ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin sentința civilă 147
din 21 mai 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a intimaților Municipiul Brașov și Primarul Municipiului Brașov, a
respins contestația formulată de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei
nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL în contradictoriu cu această
intimată ca nefondată, iar în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov și
Primarul Municipiului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității
procesuale pasive a acestora.
Prima instanță a reținut
că față de obiectul cererii deduse judecații, contestație împotriva unei
decizii emise in baza Legii 10/2001 - această persoană nu poate fi decât
emitentul deciziei contestate respectiv SC R. SRL.
In ceea ce privește
fondul cererii deduse judecății a reținut că notificarea a fost formulată cu
depășirea termenului prevăzut de lege, raportându-se la notificarea formulată
de contestatori prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30 august
2006, aceasta fiind singura notificare depusă de contestatori la dosarul
administrativ ( fila 67 din dosar).
Reclamanții au susținut
că au formulat prin poștă o notificare, la data de 21 februarie 2001, adresată
Primăriei Municipiului Brașov, prin care au solicitat restituirea in natura a
imobilului in litigiu, notificare la care nu au primit nici un răspuns.
Aceștia nu au furnizat
nici un fel de dovadă emanând de la unitatea poștală care să ateste faptul
trimiterii, iar dovada datei expedierii prin poștă a unui înscris nu poate fi
făcută prin declarații extrajudiciare date de terțe persoane.
Instanța a mai avut in
vedere faptul că în notificarea expediată prin executor judecătoresc la data de
30 august 2006 ( fila 67 ), contestatorii nu fac referire la nici o notificare
anterioară, aceasta nefiind o revenire ci o notificare de sine stătătoare.
Împotriva sentinței au
formulat apel reclamanții susținând că instanța nu a intrat în cercetarea
fondului pricinii, nu a analizat calitatea de persoane îndreptățite, caracterul
abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; nu s-a
analizat nici expedierea notificării, singura probă pe care o puteau face,
proba cu declarația extrajudiciară a d-nei I.H. nu a fost primită, situație în
care instanța trebuia să „ordone" administrarea probei cu audierea martorei;
sentința cuprinde motive contradictorii în considerente; în mod greșit a fost
admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și a
Primăriei Brașov deoarece, într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă 173
din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov) această chestiune s-a dezlegat
motivându-se că unitatea deținătoare notificată are calitate procesuală pasivă,
calitate pe care o are și primarul.
Curtea de Apel Brașov,
prin decizia civilă nr. 124 Ap din 28 octombrie 2009 a respins apelul.
In considerentele
deciziei s-a reținut că în mod corect, instanța de fond a analizat mai întâi
dispoziția contestată nr. 681 din 19 august 2008 emisă de SC R. SRL, prin care
s-a respins notificarea formulată în anul 2006 ca tardivă, sub aspectul
corectei aplicări a dispoziției art. 22 alin. (1) și (5) din legea 10/2001,
întrucât această chestiune de drept precede controlului asupra dreptului
contestatorilor la restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii.
Așadar, în mod corect
instanța de fond s-a orientat cu precădere să cerceteze existența formulării
unei notificări în termenul legal din partea contestatorilor.
Este adevărat că prin decizia
173 din 29 noiembrie 2007 Curtea de Apel Brașov a reținut potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 că Primăria Municipiului Brașov și respectiv
Primarul Municipiului Brașov au calitate procesuală pasivă, însă în acel dosar,
instanțele au fost investite cu o altă cauză.
In mod corect prima
instanță a cercetat dacă, în afara notificării expediate prin executor
judecătoresc în 2006, contestatorii au mai formulat o notificare în termen
legal, adică, în 2001 - 2002, sens în care la termenul din 2 aprilie 2009, fila
143 dosar fond, le-a pus în vedere reclamanților să prezinte notificarea despre
care susțin că au expediat-o prin poștă din Germania Primăriei Municipiului
Brașov în 27 februarie 2001, deci în termen legal.
S-a depus, în acest
sens, o copie legalizată la notar public (fără dată) a unei notificări datată
de contestatori 27 februarie 2001.
Acest înscris a fost
corect înlăturat de instanța de fond, având în vedere că nu s-a făcut și dovada
înregistrării lui la Primăria Municipiului Brașov și nici dovada expedierii
prin poștă.
Prin urmare,
contestatorii erau cei care trebuiau să probeze faptul expedierii prin poștă a
notificării din Germania.
