ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 821/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 821/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.D.R., în

contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, a solicitat

anularea în tot a Ordinului nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 emis de

președintele C.N.P.A.S.

S-a solicitat

anularea pentru că a fost emis cu încălcarea legii și fără să țină seama de

Sentința civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, și deși avea cunoștință

de Sentința civilă nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 și Sentința civilă nr. 1.623

din 2 aprilie 2010 nu a depus nicio diligență pentru intrarea în legalitate.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 528 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului.

În motivarea soluției

s-a reținut că prin Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 emis de Președintele

C.N.P.A.S. s-a dispus reîncadrarea reclamantului conform art. 16 și 30 din

Legea nr. 330/2009 în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad

profesional superior, treapta de salarizare I, gradația 5, în cadrul Direcției

Generale Accidente de Muncă și Boli Profesionale - Direcția Acordare Prestații.

Față de susținerile

reclamantului că ordinul este nelegal pentru că nu s-a ținut cont de Sentința

civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009, Sentința civilă nr. 1.623 din 2 aprilie

2010 și Sentința civilă nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 ale Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a arătat

că suspendarea Ordinului nr. 877 din 26 august 2009 prin Sentința civilă nr.

4.067 din 20 noiembrie 2009 nu are nicio relevanță pentru aprecierea anulării

Ordinului nr. 1.914 din 31 decembrie 2009.

Ordinul suspendat

prin sentința invocată se referă la suspendarea raportului de serviciu, pe când

cea a căruia anulare se solicită se referă la salarizarea reclamantului conform

Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

Nici Ordinul nr. 799

din 15 iulie 2009 nu are legătură cu prezenta cauză și, prin urmare, nici

sentințele civile nr. 1.954 din 28 aprilie 2010 și nr. 1623 din 2 aprilie 2010,

care sunt ulterioare ordinului atacat, deoarece Ordinul nr. 799/2009 se referă

la componența unor comisii, iar actul contestat nu este emis de vreo comisie de

disciplină.

Deși reclamantul a

invocat mai multe aspecte pe care le consideră ca fiind motiv de nelegalitate,

instanța de fond a reținut că ordinul atacat este emis în baza dispozițiilor

legale în vigoare, respectiv Legea nr. 330/2009.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul G.D.R., solicitând modificarea hotărârii

atacate și pe fond, să se admită cererea așa cum a fost formulată.

Se consideră că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și cuprinde motive

contradictorii și străine pricinii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății,

schimbând și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia și a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În motivele de recurs

se arată că Ordinul președintelui C.N.P.A.S. nr. 857 din 26 august 2009, prin

care a fost suspendat din funcția publică de conducere de director la data de

20 noiembrie 2010, prin hotărâre judecătorească, hotărârea fiind executorie de

drept de la data pronunțării.

Ordinul nr. 1.492 din

14 decembrie 2009 prin care recurentul a fost trecut pe o funcție de execuție

la alt compartiment a fost anulat de Curtea de Apel București și în aceste

condiții nu se poate considera legal Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009.

Se precizează că prin

emiterea ordinului atacat a fost privat de drepturi bănești de peste 25.000

RON.

S-au depus la dosar

certificatul emis de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, cu privire la Sentința civilă nr. 3.935 din 14 octombrie 2010

pronunțată în dosarul nr. 624/2/2010, Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009

emis de președintele C.N.P.A.S. și Sentința civilă nr. 3.213 din 1 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București.

Intimata Casa

Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului.

La termenul din 17

februarie 2012, recurentul a depus la dosar o excepție de neconstituționalitate

a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 în raport de art. 133 alin. (2) din

Legea nr. 263/2010 "pentru că se încalcă prevederile art. 1 alin. (5),

art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (2) și 3 din Constituție", dar fără a

motiva această excepție, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale a

fost respinsă.

Totodată, au fost

invocate excepția lipsei capacității juridice a numitei D.D.P. de a semna

documentele în numele C.N.P.P. și excepția lipsei capacității de reprezentare a

C.N.P.P.

