ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 194/F-CONT din

11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a a

dmis cererea formulată

de reclamanta

A.G.

și a dispus s

uspendarea

executării Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de Agenția Națională de

Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și a Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009 emis de

Autoritatea Națională a Vămilor (A.N.V.) până la soluționarea de către instanța

de fond conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 1095 din 22 mai

2009 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de

director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Argeș, începând cu data de 23 mai 2009, în temeiul art. 99 din Legea nr. 188/1999,

republicată, ca urmare a desființării acestei funcții prin O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Prin Ordinul nr. 1336 din 23 mai

2009, reclamanta a fost trecută în funcția publică de conducere de șef birou la

Biroul Financiar, Contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș.

Curtea de apel a analizat

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesar a

fi îndeplinite pentru a se dispune măsura suspendării executării actului

administrativ.

Curtea de apel a reținut că este

îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, având în vedere că

Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 nu a fost motivat în fapt, iar în drept s-a

făcut o referire generică la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999, fără

indicarea concretă a cazului pentru care s-a dispus această măsură, precum și

la dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care motivarea unui act

administrativ trebuie să fie adecvată și să prezinte de o manieră clară și

neechivocă motivele care au determinat instituția să adopte măsura atacată,

amploarea și detalierea motivării depinzând de natura actului adoptat și de

circumstanțele fiecărui caz în parte.

În ceea ce privește prevenirea

producerii unei pagube iminente, instanța a reținut că această condiție este

îndeplinită, în raport de consecințele pe care le poate avea măsura dispusă

prin actele atacate, cu privire la funcționarea instituției publice, căreia îi

este afectată stabilitatea relațiilor de serviciu, dar și de consecințele

materiale și morale asupra funcționarului public care trebuie să se bucure de

protecție împotriva arbitrariului.

La pronunțarea hotărârii, instanța a

avut în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului

de Miniștri al Comisiei Europene care prevede că este de dorit să se asigure

persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările

concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu dificil de reparat

și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.

Împotriva sentinței civile nr. 194/F-CONT

din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova.

2.1. Recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Craiova

Prin motivele de recurs, întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-pârâtă

susține, în esență, următoarele:

Hotărârea pronunțată de Curtea de

apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât: nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța a

înlăturat apărările în fapt și în drept formulate de pârâte;

instanța de judecată nu a făcut referire la

probele administrate și

din care

rezultă netemeinicia susținerilor reclamantei referitoare la prevenirea

producerii unui pagube iminente;

simpla

invocare a unor argumente ce tind să demonstreze

aparența de nelegalitate a actelor administrative a căror executare s-a

solicitat a fi

suspendată nu poate

conduce la concluzia că este îndeplinită condiția cazului bine

justificat;

instanța a ținut seama numai de apărările reclamantei.

Pe fondul cauzei, se susține că

instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea

dispozițiilor art. 14 alin.(1) din

Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, apreciind

greșit că sunt îndeplinite cele două condiții impuse cumulativ de textul de

lege.

În ceea ce privește cazul bine

justificat, se susține că ordinele contestate au fost motivate, așa cum rezultă

din simpla lectură a celor două acte, și că în preambulul celor două ordine au

fost invocate temeiurile de drept ale emiterii lor, în principal O.U.G. nr. 37/2009

și, în general, Legea nr. 188/1999, O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 41/2008, precum

și cele cu caracter special care reglementează structura organizatorică și

statul de funcții ale A.N.V.

În esență, se susține că ordinele

contestate au fost emise în temeiul și pentru executarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009, ca urmare a necesității eficientizării activității instituțiilor

publice și îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii

cheltuielilor bugetare, deci, implicit, o activitate de reorganizare a

activității în cadrul sistemului vamal, fiind reduse posturile de conducere

care confereau funcționarilor publici calitatea de conducător al serviciilor

publice deconcentrate.

2.2. Recursul declarat de pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală

Prin motivele de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține

în esență următoarele:

Sub aspectul motivului prevăzut de

art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că, prin hotărârea

pronunțată, instanța s-a subrogat puterii legislative, înființând funcții

publice de conducere care au fost desființate prin O.U.G. nr. 37/2009.