Expedierea prin poștă nu
este o stare de fapt, ci un fapt juridic ce poate fi probat doar cu înscrisuri.
Data expedierii prin
poștă a notificării ar fi reprezentat dovada formulării în termen a cererii de
restituire, însă acest moment nu a fost dovedit de contestatori.
Instanța de fond a
înlăturat corect declarația extrajudiciară a numitei I.H. Aceasta, chiar și
interpretată ca „ înscris" și nu ca declarație extrajudiciară de martor nu
este verosimilă și nici concludentă, dat fiind și caracterul
„preconstituit" și subiectiv al acesteia.
In ceea ce privește
critica potrivit căreia instanța de fond putea să ordone administrarea probei
cu declarația martorei, s-a constatat că în cauză reclamanții nu au solicitat
administrarea acestei probe, iar instanța nu putea să ordone o anumită probă
din oficiu doar dacă socotea că ea este concludentă în cauză.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7, 8
și 9 C. proc. civ., susținând că nu s-a cercetat fondul cauzei, că în mod
greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
Brașov și Primarului Municipiului Brașov, greșit s-a reținut că nu s-a dovedit
expedierea notificării din 2001 și că această expediere ar constitui un fapt
juridic și, tot greșit, a fost înlăturată declarația martorei I.H. care era
hotărâtoare pentru dovedirea expedierii notificării.
Recursul nu este
fondat.
Procedura de
restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat se declanșează doar la
solicitarea persoanei îndreptățite, sau a moștenitorilor acesteia, care, pentru
a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, avea
obligația să notifice, prin executorul judecătoresc unitatea deținătoare până
la data de 14 februarie 2002.
In speță, reclamanții
susțin că au depus două cereri pentru restituirea imobilului. Una în cursul
anului 2001, expediată prin poștă din Germania, iar cea de-a doua, prin
executorul judecătoresc, în anul 2006.
Întrucât Legea nr. 10/2001
nu prevede nici o sancțiune pentru neexpedierea notificării prin executorul
judecătoresc, poate fi calificată drept notificare și o simplă cerere transmisă
prin poștă, cu condiția ca în cuprinsul acesteia să existe elementele de
identificare ale persoanei îndreptățite și ale imobilului solicitat.
Cererea de restituire
expediată prin poștă, fiind o manifestare de voință a persoanei îndreptățite la
restituirea imobilului de natură a începe procedura instituită de legea
specială, se poate dovedi numai cu recipisa de expediere sau confirmarea de
primire, probe care cad în sarcina reclamantului, or, în speță, reclamanții nu
au fost în măsură să producă aceste dovezi. Mai mult, nici Primăria
Municipiului Brașov nu a putut confirma înregistrarea cererii din anul 2001 în
baza sa de date, ci doar pe cea din 2006, transmisă peste termenul legal.
Critica referitoare la
înlăturarea declarației extrajudiciare a martorei I.H. nu se poate încadra în
nici unul din punctele 7, 8 sau 9 ale art. 304 pe care s-a întemeiat recursul,
ci, eventual în punctul 10 al aceluiași articol, care a fost abrogat prin Legea
nr. 219/2005.
Calitate procesuală
pasivă are numai emitentul dispoziției contestate, astfel cum rezultă din
conținutul art. 26 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 care prevede expres că în
situația atacării în justiție a dispoziției entitatea care a emis această
dispoziție va adopta o poziție procesuală raportată la probele de la dosar.
Cum, în speță, dispoziția a fost emisă de SC R. SRL, potrivit textului legal
menționat, numai această parte poate sta în justiție. Ca atare, în mod corect a
fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov
și Primarului Municipiului Brașov.
Fondul pricinii,
respectiv întinderea dreptului și modalitatea de reconstituire a acestuia, în
natură sau echivalent, poate fi analizat numai la solicitarea persoanei
îndreptățite exprimată printr-o cerere depusă în termenul stabilit de lege.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 termenul pentru formularea
notificării este un termen de decădere a cărui nerespectare atrage pierderea
dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin
echivalent.
In cazul de față
notificarea s-a depus în anul 2006, peste termenul legal, astfel încât
reclamanții nu mai sunt în măsură să-și valorifice dreptul în justiție.
Față de aceste
considerente recursul se privește ca nefondat și va fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanții U.V. și U.E. împotriva deciziei nr. 124 Ap din
28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.