ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3398/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, a solicitat anularea Deciziei nr. 491 din 18 septembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, până la pronunțarea unei sentințe definitive pe latură penală și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamat, împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova. Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a solicitat respingerea acțiunii, arătând că au fost sesizate organele de cercetare penală în privința faptelor săvârșite de reclamant, astfel că în speță, prioritatea de soluționare o au organele de cercetare penală.

Prin sentința nr. 447 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Finanțelor Publice Craiova, a anulat Decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că cercetările penale au fost finalizate prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 20 septembrie 2010, prin neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.M., astfel că motivul ce a justificat și determinat suspendarea dispusă, a încetat. Concluzionând, instanța de fond a apreciat că este irelevantă, din perspectiva prevederilor art. 214 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, împrejurarea că urmează să fie formulată o plângere de către organul de fiscal la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât soluția dată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nu este definitivă, fiind apreciată, în mod greșit, ca irelevantă plângerea pârâtei împotriva acestei rezoluții. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează: Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că prin sentința penală nr. 234 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a respins în mod definitiv, plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva intimatului C.M.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost pronunțată sentința mai sus menționată, iar procedura de soluționare a contestației formulată de reclamantul C.M. trebuie reluată, neexistând vreun temei legal în baza căruia să se justifice, în continuare, măsura suspendării. Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. In cauză, recursul promovat de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere soluția de menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. In consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 447 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2011.