ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.N.A.F. a

chemat în judecată pe pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu

București, Comisariatul Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu și M.C.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea de drept a

Deciziilor nr. 51 bis din 24 martie 2006 și nr. 755 din 28 ianuarie 2008 emise

de către dl. comisar general al Gărzii Naționale de Mediu și a tuturor actelor

subsecvente și să se dispună eliberarea pârâtului M.C. din funcția publică de

execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare

pe care o deține în cadrul Comisariatului Județean Gorj al Gărzii Naționale de

Mediu.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că a fost sesizată de către comisariatul Județean Gorj din cadrul Gărzii

Naționale de mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008

despre încălcarea dispozițiilor legale cu privire la ocuparea unei funcții

publice de execuție de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 3 la

salarizare din cadrul aparatului propriu al Comisariatului General al Gărzii

Naționale de Mediu de către dl. M.C. prin concursul de recrutare organizat și

desfășurat în data de 27 - 28 februarie 2008.

Prin întâmpinarea formulată pârâta

Garda Națională de Mediu a solicitat respingerea acțiunii arătând că adresa nr.

87 din 23 februarie 2006 aflată la dosarul profesional arată că pârâtul M.C. a

avut calitatea de colaborator pe probleme de protecția mediului, având caracter

de recomandare și nu de certificare a vechimii în specialitate.

Pârâtul a absolvit facultatea, având

specialitatea „Ingineria mediului", fapt ce dovedește vechimea în

specialitate, funcția de șef de district putând fi ocupată de personal cu

studii superioare sau medii.

Pârâtul M.C. a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru aceleași

considerente expuse în întâmpinarea formulată de Garda Națională de Mediu.

Totodată, a invocat excepția privind

tardivitatea formulării acțiunii ce a fost introdusă cu depășirea termenului

prev. de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin sentința civilă nr. 2573 din 16

iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a r

espins excepția tardivității

formulării acțiunii invocată de pârâtul

M.C., a admis acțiunea formulată

de reclamanta A.N.F.P., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al

Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Gorj al Gărzii Naționale de

Mediu,

și M.C. și a c

onstatat

nulitatea deciziilor nr. 51 bis/2006 și nr. 755/2008 emise de Comisariatul

General al Gărzii de Mediu, cu consecința eliberării din funcție a pârâtului M.C.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut, că excepția tardivității acțiunii, este

neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art. 11 alin. (2), (3)

din Legea nr. 554/2004, termenul de decădere de un an se socotește de la data

când reclamanta a luat la cunoștință de existența actului nelegal.

Având în vedere că reclamanta A.N.A.F.

a fost sesizată de către Comisariatul Județean Gorj din cadrul Gărzii Naționale

de Mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008 despre

încălcarea dispozițiilor legale cu privire la ocuparea funcției publice în

speță, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București la

data de 28 noiembrie 2008, instanța de fond a apreciat că în cauză au fost

respectate disp. art. 11 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a mai constatat că

împrejurarea potrivit căruia pârâtul M.C. este absolvent al Universității

Petroșani - Facultatea de Mine, în profilul ingineria mediului, așa cum rezultă

din Diploma Seria A nr. 0Q17472, este lipsită de relevanță atâta timp cât aceasta

nu a fost menționată în cartea de muncă, acesta fiind încadrat ca tehnician

silvic principal și nu ca inginer.

Ulterior numirii în funcția publică

de execuție, prin Decizia nr. 51 bis/2006, pârâtul M.C. a fost numit în cadrul

aparatului de specialitate al Comisariatului General al Gărzii de Mediu în

funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior,

treapta 3 salarizare și succesiv treapta 2 de salarizare și apoi în cadrul

Comisariatului Județean Gorj al Gărzii Naționale de Mediu, conform mențiunilor

din carnetul de muncă.

Cum pentru toate aceste funcții

publice de execuție era necesară îndeplinirea condiției privind vechimea în

specialitatea studiilor superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de

licență sau echivalentă de 5 ani, iar pârâtul nu îndeplinește această cerință, instanța

de fond a apreciat că Decizia nr. 51 bis/2006 și ulterior Decizia nr. 755/2008

privind numirea în funcția publică a pârâtului, au fost emise cu încălcarea disp.

H.G. nr. 1209/2003 și Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului

public, acte normative în vigoare la acea dată.

Împotriva hotărârii instanței de fond

pârâții Garda Națională de Mediu – Comisariatul General și M.C. au declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Recurenta-pârâtă Garda Națională

de Mediu – Comisariatul General în motivarea recursului arată că la dosarul

cauzei este depusă diploma ce atestă absolvirea Universității din Petroșani -

Facultatea de Mine, profilul ingineria mediului, astfel că perioada cuprinsă

între anii 2001 și 2006, cât timp a ocupat respectiva funcție, reprezintă

vechimea în specialitatea necesară pentru numirea în funcția de execuție ce a

avut loc prin decizia nr. 51 bis din 24 martie 2009.

Mai mult, la dosarul cauzei există

adeverința emisă de SC E. SRL din care reiese că dl. M.C. a avut calitatea de

colaborator al acestei societăți pe probleme de protecția mediului începând cu

luna februarie 2001 și până la momentul eliberării adeverinței (februarie 2006).

Aceasta adeverință, cu caracter de recomandare, are rolul de a întări faptul că

dl. M.C. avea o experiență relevantă la momentul numirii sale în funcție de

execuție.

II. Recurentul-pârât M.C. în

motivele de recurs susține că agenția a avut cunoștință de ordinul de încadrare

și de documentele care au stat la baza emiterii lui din anul 2006, fiind

comunicate de către Autoritatea Publică (respectiv Garda Națională de Mediu)

potrivit art. 22 din Statutul funcționarilor publici.

