ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC L.I. SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011, emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a plângerii formulate împotriva acesteia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat plângere împotriva deciziei de impunere solicitând anularea acesteia, întrucât toate impozitele și taxele stabilite în sarcina reclamantei de către organul fiscal au fost achitate integral și în avans. Reclamanta a precizat oral că Decizia de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată este nr. F/DJ/522 din 29 aprilie 2011. Prin sentința nr. 1523 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15510/63/2011, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I.

SRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, fiind suspendată executarea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011, emisă de către D.G.F.P. Dolj, până la pronunțarea instanței de fond. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs recurenta D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru A.F.P.C.M. Dolj, iar prin Decizia nr. 2953 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis recursul pârâtei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că intimata-reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 52 din 29 aprilie 2011, în condițiile art. 14 L.C.A., a constatat că Decizia de impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011 este emisă de D.G.F.P.

Dolj - A.I.F., iar contestația administrativ fiscală este formulată și înregistrată sub nr. 31800 din 18 mai 2011, către și de către acest organ fiscal. Astfel, Curtea a constatat că în speță nu a fost introdus în cauză emitentul Deciziei de impunere nr. F/DJ/522 din 09 mai 2011. Prin sentința nr. 30 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.I. SRL, împotriva pârâtei D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru A.N.A.F. - A.F.P.C.M. Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura suspendării se justifică numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului și că această condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube imposibil de înlăturat.

Instanța a apreciat că înscrisurile depuse la dosar, în raport de care s-a invocat iminența începerii executării silite asupra bunurilor imobile și a conturilor societății, nu sunt suficiente în a demonstra condiția pagubei iminente, o astfel de pagubă putând a se deduce prin raportare la cifra de afaceri a societății pentru a se determina un eventual blocaj al activității, la eventuale credite angajate în vederea desfășurării activității sau a numărului de salariați ai societății ale căror drepturi salariale ar fi în imposibilitate de a fi achitate de către reclamantă. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că în cererea de suspendare formulată reclamanta nu a indicat în concret motivele care ar afecta legalitatea actelor administrative fiscale a căror suspendare se solicită, astfel că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale este neîntemeiată, nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC L.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că în rejudecarea cauzei Curtea de Apel Craiova a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, respingând pe fond cererea de suspendare atât în ceea ce privește nerespectarea îndrumărilor date de decizia de casare, cât și în ceea ce privește reaprecierea materialului probator administrat în cauză. Recurenta-reclamantă arată că Decizia de casare nr. 2953 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 15510/63/2010, a avut în vedere un singur considerent, respectiv obligativitatea de a cita D.G.F.P. Dolj în cauză, negăsindu-se întemeiată nici o altă critică formulată de recurentă în ceea ce privește fondul cauzei.

Recurenta învederează faptul că a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011 pentru faptul că impozitul pe dividende a fost plătit în totalitate, așa cum reiese din probele administrate în cauză, făcându-se astfel dovada îndeplinirii obligației de plată, precum și faptul că executarea propriuzisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele menționate în actul fiscal sunt datorate. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără interes. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, respectiv Decizia de impunere nr. 522 din 29 aprilie 2011 emisă de D.G.F.P. Dolj, reclamanta SC L.I. SRL a fost obligată la plata obligațiilor suplimentare, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., impozit pe dividende și accesorii, în speță fiind începută executarea silită a reclamantei pentru suma de 301.693 lei, așa cum rezultă din somația și titlul executor depuse la dosar. La data de 25 mai 2012, recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri din care rezultă dovada achitării sumelor datorate în baza deciziei a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, astfel că este evident că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluționarea cererii de suspendare.

Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei cereri nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat. Față de cele ce preced, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că nu mai are relevanță cercetarea fondului cauzei și că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără interes, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC L.I. SRL împotriva sentinței nr. 30 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2012.