ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6174/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamantul G.T. a chemat

în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin primarul general, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să-i restituie, în natură, terenul în

suprafață de 262,80 m.p., situat în București, str. M.D., iar în cazul în care restituirea

în natură nu este posibilă să fie pus în posesie pe un alt amplasament, având aceeași

suprafață sau pe un teren cu suprafață corespunzătoare valorii terenului în litigiu.

Prin sentința nr. 776

din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost

respinsă acțiunea, ca nefondată, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că autorii reclamantului, G.F. și G.E. au fost titularii

dreptului de proprietate asupra terenului situat la adresa menționată, teren ce

a fost preluat de stat prin decretele nr. 241/1962 și 19/1977, iar construcția ce

se află pe acesta a fost demolată, că prin raportul de expertiză tehnică efectuat

în cauză s-a constatat că acest teren este afectat în totalitate de blocuri de locuințe,

alei asfaltate, rețele de canalizare, apă și telefonie, situație în care nu poate

fi restituit în natură și că reclamantul poate beneficia doar de măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor, dar că acesta nu a fost de acord cu

acest tip de despăgubire.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 620/A

din 21 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamantul, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8

și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu dorește a-i fi acordate despăgubiri,

și că există posibilitatea de a-i fi acordat teren în compensare, în temeiul Legii

nr. 10/2001, în ipoteza în care nu-i poate fi restituit terenul în natură.

Recursul este nefondat.

Terenul ce formează obiectul

litigiului nu poate fi restituit în natură, deoarece, așa cum s-a constatat prin

raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond, de expertul M.F., este

afectat în totalitate de construcții supraterane și de rețele edilitare subterane.

Teren în compensare nu

poate fi acordat decât în situația în care unitatea deținătoare are în patrimoniu

terenuri disponibile a fi acordate în compensare.

Or, prin nota din 10 februarie

2009, Primăria Municipiului București, a precizat că nu are posibilitatea atribuirii

în compensare a altui teren și nu a fost făcută dovada contrară.

Instanțele nu l-au obligat

pe reclamant să-și modifice acțiunea în sensul de a solicita despăgubiri, ci doar

au motivat că aceasta ar fi singura măsură reparatorie ce i-ar putea fi acordată,

dar că reclamantul a refuzat această modalitate de despăgubire.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 620/A din 21 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția a-IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.