ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2011

HOTĂRÂRE
06.04.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă 147

din 21 mai 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a intimaților Municipiul Brașov și Primarul Municipiului Brașov, a

respins contestația formulată de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei

nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL în contradictoriu cu această

intimată ca nefondată, iar în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov și

Primarul Municipiului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a acestora.

Prima instanță a reținut

că față de obiectul cererii deduse judecații, contestație împotriva unei

decizii emise in baza Legii 10/2001 - această persoană nu poate fi decât

emitentul deciziei contestate respectiv SC R. SRL.

In ceea ce privește

fondul cererii deduse judecății a reținut că notificarea a fost formulată cu

depășirea termenului prevăzut de lege, raportându-se la notificarea formulată

de contestatori prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30 august

2006, aceasta fiind singura notificare depusă de contestatori la dosarul

administrativ ( fila 67 din dosar).

Reclamanții au susținut

că au formulat prin poștă o notificare, la data de 21 februarie 2001, adresată

Primăriei Municipiului Brașov, prin care au solicitat restituirea in natura a

imobilului in litigiu, notificare la care nu au primit nici un răspuns.

Aceștia nu au furnizat

nici un fel de dovadă emanând de la unitatea poștală care să ateste faptul

trimiterii, iar dovada datei expedierii prin poștă a unui înscris nu poate fi

făcută prin declarații extrajudiciare date de terțe persoane.

Instanța a mai avut in

vedere faptul că în notificarea expediată prin executor judecătoresc la data de

30 august 2006 ( fila 67 ), contestatorii nu fac referire la nici o notificare

anterioară, aceasta nefiind o revenire ci o notificare de sine stătătoare.

Împotriva sentinței au

formulat apel reclamanții susținând că instanța nu a intrat în cercetarea

fondului pricinii, nu a analizat calitatea de persoane îndreptățite, caracterul

abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; nu s-a

analizat nici expedierea notificării, singura probă pe care o puteau face,

proba cu declarația extrajudiciară a d-nei I.H. nu a fost primită, situație în

care instanța trebuia să „ordone" administrarea probei cu audierea martorei;

sentința cuprinde motive contradictorii în considerente; în mod greșit a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și a

Primăriei Brașov deoarece, într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă 173

din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov) această chestiune s-a dezlegat

motivându-se că unitatea deținătoare notificată are calitate procesuală pasivă,

calitate pe care o are și primarul.

Curtea de Apel Brașov,

prin decizia civilă nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 a respins apelul.

In considerentele

deciziei s-a reținut că în mod corect, instanța de fond a analizat mai întâi

dispoziția contestată nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL, prin care

s-a respins notificarea formulată în anul 2006 ca tardivă, sub aspectul

corectei aplicări a dispoziției art. 22 alin. (1) și (5) din legea 10/2001,

întrucât această chestiune de drept precede controlului asupra dreptului

contestatorilor la restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii.

Așadar, în mod corect

instanța de fond s-a orientat cu precădere să cerceteze existența formulării

unei notificări în termenul legal din partea contestatorilor.

Este adevărat că prin decizia

173 din 29 noiembrie 2007 Curtea de Apel Brașov a reținut potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 că Primăria Municipiului Brașov și respectiv

Primarul Municipiului Brașov au calitate procesuală pasivă, însă în acel dosar,

instanțele au fost investite cu o altă cauză.

In mod corect prima

instanță a cercetat dacă, în afara notificării expediate prin executor

judecătoresc în 2006, contestatorii au mai formulat o notificare în termen

legal, adică, în 2001 - 2002, sens în care la termenul din 2 aprilie 2009, fila

143 dosar fond, le-a pus în vedere reclamanților să prezinte notificarea despre

care susțin că au expediat-o prin poștă din Germania Primăriei Municipiului

Brașov în 27 februarie 2001, deci în termen legal.

S-a depus, în acest

sens, o copie legalizată la notar public (fără dată) a unei notificări datată

de contestatori 27 februarie 2001.

Acest înscris a fost

corect înlăturat de instanța de fond, având în vedere că nu s-a făcut și dovada

înregistrării lui la Primăria Municipiului Brașov și nici dovada expedierii

prin poștă.

Prin urmare,

contestatorii erau cei care trebuiau să probeze faptul expedierii prin poștă a

notificării din Germania.

Expedierea prin poștă nu

este o stare de fapt, ci un fapt juridic ce poate fi probat doar cu înscrisuri.

Data expedierii prin

poștă a notificării ar fi reprezentat dovada formulării în termen a cererii de

restituire, însă acest moment nu a fost dovedit de contestatori.

