ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 798/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea formulată în contencios administrativ reclamantul C.F.J. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea autorizației de funcționare nr. 7207/EN/9832 din 05 septembrie 2007, emisă de pârât pentru SC H. P. SRL București, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși nu a obținut avizul obligatoriu al C.F.J. Tulcea, SC H.P. SRL a primit avizul de funcționare din partea Ministerului Sănătății. Reclamantul a mai arătat că autorizația este nelegală, deoarece solicitantul este proprietarul unui depozit farmaceutic, iar depozitelor farmaceutice le este interzis să dețină farmacii.

În plus, farmacia pentru care s-a emis autorizația este amplasată într-o piață agroindustrială și nu într-un complex comercial de mare suprafață, potrivit mențiunilor din autorizație. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC H. SRL Tulcea, care a solicitat să se constate nelegalitatea autorizației de funcționare și să se dispună anularea acesteia. 1.1. Prin sentința civilă nr. 50 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța a anulat acțiunea, ca netimbrată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3755 din 29 octombrie 2008, a admis recursul declarat și a casat această sentință, trimițând cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe. 1.2. În fond după casare, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC H.P.

SRL, instanța fondului dispunând citarea societății comerciale menționate, în această calitate. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 280/ CA din 7 iulie 2009, a admis acțiunea reclamantului C.F.J. Tulcea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC H.P. SRL, dispunând anularea autorizației de funcționare nr. 7207/ EN din 5 septembrie 2007, emisă de Ministerul Sănătății. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de SC H. SRL Tulcea, respingându-se această cerere pe temeiul arătat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin autorizația de funcționare atacată, Ministerul Sănătății a aprobat funcționarea farmaciei C.P.

în structura SC H.P. SRL, menționându-se că este vorba de o înființare „prin excepție - complex comercial”. Ordinul ministrului sănătății nr. 626/2001, modificat prin Ordinul nr. 1199/2004, prevedea condiția depunerii avizului conform al colegiului farmaciștilor pentru autorizarea funcționării unei farmacii. Acest ordin a fost ulterior abrogat, prin art. 45 din Legea nr. 266/2008. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu prevede între atribuțiile colegiului farmaciștilor și pe aceea de a emite avize în vederea autorizării farmaciilor, dar nici nu abrogă expres dispozițiile din ordinul menționat. Instanța fondului a concluzionat că la data eliberării autorizației, erau în vigoare prevederile Ordinului nr. 626/2001 al ministrului sănătății, pentru autorizarea funcționării farmaciei fiind necesar să se obțină avizul conform al colegiului farmaciștilor, ca act pregătitor, obligatoriu de care emitentul actului trebuia să țină seama.

S-a mai conchis că, în aceste condiții, lipsa avizului atrage nulitatea actului administrativ emis. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC H. SRL, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi primită întrucât autoarea cererii nu a arătat și nici nu a dovedit că este titulara unui drept sau interes legitim care i-a fost vătămat prin emiterea autorizației. 2. Recursurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Constanța în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și SC H.P. SRL 2.1. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut că instanța a respins greșit excepția lipsei calității procesuale active a C.F.J. Tulcea, în condițiile în care, potrivit art. 579 din Legea nr. 95/2006 – Titlul XIV – Exercitarea profesiei de farmacist, nu sunt prevăzute de către legiuitor, printre atribuțiile colegiului și cele referitoare la acordarea avizelor pentru înființarea unităților farmaceutice. S-a mai arătat că date fiind schimbările legislației în materia înființării și autorizării unităților farmaceutice precum și a condițiilor de organizare și funcționare a acestora, apărute ca urmare a Legii nr. 95/2006 aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului nr. 626/2001 se rezumă numai la acele dispoziții care nu contravin legislației, nu doar celei recente dar și actelor cu o forță juridică superioară.

