ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă 147 din 21 mai 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Municipiul Brașov și Primarul Municipiului Brașov, a respins contestația formulată de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL în contradictoriu cu această intimată ca nefondată, iar în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov și Primarul Municipiului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora. Prima instanță a reținut că față de obiectul cererii deduse judecații, contestație împotriva unei decizii emise in baza Legii 10/2001 - această persoană nu poate fi decât emitentul deciziei contestate respectiv SC R. SRL.

In ceea ce privește fondul cererii deduse judecății a reținut că notificarea a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, raportându-se la notificarea formulată de contestatori prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30 august 2006, aceasta fiind singura notificare depusă de contestatori la dosarul administrativ ( fila 67 din dosar). Reclamanții au susținut că au formulat prin poștă o notificare, la data de 21 februarie 2001, adresată Primăriei Municipiului Brașov, prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului in litigiu, notificare la care nu au primit nici un răspuns. Aceștia nu au furnizat nici un fel de dovadă emanând de la unitatea poștală care să ateste faptul trimiterii, iar dovada datei expedierii prin poștă a unui înscris nu poate fi făcută prin declarații extrajudiciare date de terțe persoane.

Instanța a mai avut in vedere faptul că în notificarea expediată prin executor judecătoresc la data de 30 august 2006 ( fila 67 ), contestatorii nu fac referire la nici o notificare anterioară, aceasta nefiind o revenire ci o notificare de sine stătătoare. Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții susținând că instanța nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, nu a analizat calitatea de persoane îndreptățite, caracterul abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; nu s-a analizat nici expedierea notificării, singura probă pe care o puteau face, proba cu declarația extrajudiciară a d-nei I.H.

nu a fost primită, situație în care instanța trebuia să „ordone" administrarea probei cu audierea martorei; sentința cuprinde motive contradictorii în considerente; în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și a Primăriei Brașov deoarece, într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă 173 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov) această chestiune s-a dezlegat motivându-se că unitatea deținătoare notificată are calitate procesuală pasivă, calitate pe care o are și primarul. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 a respins apelul.

In considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect, instanța de fond a analizat mai întâi dispoziția contestată nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL, prin care s-a respins notificarea formulată în anul 2006 ca tardivă, sub aspectul corectei aplicări a dispoziției art. 22 alin. (1) și (5) din legea 10/2001, întrucât această chestiune de drept precede controlului asupra dreptului contestatorilor la restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii. Așadar, în mod corect instanța de fond s-a orientat cu precădere să cerceteze existența formulării unei notificări în termenul legal din partea contestatorilor. Este adevărat că prin decizia 173 din 29 noiembrie 2007 Curtea de Apel Brașov a reținut potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 că Primăria Municipiului Brașov și respectiv Primarul Municipiului Brașov au calitate procesuală pasivă, însă în acel dosar, instanțele au fost investite cu o altă cauză.

In mod corect prima instanță a cercetat dacă, în afara notificării expediate prin executor judecătoresc în 2006, contestatorii au mai formulat o notificare în termen legal, adică, în 2001 - 2002, sens în care la termenul din 2 aprilie 2009, fila 143 dosar fond, le-a pus în vedere reclamanților să prezinte notificarea despre care susțin că au expediat-o prin poștă din Germania Primăriei Municipiului Brașov în 27 februarie 2001, deci în termen legal. S-a depus, în acest sens, o copie legalizată la notar public (fără dată) a unei notificări datată de contestatori 27 februarie 2001. Acest înscris a fost corect înlăturat de instanța de fond, având în vedere că nu s-a făcut și dovada înregistrării lui la Primăria Municipiului Brașov și nici dovada expedierii prin poștă.

Prin urmare, contestatorii erau cei care trebuiau să probeze faptul expedierii prin poștă a notificării din Germania. Expedierea prin poștă nu este o stare de fapt, ci un fapt juridic ce poate fi probat doar cu înscrisuri. Data expedierii prin poștă a notificării ar fi reprezentat dovada formulării în termen a cererii de restituire, însă acest moment nu a fost dovedit de contestatori. Instanța de fond a înlăturat corect declarația extrajudiciară a numitei I.H. Aceasta, chiar și interpretată ca „ înscris" și nu ca declarație extrajudiciară de martor nu este verosimilă și nici concludentă, dat fiind și caracterul „preconstituit" și subiectiv al acesteia. In ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de fond putea să ordone administrarea probei cu declarația martorei, s-a constatat că în cauză reclamanții nu au solicitat administrarea acestei probe, iar instanța nu putea să ordone o anumită probă din oficiu doar dacă socotea că ea este concludentă în cauză.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că nu s-a cercetat fondul cauzei, că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și Primarului Municipiului Brașov, greșit s-a reținut că nu s-a dovedit expedierea notificării din 2001 și că această expediere ar constitui un fapt juridic și, tot greșit, a fost înlăturată declarația martorei I.H. care era hotărâtoare pentru dovedirea expedierii notificării. Recursul nu este fondat.

Procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat se declanșează doar la solicitarea persoanei îndreptățite, sau a moștenitorilor acesteia, care, pentru a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, avea obligația să notifice, prin executorul judecătoresc unitatea deținătoare până la data de 14 februarie 2002. In speță, reclamanții susțin că au depus două cereri pentru restituirea imobilului. Una în cursul anului 2001, expediată prin poștă din Germania, iar cea de-a doua, prin executorul judecătoresc, în anul 2006. Întrucât Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancțiune pentru neexpedierea notificării prin executorul judecătoresc, poate fi calificată drept notificare și o simplă cerere transmisă prin poștă, cu condiția ca în cuprinsul acesteia să existe elementele de identificare ale persoanei îndreptățite și ale imobilului solicitat.

Cererea de restituire expediată prin poștă, fiind o manifestare de voință a persoanei îndreptățite la restituirea imobilului de natură a începe procedura instituită de legea specială, se poate dovedi numai cu recipisa de expediere sau confirmarea de primire, probe care cad în sarcina reclamantului, or, în speță, reclamanții nu au fost în măsură să producă aceste dovezi. Mai mult, nici Primăria Municipiului Brașov nu a putut confirma înregistrarea cererii din anul 2001 în baza sa de date, ci doar pe cea din 2006, transmisă peste termenul legal. Critica referitoare la înlăturarea declarației extrajudiciare a martorei I.H. nu se poate încadra în nici unul din punctele 7, 8 sau 9 ale art. 304 pe care s-a întemeiat recursul, ci, eventual în punctul 10 al aceluiași articol, care a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Calitate procesuală pasivă are numai emitentul dispoziției contestate, astfel cum rezultă din conținutul art. 26 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 care prevede expres că în situația atacării în justiție a dispoziției entitatea care a emis această dispoziție va adopta o poziție procesuală raportată la probele de la dosar. Cum, în speță, dispoziția a fost emisă de SC R. SRL, potrivit textului legal menționat, numai această parte poate sta în justiție. Ca atare, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și Primarului Municipiului Brașov. Fondul pricinii, respectiv întinderea dreptului și modalitatea de reconstituire a acestuia, în natură sau echivalent, poate fi analizat numai la solicitarea persoanei îndreptățite exprimată printr-o cerere depusă în termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 termenul pentru formularea notificării este un termen de decădere a cărui nerespectare atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. In cazul de față notificarea s-a depus în anul 2006, peste termenul legal, astfel încât reclamanții nu mai sunt în măsură să-și valorifice dreptul în justiție. Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.