ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3398/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3398/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Craiova, reclamantul
C.M., în
contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor
Publice Dolj, a solicitat anularea Deciziei nr.
491 din 18 septembrie 2009
emisă de
pârâtă, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației,
până
la pronunțarea unei sentințe definitive pe latură penală și obligarea
pârâtei să soluționeze pe fond contestația
formulată de reclamat, împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie
2009 emisă de Administrația
Finanțelor Publice Craiova.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a
Finanțelor Publice Dolj a
solicitat respingerea acțiunii, arătând că au
fost sesizate organele de
cercetare penală
în privința faptelor săvârșite de reclamant, astfel că în speță,
prioritatea de soluționare o au organele de
cercetare penală.
Prin sentința nr. 447 din 19 octombrie 2010,
Curtea de Apel Craiova a
admis
acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu
cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dolj și Administrația
Finanțelor
Publice Craiova, a anulat Decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009 emisă de
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dolj și a obligat pârâta să
soluționeze contestația formulată de
reclamant împotriva Deciziei de
impunere
nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Craiova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de
fond a reținut, în esență,
că prin
decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor
Publice a dispus suspendarea soluționării
contestației formulate de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 29576
din 31 martie 2009 emisă de Administrația
Finanțelor Publice Craiova, până la pronunțarea unei soluții definitive
pe
latura penală.
S-a mai arătat
în considerentele sentinței atacate că cercetările penale au fost finalizate
prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 20 septembrie
2010, prin neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.M., astfel că
motivul ce a justificat și determinat suspendarea dispusă, a încetat.
Concluzionând,
instanța de fond a apreciat că este irelevantă, din perspectiva prevederilor
art. 214 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, împrejurarea că urmează să fie
formulată o plângere de către organul de fiscal la procurorul ierarhic superior
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva
hotărârii instanței de fond pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj
a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea
recursului se arată că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii este
lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,
motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât soluția
dată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nu este
definitivă, fiind apreciată, în mod greșit, ca irelevantă plângerea pârâtei
împotriva acestei rezoluții.
Înalta Curte
de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit
de interes pentru considerentele ce urmează:
Din
înscrisurile administrate în recurs rezultă că prin sentința penală nr. 234 din
20 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a respins în mod definitiv, plângerea
formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva intimatului
C.M.
Astfel fiind,
Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluționarea căii de atac
a recursului, având în vedere faptul că a fost pronunțată sentința mai sus
menționată, iar procedura de soluționare a contestației formulată de
reclamantul C.M. trebuie reluată, neexistând vreun temei legal în baza căruia
să se justifice, în continuare, măsura suspendării.
Or,
activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea
unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate și practica judiciară au
stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în
cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul
promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau
moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o
cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.
In cauză, recursul promovat de recurentă, în acest
moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere soluția de menținere a
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
In consecință, pentru considerentele arătate, Înalta
Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 447 din 19 octombrie 2010 a
Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind
lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2011.