Este adevărat că la dosar nu s-a

putut depune dovada respectării legii, respectiv a prevederilor art. 22 din

Statutul funcționarilor publici care obligau Garda Națională de Mediu să

comunice ordinul de încadrare și documentele care au stat la baza emiterii lui

încă din anul 2006, dar acțiunea a fost depusă în 2008, deci cu mult peste

termenul de un an de zile. Prevederea legală este clară și fără echivoc, A.N.F.P.

a primit întregul dosar de la încadrare iar dacă instanța avea dubii în acest

sens putea să solicite expres către A.N.F.P. sau Garda Națională de Mediu să

comunice dacă au primit și respectiv dacă au trimis actele.

Recurentul-pârât mai susține că din

probele administrate în cauză rezultă că perioada 01 martie 2001-24 martie 2006

constituie vechime în funcție cu studii superioare.

Recurentul mai arată că a fost numit

în funcția de șef district la Ocolul Silvic Runcu prin Decizia nr. 162 din 28

februarie 2001 începând cu data de 01 martie 2001, cu un salariu tarifar de

3.244.550 lei, corespunzător clasei 24 de salarizare.

În conținutul deciziei s-a omis însă

să se specifice expres încadrarea pe funcția de șef district la Ocolul Silvic Runcu ca inginer, (deci cu studii superioare) în condițiile în care recurentul

a absolvit Facultatea de Ingineria Mediului în urmă cu 2 luni.

Se mai susține că potrivit

înscrierilor existente în cartea de muncă se poate observa că la pct. 50 figura

ca tehnician principal la Direcția Silvică Gorj până la absolvirea facultății

de ingineria mediului și până la încadrarea sa ca șef district. La poziția nr.

51 (în urma deciziei nr. 162/2001 ) fiind încadrat ca șef district se

menționează expres „ schimbat funcția". Se deduce că dacă până atunci era

încadrat ca tehnician principal, o dată cu încadrarea ca șef district s-a

schimbat funcția în cea de inginer, cu atât mai mult cu cât și fișa postului

dar și Ordinul Regiei Naționale a Pădurilor specificau clar obligativitatea

încadrării pe aceste funcții cu ingineri.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate

Acțiunea a fost formulată de A.N.F.P.

în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având calitatea de a ataca în

fața instanței de contencios administrativ actele autorităților publice

centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în

condițiile actului normativ susmenționat și ale Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată.

În conformitate cu art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, în cazul acțiunilor formulate de această autoritate

publică, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal,

fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2), potrivit cărora în

cazul în care se solicită anularea unui act administrativ, cererea poate fi

introdusă nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință.

Acest termen este calificat la art.

11 alin. (5) din lege ca fiind un termen de decădere; nerespectarea acestei

condiții procedurale, a termenului, determinând tardivitatea acțiunii.

Având în vedere atribuțiile ce revin

reclamantei în domeniul managementului și al monitorizării și controlului

activităților referitoare la funcția publică și la funcționarii publici,

stabilite prin Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea și

funcționarea A.N.F.P., aceasta a cunoscut existența actelor administrative în

litigiu imediat după emiterea lor.

Reclamanta are sarcina expresă,

potrivit art. 22 din Legea nr. 188/1999 republicată, de a controla modul de

aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în

cadrul autorităților și instituțiilor publice, de a întocmi și administra baza

de date cuprinzând evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici, de

a monitoriza recrutarea și promovarea pentru funcțiile publice.

Potrivit aceleiași legi, reclamanta administrează

evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza

datelor transmise de autoritățile și instituțiile publice care întocmesc

dosarul profesional pentru fiecare funcționar public și au obligația de a

comunica agenției orice modificare intervenită în situația acestor persoane.

În raport de aceste dispoziții

legale, reclamanta, care a avut acces la datele cuprinse în evidențele

funcționarilor publici, precum și la dosarele profesionale ale acestora, nu

poate susține că nu a cunoscut situația profesională a pârâtului M.C., ce a

promovat concursul de ocupare a unei funcții publice ce presupunea studii

superioare juridice cu diplomă de licență.

De altfel, din actele dosarului

rezultă că reclamanta a avut cunoștință de elaborarea deciziilor în litigiu

imediat după emiterea lor.

Potrivit legii, termenul de 6 luni este

de prescripție, iar cel de un an este de decădere.

Ori, Agenția a avut cunoștință de

ordinul de încadrare și de documentele care au stat la baza lui din anul 2006

fiind comunicate de către Autoritatea Publică ( respectiv Garda Națională de

Mediu ) potrivit art. 22 din Statutul Funcționarilor Publici.

De altfel, reprezentantul A.N.F.P., F.S.

a și participat în comisia de concurs.

Deci, în cauza de față, reclamanta a

formulat acțiunea la 28 noiembrie 2008, solicitând anularea unor decizii emise

de Garda Națională de Mediu – Comisariatul General în perioada 2006 – 2008,

sesizarea instanței efectuându-se așadar cu depășirea termenului prevăzut de

lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că excepția invocată de pârât privind tardivitatea acțiunii este întemeiată, acțiunea

reclamantei fiind introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Astfel fiind instanța de control

judiciar constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va admite recursul, va casa sentința atacată, și, pe cale de consecință, va respinge

acțiunea ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Garda Națională

de Mediu – Comisariatul General și de M.C., împotriva sentinței civile nr. 2573

din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea

formulată de reclamanta A.N.F.P., ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.