ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC L.I.
SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, a formulat
cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011,
emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a plângerii formulate împotriva
acesteia.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că a formulat plângere împotriva deciziei de impunere
solicitând anularea acesteia, întrucât toate impozitele și taxele stabilite în
sarcina reclamantei de către organul fiscal au fost achitate integral și în
avans.
Reclamanta a precizat
oral că Decizia de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată este
nr. F/DJ/522 din 29 aprilie 2011.
Prin sentința nr.
1523 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15510/63/2011,
s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I. SRL Craiova, în
contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, fiind suspendată
executarea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011, emisă de către
D.G.F.P. Dolj, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei
hotărâri judecătorești a declarat recurs recurenta D.G.F.P. Dolj, în numele și
pentru A.F.P.C.M. Dolj, iar prin Decizia nr. 2953 din 18 octombrie 2011, Curtea
de Apel Craiova a admis recursul pârâtei, a casat sentința atacată și a trimis
cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de recurs a reținut că intimata-reclamantă a
solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, suspendarea
executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011, în condițiile art. 14
L.C.A., a constatat că Decizia de impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011 este
emisă de D.G.F.P. Dolj - A.I.F., iar contestația administrativ fiscală este
formulată și înregistrată sub nr. 31800 din 18 mai 2011, către și de către
acest organ fiscal.
Astfel, Curtea a
constatat că în speță nu a fost introdus în cauză emitentul Deciziei de
impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011.
Prin sentința nr. 30
din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare,
a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I. SRL, împotriva
pârâtei D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura suspendării
se justifică numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei
obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în
ipoteza anulării actului și că această condiție nu este îndeplinită în speță
pentru că nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube imposibil de
înlăturat.
Instanța a apreciat
că înscrisurile depuse la dosar, în raport de care s-a invocat iminența începerii
executării silite asupra bunurilor imobile și a conturilor societății, nu sunt
suficiente în a demonstra condiția pagubei iminente, o astfel de pagubă putând
a se deduce prin raportare la cifra de afaceri a societății pentru a se
determina un eventual blocaj al activității, la eventuale credite angajate în
vederea desfășurării activității sau a numărului de salariați ai societății ale
căror drepturi salariale ar fi în imposibilitate de a fi achitate de către
reclamantă.
S-a mai reținut în
considerentele hotărârii atacate că în cererea de suspendare formulată
reclamanta nu a indicat în concret motivele care ar afecta legalitatea actelor
administrative fiscale a căror suspendare se solicită, astfel că cererea de
suspendare a executării actelor administrativ fiscale este neîntemeiată,
nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta SC L.I. SRL, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului declarat se arată că în rejudecarea cauzei Curtea de Apel Craiova a
pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, respingând pe fond cererea de
suspendare atât în ceea ce privește nerespectarea îndrumărilor date de decizia de
casare, cât și în ceea ce privește reaprecierea materialului probator
administrat în cauză.
Recurenta-reclamantă
arată că Decizia de casare nr. 2953 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea
de Apel Craiova în Dosar nr. 15510/63/2010, a avut în vedere un singur
considerent, respectiv obligativitatea de a cita D.G.F.P. Dolj în cauză,
negăsindu-se întemeiată nici o altă critică formulată de recurentă în ceea ce
privește fondul cauzei.
Recurenta învederează
faptul că a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011
pentru faptul că impozitul pe dividende a fost plătit în totalitate, așa cum
reiese din probele administrate în cauză, făcându-se astfel dovada îndeplinirii
obligației de plată, precum și faptul că executarea propriuzisă și efectivă a
deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a
pronunțat și a stabilit că sumele menționate în actul fiscal sunt datorate.
Examinând cauza și sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că
recursul este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără interes.
Pentru a ajunge la
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Prin decizia a cărei
suspendare s-a solicitat în cauză, respectiv Decizia de impunere nr. 522 din 29
aprilie 2011 emisă de D.G.F.P. Dolj, reclamanta SC L.I. SRL a fost obligată la
plata obligațiilor suplimentare, reprezentând impozit pe profit, T.V.A.,
impozit pe dividende și accesorii, în speță fiind începută executarea silită a
reclamantei pentru suma de 301.693 lei, așa cum rezultă din somația și titlul
executor depuse la dosar.
La data de 25 mai
2012, recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri din care
rezultă dovada achitării sumelor datorate în baza deciziei a cărei suspendare s-a
solicitat în cauză, astfel că este evident că recurenta-reclamantă nu mai are
interes în soluționarea cererii de suspendare.
Or, activitatea
judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes
legitim încălcat.
Literatura de specialitate
și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală
de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui
proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci
și pe tot parcursul soluționării unei cauze.
Interesul reprezintă
folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o
instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal,
născut și actual.
Pornind
de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul
practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie
să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana
reclamanților.
Condiția interesului
se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe
toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de
atac.
În măsura în care
promovarea unei cereri nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a
recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Astfel fiind, în
raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă
nu mai are interes în soluționarea cererii de suspendare a executării actului
administrativ contestat.
Față de cele ce
preced, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că nu
mai are relevanță cercetarea fondului cauzei și că se impune admiterea
recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare
ca rămasă fără interes, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de SC L.I. SRL împotriva sentinței nr. 30 din 18 ianuarie 2012 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 25 mai 2012.