ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 500 din 28 septembrie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.F. -, a aplicat conducătorului autorității pârâte amendă în sumă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 10 aprilie 2010 și până la executarea integrală și efectivă a Sentinței nr. 462 din 13 octombrie 2009 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 1457/33/2009, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1367 din 10 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.F. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 6174 din 20 decembrie 2011, a admis recursul, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul K.V., indicând ca temei juridic dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Contestatorul a solicitat anularea deciziei atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea recursului și menținerea Sentinței nr. 500 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În cadrul contestației în anulare se susține de către contestator faptul că instanța de control judiciar a procedat la judecarea recursului cu încălcarea normelor legale privind citarea părților, întrucât pentru termenul de judecată din data de 16 decembrie 2011 i-a fost comunicată doar citația, fără motivele de recurs, după cum impun prevederile art. 86 C. proc. civ. Contestatorul arată că, în raport de situația anterior prezentată, a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs și pentru a pregăti apărarea, cerere care i-a fost respinsă. A fost atașat dosarul nr. 1129/33/2011 în care a fost pronunțată de Înalta Curte decizia contestată. Conform art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestația în anulare, pentru motivele arătate mai jos, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a putut fi îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele: La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2011, instanța de recurs a amânat cauza, întrucât a constatat că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimatul-reclamant K.V. Intimatul a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 16 decembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 25 dosar recurs.

La data de 07 decembrie 2011, intimatul a formulat cerere de amânare în vederea angajării unui apărător și pentru comunicarea motivelor de recurs. După cum rezultă din mențiunea făcută de grefierul de ședință pe cererea anterior arătată, intimatului i-au fost comunicate motivele de recurs la data de 8 decembrie 2011. Ca atare, intimatul a avut la dispoziție 5 zile pentru pregătirea apărării și pentru redactarea întâmpinării. Mai mult decât atât, pentru a da posibilitatea părții să-și exercite dreptul la apărare, instanța de recurs a amânat pronunțarea deciziei pentru termenul din 20 decembrie 2011. Prin urmare, dacă avea interes, intimatul putea redacta concluzii scrise. În ceea ce privește ipoteza reglementată de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că partea aflată în discuție nu a formulat critici ce pot fi încadrate în textul legal anterior arătat. Ca atare, Înalta Curte concluzionează că aspectele invocate de către contestator în sprijinul incidenței temeiului juridic indicat nu sunt relevante, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare întemeiată pe textul legal mai sus indicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul K.V. împotriva Deciziei nr. 6174 din 20 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2012.