În motivarea celor

două excepții s-a arătat că la 1 ianuarie 2011 Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată și a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 și de la aceeași dată

trebuia să-și înceteze efectele juridice și Decizia nr. 68 din 9 ianuarie 2009

a Primului-ministru prin care aceasta a fost numită președinte al C.N.P.P.

pentru că în prezent este tot președintele C.N.P.A.S.

De aceea, aceasta nu

putea să reprezinte instituția și să semneze acte ca reprezentant legal în

numele C.N.P.P., respectiv întâmpinarea și Notele scrise formulate în dosar și

nu poate semna delegația de reprezentare pentru persoana desemnată să

reprezinte interesele instituției, pentru că C.N.P.A.S. s-a desființat și

funcția de președinte al acesteia nu mai există.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge cele două excepții invocate și recursul pentru următoarele

considerente:

În baza art. 137 C. proc.

civ., vor fi analizate, mai întâi, excepțiile capacității juridice și a lipsei

capacității de reprezentare a C.N.P.P. și vor fi respinse ca nefondate.

Ordinul nr. 1.914 din

31 decembrie 2009, contestat în prezenta cauză, a fost emis de președintele Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, doamna D.D.P.,

numită în această funcție prin Decizia nr. 68 din 9 ianuarie 2009 a Primului

Ministru al Guvernului României, în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările

ulterioare.

Pe parcursul

soluționării cauzei, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

Intimatul G.D.R. a

făcut, în motivarea excepțiilor, referire la dispozițiile Legii nr. 263/2010 și

apreciază că se impunea emiterea unei noi decizii de numire a președintelui

Casei Naționale de Pensii Publice.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010, "De la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale devine

Casa Națională de Pensii Publice, denumită în continuare C.N.P.P., instituție

care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, cât și

drepturile și obligațiile acesteia".

Din interpretarea

acestui text rezultă că nu a încetat existența Casei Naționale de Pensii și

alte Drepturi și Asigurări Sociale ci s-a reorganizat, dobândind o nouă

denumire - Casa Națională de Pensii Publice, dar a păstrat modul de organizare

și funcționare, a preluat personalul existent.

Este adevărat că

potrivit art. 133 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că mandatul președintelui

C.N.P.P. este de 5 ani, dar în cauză, fiind vorba de o reorganizare a aceleiași

persoane juridice, mandatul președintelui C.N.P.A.S. acordat conform art. 140

alin. (2) din Legea nr. 19/2000 este valabil, el nu a încetat de drept, iar

primul ministru, persoana care putea să numească un alt președinte al C.N.P.P.,

nu a făcut acest lucru.

Faptul că legea

prevede preluarea personalului, fără a face precizarea dacă acesta ocupă

funcții de conducere sau de execuție, este încă un argument în sprijinul

concluziei că mandatul acordat președintelui C.N.P.A.S. potrivit Legii nr.

19/2000 este valabil și după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Pe fondul cauzei,

criticile din motivele de recurs sunt nefondate.

Prin cererea adresată

instanței de fond, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1.914 din 31

decembrie 2009 deoarece a fost emis cu nerespectarea Sentinței civile nr. 1.954

din 28 aprilie 2010 și nr. 1.623 din 2 aprilie 2010.

Pentru că instanța de

fond a respins aceste considerații pentru că hotărârile judecătorești sunt

ulterioare emiterii ordinului contestat, în motivele de recurs se arată că

Ordinul nr. 1.914 din 31 decembrie 2009 este nelegal pentru că Ordinul nr. 857

din 26 august 2009 a fost suspendat de la 20 noiembrie 2010, hotărârea fiind

executorie de drept de la data pronunțării, iar Ordinul nr. 1.492 din 14

decembrie 2009 ar fi abuziv și ilegal și a fost anulat de Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, și astfel nu se poate susține că

Ordinul nr. 1.914/2009 ar fi legal.

