în timp ce se deplasa pe DN 6, pe raza localității Cornetu, dinspre municipiul București, înspre municipiul Alexandria, investigatorul sub acoperire P.A.

a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere compus din inspectorul principal de poliție R.S., agentul de poliție N.F.A. și un alt polițist, ca urmare a faptului că acesta a condus autovehiculul pe drum public, efectuând depășirea unui alt autovehicul, cu încălcarea marcajului longitudinal cu linie dublă continuă, nerespectând dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) și ale art. 102 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare. Ofițerul de poliție i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru contravenția săvârșită îi va reține permisul de conducere. Agentul de poliție s-a apropiat de autoturismul investigatorului sub acoperire și l-a încunoștințat că îi va reține permisul de conducere, îi va aplica o amendă în cuantum de 540 lei, urmând să-i elibereze o dovadă de circulație pentru 15 zile.

Investigatorul sub acoperire s-a deplasat la autospeciala poliției împreună cu N.F.A., acesta din urmă având actele prezentate la control, inclusiv asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă auto. Agentul de poliție i-a restituit polița de asigurare, care era valabilă și i-a cerut să meargă la mașină și să aducă asigurarea, adică același document, dându-i în mod evident de înțeles că trebuie să le dea polițiștilor mită, pentru a evita tragerea la răspundere contravențională. În timp ce se deplasa spre autoturism, R.S. i-a spus investigatorului sub acoperire să aducă asigurarea și să aibă în vedere că sunt trei polițiști. Investigatorul sub acoperire P.A. a luat din mașină 500 de lei, i-a introdus în polița de asigurare și i-a dat în acest fel lui N.F.A., în autospeciala poliției aflându-se și ofițerul de poliție și celălalt polițist.

După ce a fost luată suma de bani, investigatorului sub acoperire i-au fost restituite polița de asigurare și celelalte acte prezentate la control, fără ca polițiștii sancționeze în vreun fel pentru contravenția comisă. 3. În data de 11 ianuarie 2011, în jurul orei 14:20, investigatorul sub acoperire N.B. a efectuat virajul la stânga spre București, la ieșirea dintr-o benzinărie din orașul Bragadiru, fără a purta centură de siguranță, fără a folosi luminile de întâlnire pe un drum național, în timp ce folosea telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv mâini libere, încălcând marcajul longitudinal cu linie dublă continuă, astfel că a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere compus din inspectorul principal de poliție R.S.

și agentul de poliție N.F.A., nerespectând dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 2, 3, 7, lit. d) pct. 9 din O.U.G nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare. Ofițerul de poliție i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că pentru contravențiile săvârșite îi va reține permisul de conducere și îi va aplica amendă, deși legea nu prevedea ca sancțiune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru abaterile constatate. După ce a remis ofițerului de poliție actele solicitate la control, investigatorul sub acoperire s-a deplasat împreună cu acesta la autospeciala Poliției Rutiere în care se afla N.F.A. Agentul de poliție i-a restituit doar polița de asigurare și i-a făcut semn cu capul înspre autoturismul cu care se deplasase investigatorul sub acoperire, dându-i de înțeles că pentru a evita aplicarea sancțiunilor contravenționale, era necesar să le dea mită.

Investigatorul sub acoperire s-a deplasat la autoturismul său, a luat 400 lei pe care i-a introdus în polița de asigurare, iar apoi a revenit la autospeciala poliției și i-a înmânat agentului de poliție actul în care se afla suma de bani. După ce agentul de poliție, în prezența ofițerului de poliție, a luat suma de bani, a restituit investigatorului sub acoperire polița de asigurare și celelalte acte prezentate la control, fără ca el sau R.S. să ia vreo măsură pentru contravențiile constatate. În cauză, inculpații nu au făcut declarații, invocând beneficiul dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Reține Curtea de Apel București, că sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertatea a inculpaților, pericolul analizat în raport de gravitatea faptelor comise de cei doi inculpați, exprimată în special de calitatea în care au comis faptele ca și de poziția inculpaților care au negat comiterea faptelor. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.S. și N.F.A., care au solicitat casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de arestare preventivă, arătând că toate probele administrate, respectiv toate actele premergătoare sunt lovite de nulitate absolută, cât timp autorizațiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice au fost emise de Tribunalul București, încălcându-se normele de competență materială.

