ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 194/F-CONT din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a a dmis cererea formulată de reclamanta A.G. și a dispus s uspendarea executării Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și a Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor (A.N.V.) până la soluționarea de către instanța de fond conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, începând cu data de 23 mai 2009, în temeiul art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată, ca urmare a desființării acestei funcții prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009, reclamanta a fost trecută în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Financiar, Contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș.

Curtea de apel a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesar a fi îndeplinite pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ. Curtea de apel a reținut că este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, având în vedere că Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 nu a fost motivat în fapt, iar în drept s-a făcut o referire generică la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999, fără indicarea concretă a cazului pentru care s-a dispus această măsură, precum și la dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care motivarea unui act administrativ trebuie să fie adecvată și să prezinte de o manieră clară și neechivocă motivele care au determinat instituția să adopte măsura atacată, amploarea și detalierea motivării depinzând de natura actului adoptat și de circumstanțele fiecărui caz în parte.

În ceea ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că această condiție este îndeplinită, în raport de consecințele pe care le poate avea măsura dispusă prin actele atacate, cu privire la funcționarea instituției publice, căreia îi este afectată stabilitatea relațiilor de serviciu, dar și de consecințele materiale și morale asupra funcționarului public care trebuie să se bucure de protecție împotriva arbitrariului. La pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Comisiei Europene care prevede că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu dificil de reparat și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 194/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova. 2.1. Recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține, în esență, următoarele: Hotărârea pronunțată de Curtea de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât: nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța a înlăturat apărările în fapt și în drept formulate de pârâte; instanța de judecată nu a făcut referire la probele administrate și din care rezultă netemeinicia susținerilor reclamantei referitoare la prevenirea producerii unui pagube iminente; simpla invocare a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actelor administrative a căror executare s-a solicitat a fi suspendată nu poate conduce la concluzia că este îndeplinită condiția cazului bine justificat; instanța a ținut seama numai de apărările reclamantei. Pe fondul cauzei, se susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, apreciind greșit că sunt îndeplinite cele două condiții impuse cumulativ de textul de lege.

În ceea ce privește cazul bine justificat, se susține că ordinele contestate au fost motivate, așa cum rezultă din simpla lectură a celor două acte, și că în preambulul celor două ordine au fost invocate temeiurile de drept ale emiterii lor, în principal O.U.G. nr. 37/2009 și, în general, Legea nr. 188/1999, O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 41/2008, precum și cele cu caracter special care reglementează structura organizatorică și statul de funcții ale A.N.V. În esență, se susține că ordinele contestate au fost emise în temeiul și pentru executarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ca urmare a necesității eficientizării activității instituțiilor publice și îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, deci, implicit, o activitate de reorganizare a activității în cadrul sistemului vamal, fiind reduse posturile de conducere care confereau funcționarilor publici calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate.

2.2. Recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține în esență următoarele: Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că, prin hotărârea pronunțată, instanța s-a subrogat puterii legislative, înființând funcții publice de conducere care au fost desființate prin O.U.G. nr. 37/2009. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât a constatat nulitatea celor două ordine ce formează obiectul cererii de suspendare, reținând în mod greșit nelegalitatea celor două acte care au fost emise pentru executarea dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37/2009. Mai susține recurenta-pârâtă că reclamanta nu justifică niciun interes în cererea formulată, având în vedere că și-a exprimat opțiunea de numire în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul financiar, contabilitate și achiziții publice din cadrul Direcția Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind în mod eronat în privința cazului bine justificat că nu ar fi motivat Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009, iar în privința pagubei iminente fără a lua în considerare faptul că drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru noua funcție în care a fost încadrată sunt superioare celor aferente funcției de director coordonator.

2.3. Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice Prin notele de ședință depuse la dosar (filele 26-31) intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este parte în raportul juridic dedus judecății, iar actele administrative a căror suspendare se cere au fost emise de președintele A.N.A.F. 3. Hotărârea instanței de recurs 3.1. În raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., având a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că excepția invocată este întemeiată, deoarece ministerul nu are calitatea de emitent al actelor administrative a căror suspendare se solicită în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Ordinul nr.1095 din 22 mai 2009 (filele 46-47 la dosarul de fond) a fost emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009 (filele 58-59 la dosarul de fond) a fost emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de conducător al Autorității Naționale a Vămilor. Pe cale de consecință, în raport cu dispozițiile art. 14 cu referire la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect suspendarea executării actelor administrative fiscale nu poate avea decât autoritatea publică emitentă a actelor contestate. 3.2. Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că sunt nefondate și urmează a fi respinse criticile recurentelor-pârâte pentru considerentele arătate în continuare: În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte A.N.V.

în sensul că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 261 C. proc. civ., ipoteză care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 7 cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță de hotărârea pronunțată de Curtea de apel, care a expus motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate. Sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 6 C. proc.

civ., Înalta Curte reține, pe de o parte, că instanța nu s-a subrogat puterii legislative, întrucât prin hotărârea pronunțată a admis doar cererea de suspendare a executării actelor administrative în litigiu, fără a dispune cu privire la înființarea de noi funcții publice, iar, pe de altă parte, că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci a acordat ceea ce s-a cerut prin cererea introductivă de instanță, respectiv suspendarea executării Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de conducător al Autorității Naționale a Vămilor.

Sub aspectul motivelor de recurs circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Este necontestat - rezultând inclusiv din apărările formulate de pârâte în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs - faptul că atât Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât și Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală au fost emise în baza și pentru executarea dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. De asemenea, este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 1257/2009 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale. Caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul ordinelor în litigiu care au fost emise, între altele, și în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. Or, în situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs reține că instanța de fond a judecat corect. Este necontestat că urmare a emiterii ordinului în litigiu, intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția publică de conducere fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, împotriva sentinței civile nr. 194/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.