ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 837/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 2606 din 1 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de suspendare a executării Notei din 16 septembrie 2009 și a

procesului - verbal, până la pronunțarea instanței de fond, formulată de

reclamantul G.D.R., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., ca întemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul

a solicitat suspendarea notei din 16 septembrie 2009 și a procesului - verbal

încheiat de Comisia constituită în cadrul C.N.P.A.S. prin care i-a fost sigilat

biroul în care își desfășura activitatea înaintea suspendării sale din funcția

de conducere deținută.

S-a mai reținut că

prin Ordinul nr. 857 din 26 august 2009 reclamantul a fost suspendat din

funcția publică de conducere și, urmare emiterii acestui ordin, pârâta a emis

și actul administrativ intitulat „Notă" din data de 16 septembrie 2009,

prin care s-a dispus inventarierea documentelor și a bunurilor aflate în biroul

reclamantului care în acea perioadă era internat în spital, așa cum rezultă din

adresa Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din data de

20 octombrie 2009 aflată la fila nr. 25 din dosar.

Prin Ordinul anterior

menționat, i s-a suspendat reclamantului raportul de serviciu cu pârâta, în

perioada în care se afla în incapacitate temporară de munca, astfel încât se

apreciază ca nelegale cele două acte a căror suspendare se solicită și care au

fost emise ca urmare a Ordinului nr. 857 din 26 august 2009.

Executarea Ordinului

menționat a fost suspendată prin Sentința civilă nr. 4067 din 20 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8457/2/2009, până la pronunțarea

instanței de fond.

Prima instanță a

respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, pentru următoarele

considerente:

Excepția

inadmisibilității acțiunii, pe de-o parte, pentru faptul că cele două acte

intitulate „notă" și „proces - verbal" a căror suspendare se solicită

în prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

acestea fiind în strânsă legătură cu Ordinul prin care i-a fost suspendat

raportul de serviciu al reclamantului, și care așa cum s-a precizat, a fost

suspendat prin Sentința civilă a Curții de Apel București nr. 4067 din 20

noiembrie 2009, pe de altă parte, deoarece la dosarul cauzei există adrese

emise de pârâtă către reclamant, cât și „note" prin care i-au fost

comunicate reclamantului măsurile dispuse de conducerea pârâtei, cât și

nenumărate cereri formulate de către reclamant către pârâtă prin care acesta a

solicitat revocarea celor două acte emise și reîncadrarea în funcție conform

sentinței civile nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

astfel că și cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate, respectiv lipsa

plângerii prealabile, nu poate fi reținut.

Pentru aceleași

motive, s-a apreciat ca neîntemeiată și excepția prematurității cererii

formulate de reclamant, întemeiată, de asemenea, pe lipsa plângerii prealabile,

respectiv incidența dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ.

Pe fondul cererii de

suspendare a executării formulate, s-a constatat îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Curtea a constatat că

reclamantul a invocat, ca și caz bine justificat, aparența de nelegalitate a celor

două acte emise, derivând din Ordinul care a și fost, de altfel, suspendat de

Curtea de Apel București prin care i-a încetat raportul de muncă reclamantului

cu pârâta, acte emise în perioada concediului medical al reclamantului, astfel

încât se constată o încălcare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999,

potrivit căruia raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate

în perioada concediilor de boala, decât din inițiativa funcționarului public.

S-a reținut, de

asemenea că, cele două acte derivate din Ordinul emis anterior au condus la

efecte importante asupra reclamantului fiindu-i astfel restrâns un drept

constituțional, respectiv dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție.

S-a constatat, de

asemenea, că este întrunită și cerința pagubei iminente, având în vedere

efectele acestora asupra reclamantului care este lipsit de posibilitatea de

întoarcere la locul de munca, deși ordinul prin care i-a fost încetat raportul

de muncă a fost suspendat până la pronunțarea instanței de fond.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel au declarat reclamantul G.D.R. și pârâta C.N.P.A.D.A.S.

