ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.F.P.J. T.N. și T.C. a chemat în judecată

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dolj, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării actului administrativ

fiscal din 18 februarie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

de organele fiscale până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă

nr. 833 din 7 aprilie 2001 Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Prin întâmpinarea formulată

pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Dolj și trimiterea

cauzei spre judecare Curții de Apel Craiova.

Analizând cu prioritate

această excepție în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și având

în vedere și dispozițiile art. 158 C. proc. civ. cauza a fost trimisă spre competentă

soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

fiind înregistrată sub nr. 801/54/2011.

Examinând cererea de suspendare,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 225 din 18 aprilie 2011 a admis cererea formulată de reclamantă și a

dispus suspendarea deciziei de impunere din 18 februarie 2011 până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că cele două condiții prevăzute de art. 14, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate.

Astfel Curtea a reținut

că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să

se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute

în actul fiscal sunt datorate.

Prin administrarea cererii

de suspendare, reține instanța de fond, societatea reclamantă nu aduce atingere

evaluatorului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece nu

afectează executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare

a executării actului pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

mod nelegal s-a apreciat de instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția

existenței unor cazuri bine justificate și condiția existenței unei pagube iminente.

Aceasta deoarece din probele

administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru a putea

fi admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere din 8 februarie 2011 până

la pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește prima

condiție a cererii de suspendare cea a existenței unor cazuri bine justificate recurenta

arată că în cauză reclamații-intimați nu au adus argumente de natură a crea o puternică

îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, iar îndeplinirea

sau nu a condițiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) C. fisc. este o problemă de

fond, recurenta apreciind că decizia de impunere contestată este legal emisă.

În ceea ce privește a

doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, recurenta arată că în cauză

această condiție nu este îndeplinită, deoarece numai executarea silită a obligațiilor

bugetare și instituirea măsurilor asiguratorii nu sunt suficiente pentru îndeplinirea

acestei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente

ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Sentința atacată prin

care s-a admis cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea deciziei de impunere

din 8 februarie 2011 până la pronunțarea instanței de fond este dată cu aplicarea

greșită a legii în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește prima

condiție, cea a existenței unor cazuri „bine justificate” în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 este fondat aspectul de nelegalitate

invocat de recurentă în sensul îndeplinirii acestei condiții. În cauză nu există

motive de fapt și de drept de natură a înlătura prezumția de legalitate a deciziei

de impunere în condițiile în care îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 125

1

alin. (1) pct. 18, art. 126 și art. 127 alin. (2) C. fisc. este o problemă de fond.

În ceea ce privește a

doua condiție cea a existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în mod greșit s-a apreciat de instanța

de fond în sensul că aceasta este îndeplinită.

Punerea în executare a

deciziei de impunere și instituirea unui sechestru asigurator nu demonstrează îndeplinirea

acestei condiții, reclamanții-intimați nedepunând la dosar acte din care să rezulte

consecințele grave patrimoniale ale executării actului contestat de natură a reprezenta

o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea

nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și

va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de

suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj,

Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 împotriva sentinței civile nr.

225 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

ca nefondată cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.