ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.F.P.J. T.N. și T.C. a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal din 18 februarie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele fiscale până la pronunțarea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 833 din 7 aprilie 2001 Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre judecare Curții de Apel Craiova. Analizând cu prioritate această excepție în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și având în vedere și dispozițiile art. 158 C. proc. civ. cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată sub nr. 801/54/2011. Examinând cererea de suspendare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 225 din 18 aprilie 2011 a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea deciziei de impunere din 18 februarie 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cele două condiții prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate. Astfel Curtea a reținut că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate. Prin administrarea cererii de suspendare, reține instanța de fond, societatea reclamantă nu aduce atingere evaluatorului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece nu afectează executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că în mod nelegal s-a apreciat de instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția existenței unor cazuri bine justificate și condiția existenței unei pagube iminente. Aceasta deoarece din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru a putea fi admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere din 8 februarie 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește prima condiție a cererii de suspendare cea a existenței unor cazuri bine justificate recurenta arată că în cauză reclamații-intimați nu au adus argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, iar îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) C. fisc. este o problemă de fond, recurenta apreciind că decizia de impunere contestată este legal emisă. În ceea ce privește a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, recurenta arată că în cauză această condiție nu este îndeplinită, deoarece numai executarea silită a obligațiilor bugetare și instituirea măsurilor asiguratorii nu sunt suficiente pentru îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sentința atacată prin care s-a admis cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea deciziei de impunere din 8 februarie 2011 până la pronunțarea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește prima condiție, cea a existenței unor cazuri „bine justificate” în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 este fondat aspectul de nelegalitate invocat de recurentă în sensul îndeplinirii acestei condiții.

În cauză nu există motive de fapt și de drept de natură a înlătura prezumția de legalitate a deciziei de impunere în condițiile în care îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 125 1 alin. (1) pct. 18, art. 126 și art. 127 alin. (2) C. fisc. este o problemă de fond. În ceea ce privește a doua condiție cea a existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond în sensul că aceasta este îndeplinită. Punerea în executare a deciziei de impunere și instituirea unui sechestru asigurator nu demonstrează îndeplinirea acestei condiții, reclamanții-intimați nedepunând la dosar acte din care să rezulte consecințele grave patrimoniale ale executării actului contestat de natură a reprezenta o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 împotriva sentinței civile nr. 225 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.