Astfel, Ordinul nr. 626/2001 a fost modificat prin Ordinul nr. 1199/2004 iar prin apariția Legii nr. 95/2006 a fost abrogată Legea nr. 305/2004 iar dintre atribuțiile C.F. a fost exclusă cea vizând emiterea avizului conform. 2.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă SC H.P. SRL Arătând că în mod corect instanța de fond, în rejudecare a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC H. SRL Tulcea, recurenta-pârâtă a indicat că în mod eronat a fost admisă acțiunea reclamantului-intimat și s-a dispus anularea autorizației nr. 720/EN9232 din 5 septembrie 2007 emisă de Ministerul Sănătății. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând că sentința atacată a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii, recurenta SC H.P. SRL a arătat, în esență: - emiterea autorizației a avut loc la data de 5 septembrie 2007, când atribuțiile C.F. erau prevăzute de Legea nr. 95/2006, dar nu includeau și emiterea de avize privind înființarea farmaciilor; - avizul C.F.J. Tulcea nu era necesar, prima instanță reținând eronat incidența dispozițiilor art. 2 lit. c) din O.U.G.

nr. 626/2001, care se refereau la condiția obținerii avizului conform al colegiului farmaciștilor județean pentru înființarea farmaciei, întrucât, prin raportare la dispozițiile art. 576, 579 și 861 din Legea nr. 95/2006, la data emiterii autorizației, aceste prevederi erau abrogate expres și indirect; - au fost ignorate și dispozițiile art. 62 alin. (2) coroborate cu art. 63 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, raportat la normele de tehnică legislativă, fiind evidentă confuzia în care s-a aflat prima instanță care s-a raportat la abrogarea expresă totală, care în cazul O.M.S. nr. 626/2001 a intervenit la data de 12 ianuarie 2009, ceea ce însă nu exclude abrogarea anterioară, expresă și/sau indirectă numai a unora dintre dispozițiile din respectivul act normativ, cum este cazul în speță; - chiar în ipoteza admiterii că dispozițiile art. 2 lit. c) din O.M.S.

nr. 626/2001 ar fi fost în vigoare la momentul emiterii Autorizației, tot soluția respingerii acțiunii formulate de C.F. era cea care se impunea, mai cu seamă că un astfel de aviz era consultativ și chiar recurentul Ministerul Sănătății a arătat că nici nu era necesar. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată raportat la criticile cuprinse în recursurile declarate, față de prevederile incidente din materia supusă analizei și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că ambele recursuri sunt fondate în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru greșita aplicare și interpretare a legii, se impune așadar admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate, numai în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.F.J. Tulcea, ca neîntemeiată, urmând a fi menținute, ca fiind legale celelalte dispoziții din cuprinsul hotărârii atacate, vizând soluția pronunțată cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, sus arătată, în sensul solicitat de altfel și de către recurenți. Dată fiind similitudinea, cel puțin parțială a motivelor de recurs prezentate de cei doi recurenți, Înalta Curte urmează a răspunde acestora prin considerente sistematizate, comune, după cum urmează. Litigiul de față a fost inițiat de C.F.J.

Tulcea care a solicitat anularea autorizației nr. 720/EN9232 din 5 septembrie 2007, emisă de Ministerul Sănătății la solicitarea recurentei-pârâte SC H.P. SRL, pentru funcționarea unei unități farmaceutice în cadrul unui complet comercial agroindustrial de mare suprafață, Piața Nouă situat în Tulcea. Hotărând în sensul anulării acestei autorizații de funcționare, prin sentința ce formează obiectul recursului de față, prima instanță a reținut ca argument hotărâtor lipsa avizului conform din partea autorității reclamante, C.F.J. Tulcea, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. c) din O.M.S. nr. 626/2001, despre care a menționat că deși era în vigoare la data eliberării autorizației, nu a fost aplicat.