Cu privire la fondul cauzei, susține apărarea că, nu se impune în acest moment arestarea preventivă a inculpaților, cât timp nu rezultă că ar fi solicitat vreo sumă de bani, ei au fost determinați de agenții sub acoperire să săvârșească faptele, fiind încălcate în acest mod disp. art. 68 C. proc. pen. Solicită apărarea cercetarea inculpaților în stare de libertate, neexistând date că ar influența în mod negativ, bunul mers al procesului penal. În subsidiar, solicită apărarea înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, invocând în acest sens practica CEDO, respectiv cauzele Calmanovici contra României, Scundeanu contra României și Letellier contra Franței.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursurile declarate de inculpați nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția dispusă de instanța de fond, în sensul admiterii propunerii de arestare preventivă a inculpaților R.S. și N.F.A. este legală și temeinică, în mod corect fiind luată măsura arestării preventive în raport de criteriile reglementate de disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Potrivit disp. art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Din actele dosarului rezultă că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - 3 acte materiale, existând la dosar indicii temeinice ce justifică propunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă penală, relevante în acest sens fiind înregistrările audio–video cu tehnică specială purtată de investigatorul sub acoperire ca și declarațiile investigatorului.

În acest sens, apreciază Înalta Curte că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 68 1 C. proc. pen. Și cerințele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților, pericolul analizat în raport de gravitatea faptelor comise, concretizată în special de calitatea în care inculpații au comis faptele, respectiv agent de poliție și ofițer de poliție.

Astfel, în loc să-și exercite funcțiile în sensul apărării ordinii de drept, aceștia s-au dedat la comiterea unor fapte penale, de natură să aducă atingere prestigiului instituției din care fac parte și, de asemenea, de natură să conducă la scăderea încrederii cetățenilor în capacitatea organelor statului de a asigura un climat de respectare a legilor, toate aceste împrejurări impunând a se lua față de inculpați cea mai aspră măsură preventivă. Alegerea acestei măsuri se impune și în raport de perseverența infracțională de care au dat dovadă, ei săvârșind trei acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni. De asemenea și poziția de negare a faptelor adoptată de inculpați impune, în acest moment procesual, a se lua măsura arestării preventive fiind în interesul urmăririi penale și a bunei desfășurări a procesului penal.

Aspectele invocate de apărare cu privire la nelegalitatea actelor de urmărire penală nu sunt întemeiate. Faptul că autorizațiile de interceptare au fost emise în baza încheierilor date de Tribunalul București nu poate atrage nelegalitatea acestor acte premergătoare cât timp, prin ordonanța din 28 decembrie 2010 a fost declinată competența DNA care a procedat în conformitate cu disp. art. 45 alin. (1) 2 cu referire la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, dacă declinarea a fost determinată de competența materială sau după calitatea persoanei, instanță căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța desesizată. Aceste dispoziții urmează a fi analizate în raport de disp.

art. 45 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora dispozițiile cuprinse în art. 30-36, art. 38, art. 40, art. 42 și art. 44 se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale. Ca atare apreciază Înalta Curte că în cauză, nu au fost încălcate disp. art. 91 1 C. proc. pen., autorizarea interceptărilor fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează această materie. De asemenea, Înalta Curte reține că și investigatorul sub acoperire a fost audiat cu respectarea disp. art. 86 alin. (6) și (7) C. proc. pen. De asemenea, existând date cu privire la comiterea unor fapte de natură penală de către inculpați, au fost folosiți investigatorii sub acoperire în procedura reglementată de disp.

art. 224 1 C. proc. pen., din actele dosarului nerezultând indicii că inculpații ar fi fost determinați în vreun mod să comită faptele pentru care sunt cercetați. Față de argumentele prezentate, Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, fapt pentru care, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.S. și N.F.A. împotriva încheierii din Camera de consiliu de la 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2392/2/2011 (1038/2011). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2011.