ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta A.N.A.F. a chemat în judecată pe pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu București, Comisariatul Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu și M.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea de drept a Deciziilor nr. 51 bis din 24 martie 2006 și nr. 755 din 28 ianuarie 2008 emise de către dl. comisar general al Gărzii Naționale de Mediu și a tuturor actelor subsecvente și să se dispună eliberarea pârâtului M.C. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare pe care o deține în cadrul Comisariatului Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost sesizată de către comisariatul Județean Gorj din cadrul Gărzii Naționale de mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008 despre încălcarea dispozițiilor legale cu privire la ocuparea unei funcții publice de execuție de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 3 la salarizare din cadrul aparatului propriu al Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu de către dl. M.C. prin concursul de recrutare organizat și desfășurat în data de 27 - 28 februarie 2008. Prin întâmpinarea formulată pârâta Garda Națională de Mediu a solicitat respingerea acțiunii arătând că adresa nr. 87 din 23 februarie 2006 aflată la dosarul profesional arată că pârâtul M.C.

a avut calitatea de colaborator pe probleme de protecția mediului, având caracter de recomandare și nu de certificare a vechimii în specialitate. Pârâtul a absolvit facultatea, având specialitatea „Ingineria mediului", fapt ce dovedește vechimea în specialitate, funcția de șef de district putând fi ocupată de personal cu studii superioare sau medii. Pârâtul M.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru aceleași considerente expuse în întâmpinarea formulată de Garda Națională de Mediu. Totodată, a invocat excepția privind tardivitatea formulării acțiunii ce a fost introdusă cu depășirea termenului prev. de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin sentința civilă nr. 2573 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a r espins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtul M.C., a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu, și M.C. și a c onstatat nulitatea deciziilor nr. 51 bis/2006 și nr. 755/2008 emise de Comisariatul General al Gărzii de Mediu, cu consecința eliberării din funcție a pârâtului M.C. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, că excepția tardivității acțiunii, este neîntemeiată, deoarece potrivit disp.

art. 11 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004, termenul de decădere de un an se socotește de la data când reclamanta a luat la cunoștință de existența actului nelegal. Având în vedere că reclamanta A.N.A.F. a fost sesizată de către Comisariatul Județean Gorj din cadrul Gărzii Naționale de Mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008 despre încălcarea dispozițiilor legale cu privire la ocuparea funcției publice în speță, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București la data de 28 noiembrie 2008, instanța de fond a apreciat că în cauză au fost respectate disp. art. 11 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a mai constatat că împrejurarea potrivit căruia pârâtul M.C.

este absolvent al Universității Petroșani - Facultatea de Mine, în profilul ingineria mediului, așa cum rezultă din Diploma Seria A nr. 0Q17472, este lipsită de relevanță atâta timp cât aceasta nu a fost menționată în cartea de muncă, acesta fiind încadrat ca tehnician silvic principal și nu ca inginer. Ulterior numirii în funcția publică de execuție, prin Decizia nr. 51 bis/2006, pârâtul M.C. a fost numit în cadrul aparatului de specialitate al Comisariatului General al Gărzii de Mediu în funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior, treapta 3 salarizare și succesiv treapta 2 de salarizare și apoi în cadrul Comisariatului Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu, conform mențiunilor din carnetul de muncă.

Cum pentru toate aceste funcții publice de execuție era necesară îndeplinirea condiției privind vechimea în specialitatea studiilor superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă de 5 ani, iar pârâtul nu îndeplinește această cerință, instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 51 bis/2006 și ulterior Decizia nr. 755/2008 privind numirea în funcția publică a pârâtului, au fost emise cu încălcarea disp. H.G. nr. 1209/2003 și Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, acte normative în vigoare la acea dată. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Garda Națională de Mediu – Comisariatul General și M.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Recurenta-pârâtă Garda Națională de Mediu – Comisariatul General în motivarea recursului arată că la dosarul cauzei este depusă diploma ce atestă absolvirea Universității din Petroșani - Facultatea de Mine, profilul ingineria mediului, astfel că perioada cuprinsă între anii 2001 și 2006, cât timp a ocupat respectiva funcție, reprezintă vechimea în specialitatea necesară pentru numirea în funcția de execuție ce a avut loc prin decizia nr. 51 bis din 24 martie 2009. Mai mult, la dosarul cauzei există adeverința emisă de SC E. SRL din care reiese că dl. M.C. a avut calitatea de colaborator al acestei societăți pe probleme de protecția mediului începând cu luna februarie 2001 și până la momentul eliberării adeverinței (februarie 2006). Aceasta adeverință, cu caracter de recomandare, are rolul de a întări faptul că dl. M.C.

avea o experiență relevantă la momentul numirii sale în funcție de execuție. II. Recurentul-pârât M.C. în motivele de recurs susține că agenția a avut cunoștință de ordinul de încadrare și de documentele care au stat la baza emiterii lui din anul 2006, fiind comunicate de către Autoritatea Publică (respectiv Garda Națională de Mediu) potrivit art. 22 din Statutul funcționarilor publici. Este adevărat că la dosar nu s-a putut depune dovada respectării legii, respectiv a prevederilor art. 22 din Statutul funcționarilor publici care obligau Garda Națională de Mediu să comunice ordinul de încadrare și documentele care au stat la baza emiterii lui încă din anul 2006, dar acțiunea a fost depusă în 2008, deci cu mult peste termenul de un an de zile.