În acord cu argumentele și potrivit susținerilor celor două recurente, pe care le apreciază ca fiind pertinente și întemeiate, Înalta Curte apreciază că în ceea ce privește autorizația în discuție, un astfel de aviz nu se mai impunea, date fiind modificările legislative intervenite ulterior datei adoptării O.M.S. nr. 626/2001 și conținutului acestora. Astfel, potrivit Legii nr. 95/2006, ce reglementează atribuțiile C.F., în mod limitativ, act normativ în vigoare la momentul emiterii autorizației în litigiu, printre atribuțiile concrete ale acestei autorități (art. 579) nu se regăsește emiterea avizelor privind înființarea farmaciștilor, fiind astfel pe deplin întemeiate susținerile recurentului Ministerul Sănătății pe acest aspect.

Cât privește incidența dispozițiilor Ordinului nr. 626/2001, Înalta Curte, apreciind întemeiate susținerile recurenților, reține că acestea, până la abrogarea completă și expresă a actului intervenită la 12 ianuarie 2009, conform art. 44 din Legea nr. 266/2008, au fost aplicabile în măsura în care nu contraveneau legislației cu forță juridică superioară și ofereau soluții strict în limitele stabilite în legile în executarea cărora au fost emise. O astfel de interpretare se fundamentează pe prevederile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă. Ordinul nr. 626/2001 a fost adoptat, conform mențiunilor din partea sa introductivă, în temeiul prevederilor art. 103 din O.U.G.

nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman și ale art. 12 lit. h) din Legea nr. 81/1997, privind exercitarea profesiunii de farmacist, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Farmaciștilor din România. La momentul emiterii autorizației în litigiu (septembrie 2007) actele normative în executarea cărora a fost adoptat O.M.S. nr. 626/2001, modificat prin O.M.S. nr. 1199/2004, nu mai erau în vigoare, fiind anterior abrogate, respectiv la 30 iulie 2004, în ceea ce privește Legea nr. 81/1997 (prin Legea nr. 305/2004) și la data de 1 mai 2006, în ceea ce privește O.U.G. nr. 152/1999, abrogată prin art. 861 din Legea nr. 95/2006. Relevantă este și prevederea finală cuprinsă în textul de abrogare al O.U.G.

nr. 152/1999, în sensul că, pe lângă acest act normativ, se abrogă și orice alte dispoziții contrare prevederilor Legii nr. 95/2006. Reținând și principiile dezvoltate în doctrină, potrivit cu care abrogarea actului de bază conduce, în principiu și la scoaterea din uz a actului emis în executarea lui, deoarece acesta din urmă nu are o poziție pur independentă, motivația lui legislativă fiind generată de actul de bază, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate interpretările și susținerile ambelor recurente în sensul că la data emiterii autorizației în discuție, art. 2 lit. c) din O.M.S. nr. 626/2001 era abrogat implicit și ca atare nu mai putea servi drept temei al admiterii acțiunii reclamantului-intimat, fiind totodată evident că acest text de lege putea deveni inaplicabil anterior abrogării totale, exprese a actului, care în cazul O.M.S.

nr. 626/2001 a intervenit la data de 12 ianuarie 2009 (Legea nr. 266/2008). În fine, corectă este și susținerea recurentelor în sensul că în chiar ipoteza admiterii valabilității dispozițiilor art. 2 lit. c) din O.M.S. nr. 626/2001 la data emiterii autorizației, admiterea acțiunii formulate de reclamanta-intimată nu se justifică câtă vreme și în doctrină dar și în jurisprudența Înaltei Curți s-a statuat că nulitatea decurgând dintr-un act normativ abrogat nu mai corespunde și nu mai apără noile relații sociale, astfel că actul juridic urmează a fi considerat ca fiind valabil, schimbarea cadrului legal prin înlăturarea unei condiții de valabilitate făcând inaplicabilă sancțiunea nulității, căci s-ar traduce printr-un formalism excesiv, care de la caz la caz, nu produce nici un fel de consecințe pozitive.

Față de toate cele mai sus arătate, se vor admite așadar recursurile formulate cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul și pe temeiul de drept deja mai sus arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC H.P. SRL Buzău și de Ministerul Sănătății, împotriva sentinței civile nr. 280/ CA din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul C.F.J. Tulcea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC H.P. SRL, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.