Recurentul -

reclamant invocă prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., fără

a-și structura criticile pe motivele de recurs invocate.

Solicită

admiterea cererii de suspendare a executării cu motivarea că în cauză sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

iar

instanța de fond nu a

ținut cont de situația de fapt, materialul probator din dosar și legislația în

vigoare în materie, preluând efectiv din apărările formulate de pârâtă, care nu

se bazau pe nici o dovadă

.

Recurenta

- pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul

respingerii cererii de suspendare, susținând că în speță, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute cumulativ de lege respectiv cazul bine justificat și

producerea unei pagube iminente .

În

motivele de recurs este reiterată excepția inadmisibilității acțiunii care

vizează un act emis de un organ administrativ dar care nu constituie un act

administrativ în accepțiunea legii, întrucât nu dă naștere, nu modifica sau nu

stinge, prin el însuși raporturi juridice și că această notă nu constituie nici

măcar un act preparator, de genul la care se referea art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care ar cădea sub incidența

controlului de legalitate.

Apreciază

că nota în baza căreia a fost constituită Comisia de inventariere, notă

comunicată și reclamantului prin adresa din 3.09.2009, nu reprezintă un act

administrativ de autoritate și ca atare nu pot fi supuse controlului

instanțelor de contencios.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând

cu prioritate excepția de interes a recurentului - reclamant în promovarea căii

de atac invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată în raport

de soluția pronunțată de instanța de fond prin care a fost admisă cererea de

suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. Întrucât cererea a

fost admisă, recurentul - reclamant nu are interes în formularea recursului,

fiind în eroare în raport de soluția atacată, iar motivele invocate de acesta

exced hotărârii instanței de fond, împrejurare ce face de prisos analiza

criticilor formulate în motivarea căii de atac.

Examinând

cauza în raport cu motivele de recurs, invocată de recurenta-pârâtă, precum și sub

toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul

G.D.R. a solicitat în baza prevederilor art. 14 din

l

egea contenciosului administrativ, suspendarea Notei din 16

septembrie 2009 prin care se constituie Comisia de inventariere și a procesului

- verbal încheiat la 30 septembrie 2009 privind activitatea comisiei constituită

în baza notei în vederea desigilării și inventarierii documentelor din biroul

reclamantului.

Instanța

de fond admițând acțiunea și reținând că dreptul reclamantului a fost vătămat

printr-un act administrativ, a apreciat în mod greșit natura juridică atât a

notei interne privind constituirea Comisiei de inventariere emisă de către

Președintele C.N.P.A.D.A.S., cât și a procesului - verbal arătat mai sus.

Actul

administrativ, pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești, trebuie să

producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație

juridică subiectivă sau obiectivă.

Atât

nota internă cât și procesul-verbal a căror suspendare a fost solicitată de

reclamant, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar

dacă emană de la autoritate administrativă, scopul emiterii lor nefiind producerea

de efecte juridice de sine stătătoare.

Pe

cale de consecință, nefiind în prezența unui act administrativ nu se poate pune

problema suspendării conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 care reprezintă o

operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, fiind o

măsură de excepție dispusă în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute cumulativ

de lege.

Înalta

Curte constată că prin Decizia nr. 1202 din 27 decembrie emisă de Președintele

C.N.P.A.D.A.S., începând cu data de 1 ianuarie 2011 reclamantului i-a încetat

raportul de serviciu conform prevederilor art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999

la autoritatea recurentă prin acordul părților, situație în care în cauză nu se

mai justifică nici interesul actual pentru suspendarea celor două acte pentru

care s-a pretins că sunt în strânsă legătură cu Ordinul nr. 857/2009 prin care

reclamantul a fost suspendat din funcție.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul

declarat de reclamant, ca lipsit de interes și va admite recursul pârâtei C.N.P.A.D.A.S.,

potrivit art. 312 C. proc. civ., cu consecința modificării sentinței în sensul

respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.D.R. împotriva Sentinței nr. 2606 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Admite recursul

declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva Sentinței nr. 2606 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de

reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2011.