Prevederea legală este clară și fără echivoc, A.N.F.P. a primit întregul dosar de la încadrare iar dacă instanța avea dubii în acest sens putea să solicite expres către A.N.F.P. sau Garda Națională de Mediu să comunice dacă au primit și respectiv dacă au trimis actele. Recurentul-pârât mai susține că din probele administrate în cauză rezultă că perioada 01 martie 2001-24 martie 2006 constituie vechime în funcție cu studii superioare. Recurentul mai arată că a fost numit în funcția de șef district la Ocolul Silvic Runcu prin Decizia nr. 162 din 28 februarie 2001 începând cu data de 01 martie 2001, cu un salariu tarifar de 3.244.550 lei, corespunzător clasei 24 de salarizare. În conținutul deciziei s-a omis însă să se specifice expres încadrarea pe funcția de șef district la Ocolul Silvic Runcu ca inginer, (deci cu studii superioare) în condițiile în care recurentul a absolvit Facultatea de Ingineria Mediului în urmă cu 2 luni.

Se mai susține că potrivit înscrierilor existente în cartea de muncă se poate observa că la pct. 50 figura ca tehnician principal la Direcția Silvică Gorj până la absolvirea facultății de ingineria mediului și până la încadrarea sa ca șef district. La poziția nr. 51 (în urma deciziei nr. 162/2001 ) fiind încadrat ca șef district se menționează expres „ schimbat funcția". Se deduce că dacă până atunci era încadrat ca tehnician principal, o dată cu încadrarea ca șef district s-a schimbat funcția în cea de inginer, cu atât mai mult cu cât și fișa postului dar și Ordinul Regiei Naționale a Pădurilor specificau clar obligativitatea încadrării pe aceste funcții cu ingineri. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate Acțiunea a fost formulată de A.N.F.P. în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având calitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile actului normativ susmenționat și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. În conformitate cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul acțiunilor formulate de această autoritate publică, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2), potrivit cărora în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ, cererea poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință.

Acest termen este calificat la art. 11 alin. (5) din lege ca fiind un termen de decădere; nerespectarea acestei condiții procedurale, a termenului, determinând tardivitatea acțiunii. Având în vedere atribuțiile ce revin reclamantei în domeniul managementului și al monitorizării și controlului activităților referitoare la funcția publică și la funcționarii publici, stabilite prin Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.F.P., aceasta a cunoscut existența actelor administrative în litigiu imediat după emiterea lor. Reclamanta are sarcina expresă, potrivit art. 22 din Legea nr. 188/1999 republicată, de a controla modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice, de a întocmi și administra baza de date cuprinzând evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici, de a monitoriza recrutarea și promovarea pentru funcțiile publice.

Potrivit aceleiași legi, reclamanta administrează evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritățile și instituțiile publice care întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcționar public și au obligația de a comunica agenției orice modificare intervenită în situația acestor persoane. În raport de aceste dispoziții legale, reclamanta, care a avut acces la datele cuprinse în evidențele funcționarilor publici, precum și la dosarele profesionale ale acestora, nu poate susține că nu a cunoscut situația profesională a pârâtului M.C., ce a promovat concursul de ocupare a unei funcții publice ce presupunea studii superioare juridice cu diplomă de licență.

De altfel, din actele dosarului rezultă că reclamanta a avut cunoștință de elaborarea deciziilor în litigiu imediat după emiterea lor. Potrivit legii, termenul de 6 luni este de prescripție, iar cel de un an este de decădere. Ori, Agenția a avut cunoștință de ordinul de încadrare și de documentele care au stat la baza lui din anul 2006 fiind comunicate de către Autoritatea Publică ( respectiv Garda Națională de Mediu ) potrivit art. 22 din Statutul Funcționarilor Publici. De altfel, reprezentantul A.N.F.P., F.S. a și participat în comisia de concurs. Deci, în cauza de față, reclamanta a formulat acțiunea la 28 noiembrie 2008, solicitând anularea unor decizii emise de Garda Națională de Mediu – Comisariatul General în perioada 2006 – 2008, sesizarea instanței efectuându-se așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția invocată de pârât privind tardivitatea acțiunii este întemeiată, acțiunea reclamantei fiind introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, modificată. Astfel fiind instanța de control judiciar constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacată, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Garda Națională de Mediu – Comisariatul General și de M.C., împotriva sentinței civile nr. 2573 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.