Instanța de fond a

înlăturat corect declarația extrajudiciară a numitei I.H. Aceasta, chiar și

interpretată ca „ înscris" și nu ca declarație extrajudiciară de martor nu

este verosimilă și nici concludentă, dat fiind și caracterul

„preconstituit" și subiectiv al acesteia.

In ceea ce privește

critica potrivit căreia instanța de fond putea să ordone administrarea probei

cu declarația martorei, s-a constatat că în cauză reclamanții nu au solicitat

administrarea acestei probe, iar instanța nu putea să ordone o anumită probă

din oficiu doar dacă socotea că ea este concludentă în cauză.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., susținând că nu s-a cercetat fondul cauzei, că în mod

greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului

Brașov și Primarului Municipiului Brașov, greșit s-a reținut că nu s-a dovedit

expedierea notificării din 2001 și că această expediere ar constitui un fapt

juridic și, tot greșit, a fost înlăturată declarația martorei I.H. care era

hotărâtoare pentru dovedirea expedierii notificării.

Recursul nu este

fondat.

Procedura de

restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat se declanșează doar la

solicitarea persoanei îndreptățite, sau a moștenitorilor acesteia, care, pentru

a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, avea

obligația să notifice, prin executorul judecătoresc unitatea deținătoare până

la data de 14 februarie 2002.

In speță, reclamanții

susțin că au depus două cereri pentru restituirea imobilului. Una în cursul

anului 2001, expediată prin poștă din Germania, iar cea de-a doua, prin

executorul judecătoresc, în anul 2006.

Întrucât Legea nr. 10/2001

nu prevede nici o sancțiune pentru neexpedierea notificării prin executorul

judecătoresc, poate fi calificată drept notificare și o simplă cerere transmisă

prin poștă, cu condiția ca în cuprinsul acesteia să existe elementele de

identificare ale persoanei îndreptățite și ale imobilului solicitat.

Cererea de restituire

expediată prin poștă, fiind o manifestare de voință a persoanei îndreptățite la

restituirea imobilului de natură a începe procedura instituită de legea

specială, se poate dovedi numai cu recipisa de expediere sau confirmarea de

primire, probe care cad în sarcina reclamantului, or, în speță, reclamanții nu

au fost în măsură să producă aceste dovezi. Mai mult, nici Primăria

Municipiului Brașov nu a putut confirma înregistrarea cererii din anul 2001 în

baza sa de date, ci doar pe cea din 2006, transmisă peste termenul legal.

Critica referitoare la

înlăturarea declarației extrajudiciare a martorei I.H. nu se poate încadra în

nici unul din punctele 7, 8 sau 9 ale art. 304 pe care s-a întemeiat recursul,

ci, eventual în punctul 10 al aceluiași articol, care a fost abrogat prin Legea

nr. 219/2005.

Calitate procesuală

pasivă are numai emitentul dispoziției contestate, astfel cum rezultă din

conținutul art. 26 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 care prevede expres că în

situația atacării în justiție a dispoziției entitatea care a emis această

dispoziție va adopta o poziție procesuală raportată la probele de la dosar.

Cum, în speță, dispoziția a fost emisă de SC R. SRL, potrivit textului legal

menționat, numai această parte poate sta în justiție. Ca atare, în mod corect a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov

și Primarului Municipiului Brașov.

Fondul pricinii,

respectiv întinderea dreptului și modalitatea de reconstituire a acestuia, în

natură sau echivalent, poate fi analizat numai la solicitarea persoanei

îndreptățite exprimată printr-o cerere depusă în termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 termenul pentru formularea

notificării este un termen de decădere a cărui nerespectare atrage pierderea

dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent.

In cazul de față

notificarea s-a depus în anul 2006, peste termenul legal, astfel încât

reclamanții nu mai sunt în măsură să-și valorifice dreptul în justiție.

Față de aceste

considerente recursul se privește ca nefondat și va fi respins.

LEGII

E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei nr. 124 Ap din

28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4983/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2004 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Brașov pri
ÎCCJ 2006-06-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 296/2005, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului P.E. și, în consecință, a respi
ÎCCJ 2011-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2707/2011
Asupra recursurilor constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 18 aprilie 2007, S.J. și S.S. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov
ÎCCJ 2015-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2208/2015
3458, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 422203 Brașov, nr. top. inițial T1 identic cu nr. cadastral T2, nici Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, nici un alt act juridica sau normativ, nu le
ÎCCJ 2009-12-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10220/2009
C. civ., reclamantul a susținut că: - imobilul situat la adresa menționată a aparținut autoarei sale A.(născută W.)R.I. și a fost preluat de stat prin naționalizare, conform Decretului nr. 92/1950; - prin dispoziția criticată, pârâta SC R.
Sursă