Sub aspectul motivului prevăzut de

art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut întrucât a constatat nulitatea celor două ordine ce

formează obiectul cererii de suspendare, reținând în mod greșit nelegalitatea

celor două acte care au fost emise pentru executarea dispozițiilor art. III

alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009.

Mai susține recurenta-pârâtă că

reclamanta nu justifică niciun interes în cererea formulată, având în vedere că

și-a exprimat opțiunea de numire în funcția publică de conducere de șef birou

la Biroul financiar, contabilitate și achiziții publice din cadrul Direcția

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș.

Sub aspectul motivului prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că în mod greșit

instanța a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

apreciind în mod eronat în privința cazului bine justificat că nu ar fi motivat

Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009, iar în privința pagubei iminente fără a lua

în considerare faptul că drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru noua

funcție în care a fost încadrată sunt superioare celor aferente funcției de

director coordonator.

2.3. Excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice

Prin notele de ședință depuse la

dosar (filele 26-31) intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat,

în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că nu este parte în raportul juridic dedus judecății, iar

actele administrative a căror suspendare se cere au fost emise de președintele A.N.A.F.

3.1. În raport cu dispozițiile art. 137

C. proc. civ., având a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei

calității procesuale a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice, Înalta

Curte constată că excepția invocată este întemeiată, deoarece ministerul nu are

calitatea de emitent al actelor administrative a căror suspendare se solicită

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Ordinul nr.1095 din 22 mai

2009 (filele 46-47 la dosarul de fond) a fost emis de președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, iar Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009 (filele

58-59 la dosarul de fond) a fost emis de vicepreședintele Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, în calitate de conducător al Autorității Naționale a

Vămilor.

Pe cale de consecință, în raport cu

dispozițiile art. 14 cu referire la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect suspendarea executării

actelor administrative fiscale nu poate avea decât autoritatea publică emitentă

a actelor contestate.

3.2. Analizând recursurile declarate

în cauză, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că sunt

nefondate și urmează a fi respinse criticile recurentelor-pârâte pentru

considerentele arătate în continuare:

În ceea ce privește susținerea

recurentei-pârâte A.N.V. în sensul că hotărârea atacată încalcă dispozițiile

art. 261 C. proc. civ., ipoteză care se circumscrie motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.

261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivele de fapt și de drept la care

se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt

și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o

hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care

anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta

fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă însă că instanța

este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi

sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 304

pct. 7 cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun doar cerința ca

hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca

aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele

pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora),

cerință îndeplinită în speță de hotărârea pronunțată de Curtea de apel, care a

expus motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în

sensul soluției pronunțate.

Sub aspectul motivelor de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 4 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține, pe de o parte, că instanța

nu s-a subrogat puterii legislative, întrucât prin hotărârea pronunțată a admis

doar cererea de suspendare a executării actelor administrative în litigiu, fără

a dispune cu privire la înființarea de noi funcții publice, iar, pe de altă

parte, că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci a acordat

ceea ce s-a cerut prin cererea introductivă de instanță, respectiv suspendarea

executării Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și a Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009 emis

de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de

conducător al Autorității Naționale a Vămilor.

Sub aspectul motivelor de recurs

circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Este necontestat - rezultând

inclusiv din apărările formulate de pârâte în fața instanței de fond și în fața

instanței de recurs - faptul că atât Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de

președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât și Ordinul nr. 1336

din 23 mai 2009 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare

Fiscală au fost emise în baza și pentru executarea dispozițiilor art. III alin.

(1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

De asemenea, este necontestat faptul

că, prin Decizia nr. 1257/2009 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a

constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională,

constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un

domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras

competenței sale.

Caracterul executoriu al unui act

administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care

funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act

administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul ordinelor

în litigiu care au fost emise, între altele, și în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Or, în situația în care temeiul

legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de

legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu,

ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la

soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei

de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs

reține că instanța de fond a judecat corect.

Este necontestat că urmare a

emiterii ordinului în litigiu, intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția

publică de conducere fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul

unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai

subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube

este îndeplinită.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice

Respinge recursurile declarate de

Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a

Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova,

împotriva sentinței civile nr. 194/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2010.