Prin Ordinul nr.

1.914 din 31 decembrie 2009 emis de președintele C.N.P.A.S. reclamantul a fost

reîncadrat, începând cu 1 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 330/2009, în funcția publică de execuție de consilier cls. I,

grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Direcției

Generale Accidente de Muncă și Boli Profesionale - Direcția Acordare Prestații.

Acest ordin a avut în

vedere Ordinul nr. 1.492/2009 al președintelui C.N.P.A.S. prin care reclamantul

R.G.D. a fost numit în funcția publică de execuție de consilier, cls. I, grad

profesional superior, treapta I de salarizare, la Direcția Generală Accidente

de Muncă și Boli Profesionale - Direcția Acordare Prestații pe o perioadă de 1

an prin retrogradare din funcția publică de conducere director-consilier, clasa

I, grad superior, treapta I de salarizare în cadrul C.N.P.A.S. - Direcția

Generală Juridică - Direcția Contencios și Executare Silită.

Este adevărat că prin

Sentința civilă nr. 4.067 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, a fost suspendată executarea

Ordinului nr. 857 din 26 august 2009 până la pronunțarea instanței de fond, iar

potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004, hotărârea prin care se

pronunță suspendarea este executorie de drept, dar poate fi atacată cu recurs,

iar recursul nu este suspensiv de executare.

Prin Ordinul nr. 857

din 26 august 2009 al președintelui C.N.P.A.S. s-a dispus suspendarea

raportului de serviciu al reclamantului R.G.D. care îndeplinea funcția de

director al Direcției Contencios și Executare Silită din cadrul C.N.P.A.S. până

la finalizarea cercetării administrative dispuse împotriva sa.

Ulterior, ca urmare a

finalizării cercetării administrative, chiar dacă Ordinul nr. 857/2009 era

suspendat prin hotărâre judecătorească, a fost emis Ordinul nr. 1.492 din 14

decembrie 2009 de către președintele C.N.P.A.S. prin care s-a dispus

sancționarea reclamantului cu retrogradarea din funcția de conducere în cea de

execuție de consilier, cls. I, grad profesional superior, treapta I de

salarizare pentru o perioada de 1 an.

Practic, prin

suspendarea Ordinului nr. 857/2009, reclamantul revine în funcția de director,

iar prin Ordinul nr. 1.492/2009 a fost retrogradat din funcția de director în

funcție de execuție.

Însă, recurentul nu a

depus dovezi din care să rezulte că Ordinul nr. 1.492 din 14 decembrie 2009 a

fost suspendat prin hotărâre judecătorească, iar faptul că, ulterior emiterii

Ordinului nr. 1.914/2009 s-a dispus anularea Ordinului nr. 1.492 din 14

decembrie 2009 de către Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, nu duce la nelegalitatea Ordinului nr. 1.492/2009,

ordin prin care s-a procedat numai la reîncadrarea potrivit legii salarizării.

Recurentul nu a

dovedit nici faptul că Ordinul nr. 1.492/2009 emis de președintele C.N.P.A.S. a

fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă iar anularea acestuia de către

instanța de fond, în urma cererii de anulare nu poate duce la anularea

Ordinului nr. 1.914/2009, care este subsecvent Ordinului nr. 1.492/2009.

Numai dacă hotărârea

de anulare a Ordinului nr. 1.492/2009 rămâne irevocabilă, atunci și actul

ulterior de reîncadrare în baza Legii nr. 330/2009, respectiv Ordinul nr.

1.914/2009 rămâne fără niciun efect, pentru că în urma anulării actului

administrativ emis nelegal de retrogradare în funcție, recurentul va beneficia

de toate drepturile ce i se cuvin pentru funcția de conducere deținută,

începând cu data aplicării sancțiunii.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei capacității juridice și excepția lipsei capacității de reprezentare ca

neîntemeiate.

Respinge recursul

declarat de R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 528 din 26 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM