ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3590/2010

Asupra contestației în anulare

de față,

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 27 ianuarie 2010 SN A.I.B.B.A.V., care ulterior a

fuzionat cu CN A.H.C. București rezultând din fuziune CN A.B. SA, a

formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 236 din 13

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și a solicitat admiterea contestației în anulare, modificarea în

totalitate a hotărârii pronunțate în recurs și în

consecință admiterea recursului său, respingerea recursului

intimatei A.U. București SA cu consecința menținerii

dispozițiilor primei instanțe de respingere ca prescrisă a

cererii de chemare în judecată pentru pretențiile formulate de SC A.U.B.

SA București vizând perioada 4 aprilie 2000 – 29 mai 2007.

A arătat în contestația în

anulare că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra

primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., că maniera de redactare a așa-ziselor considerente

referitoare la respingerea motivelor de recurs invocate de pârâtă

echivalează cu necercetarea acestor motive întrucât instanța nu a

invocat niciun argument legat de cele patru motive de recurs dezvoltate prin

cererea de recurs, singurul lui argument fiind cel ce vizează momentul de

început al termenului de prescripție stabilit la 10 octombrie 2006

respingând celelalte trei motive fără a menționa vreun argument.

De asemenea a arătat că instanța nu a făcut nicio referire

la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. conform căruia instanța de apel a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dar nici dispozițiile art.

304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanței de apel cuprinzând

motive contradictorii precum și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. întrucât hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Temeiul de drept invocat de

contestatoare în susținerea contestației în anulare este art. 318 alin.

(1) și urm. C. proc. civ.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestația în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau, când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând contestația în

anulare prin prisma dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

raportate la motivele invocate de contestatoare, Curtea constată că

motivele din recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C.

proc. civ. au fost analizate și cercetate de către instanța care

a pronunțat decizia nr. 2361 din 13 octombrie 2009 în legătură

directă cu motivul de bază pentru care a fost casată

această decizie respectiv analiza prescripției acțiunii, asupra

căreia s-a constatat că nu este prescrisă față de

dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea concluzionând

că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu converg spre

menținerea hotărârii instanței de fond întrucât acțiunea

introductivă a fost promovată în termenul legal, excepția prescripției

acțiunii fiind soluționată irevocabil de către

instanța de recurs. În acest context motivele referitoare la

menținerea hotărârii instanței de fond, neavând suport legal, au

fost respinse odată cu respingerea recursului pârâtei.

Ca urmare Curtea constată

că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de pârâtă în recursul său, motive pe care le-a raportat la

analiza excepției prescripției acțiunii introductive asupra

căreia s-a pronunțat irevocabil prin constatarea introducerii în termenul

legal conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Față de aceste

considerente contestația în anulare urmează a se respinge ca

nefondat.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Intimata SC A.U.B. SA București

a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 9.577,12 lei, depunând

în acest sens nota de cheltuieli, contractul de asistență

juridică și factura din 19 februarie 2010 (dosar recurs).

Analizând cererea intimatei sub

aspectul cheltuielilor de judecată Curtea constată că aceasta

este întemeiată urmând a o admite și a o obliga pe contestatoare la

plata sumei de 9.577,12 lei cheltuieli de judecată către intimata SC

A.U.B. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de CN A.B. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 2361 din 13

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea să

plătească intimatei SC A.U.B. SA București, suma de 9.577,12 lei

cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.