Lupsa împotriva României

Reclamantul s-a născut în Iugoslavia în 1965 și trăiește în prezent în Belgrad. În 1989, reclamantul, un cetățean iugoslav, a venit în România și s-a stabilit acolo. Locuiește în România timp de 14 ani și, în 1993, a înființat o companie comercială română a căror activitate principală a fost prăjirea și comercializarea de cafea. A învățat și a locuit cu un cetățean român din 1994. La 2 octombrie 2002, prietena reclamantului, care l-a vizitat în Iugoslavia, a dat naștere unui copil. Câteva zile mai târziu, reclamantul, prietena lui și copilul s-au întors în România. La 6 august 2003, reclamantul, care era în străinătate, s-a întors în România neimpunet de poliția de frontieră. A doua zi, totuși, polițiștii de frontieră s-au întors acasă și l-au deportat.

La 12 august 2003, avocatul reclamantului a depus o cerere la Curtea de Apel de la București împotriva Autorității Extratereștrilor și biroului procurorului public la Curtea de Apel de la București în vederea revizuirii judiciare a ordinului de deportare împotriva reclamantului. Ea a afirmat că nu a fost servită cu niciun document care să declare prezența reclamantului pe teritoriul român. Ea a adăugat că reclamantul locuiește în România din 1989, a primit o medalie pentru rolul său în revolta anticomunistă din 1989, a înființat o companie comercială, a sprijinit familia sa și nu a fost în nici un fel un pericol pentru securitatea națională.

10. Singura ședință în fața Curții de Apel din București a avut loc la 18 august 2003. Reprezentantul Autorității Exterioare a furnizat avocatului reclamantului o copie a unei ordine din 28 mai 2003 a procurorului public la Curtea de Apel din București, în care, la cererea Serviciului de Informații din România (Serviciul Român de Informații) și în conformitate cu Ordinul Guvernului de Urgență nr. 194/2002 privind normele care reglementează extratereștrii din România, reclamantul a fost declarată „persoană nedorită” și interzisă din România timp de zece ani pe baza faptului că există „informații suficiente și serioase că a fost implicat în activități capabile să pună în pericol securitatea națională”.

Ultimul paragraf al ordinului a declarat că acesta ar trebui să fie înaintat reclamantului și executat de Autoritatea extraterestră în conformitate cu art. 81 din Ordonanța de urgență guvernamentală nr. 194/2002. 11. Potrivit documentelor depuse în cadrul procedurii de către reprezentantul Autorității pentru extratereștri, Ministerul de Interne a informat Serviciul de Informații din România, Ministerul Afacerilor Externe și poliția de frontieră la 2 și 11 iunie 2003 că reclamantul a fost interzis să intre în țară. 12. Avocatul reclamantului a solicitat o suspendare pentru a trimite reclamantului o copie a ordinului procurorului public și să ia instrucțiunile sale. 13. Deși reprezentantul biroului procurorului public a susținut această cerere din cauza faptului că nu s-a stabilit că obligația de a prelua ordinul asupra reclamantului a fost respectată, Curtea de Apel a hotărât să continue cu examinarea cazului.

Având în vedere faptul că dovezile deja aduse erau suficiente, acesta a respins, de asemenea, o nouă cerere a avocatului reclamantului de suspendare pentru a produce documente în sprijinul cererii sale.

14. Hotărând în fond, Curtea de Apel a respins cererea după cum urmează: „După analizarea probelor în cauză și a argumentelor părților, Curtea respinge, ca fiind nefondată, cererea împotriva ordinii procurorului public ... și a ordinului de deportare, având în vedere că, în conformitate cu articolele 83 și 84 alineatul (2) din Ordinul Guvernamental de Urgență nr. 194/2002, măsura ordonată este justificată și legală ... În ceea ce privește raționamentul ordinului administrativ impugat, [Curtea] constată că îndeplinește condițiile substanțiale și formale solicitate de dispozițiile speciale, competența de a autoriza reședința pe teritoriul statului fiind exercitată de autoritățile de stat corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile relevante și cu principiul proporționalității între restricția drepturilor fundamentale și situația care generează această restricție.

În consecință, deportarea a fost ordonată în mod legal. Se susține că măsurile luate în conformitate cu ordinul procurorului public din 28 mai 2003 au fost comunicate poliției de frontieră, Ministerul Afacerilor Externe și Serviciul de Informații din România la 2 și 11 iunie 2003, în timp ce, în partea operativă a ordinului, s-a declarat că, în temeiul articolului 81 din Ordinul Guvernului de Urgență nr. 194/2002, Autoritatea extraterestră a trebuit să notifice și să-l pună în aplicare; detaliile pașaportului și reședinței extratereștului fiind menționate în preambul ordinului. Prin urmare, Curtea respinge, pe fiecare motiv, cererea depusă împotriva ordinii procurorului public de la Curtea de Apel din București.” 15. În conformitate cu art. 85 alin. (1) din Ordinul Guvernului de Urgență nr. 194/2002, această hotărâre a fost finală.

16. Apoi, în 2003 și 2004, prietena reclamantului, care nu vorbește sârbă, și fiul lor, care este național al României și al Serbiei și Muntenegrului, s-au dus la Serbia și Muntenegru în mai multe ocazii, stând pentru perioade cuprinse între câteva zile și câteva luni. „(1) Autoritatea extraterestră, sau birourile sale regionale, informează extraterestrul în cauză că trebuie să părăsească teritoriul român. (2) Ordinul de părăsire a teritoriului se întocmește în două exemplare, unul în român și celălalt într-o limbă internațională. (3) Dacă extraterestru este prezent pe teritoriu, acesta va fi servit cu o copie pe care o semnă...

(4) În cazul în care extraterestru este absent, notificarea este: (a) prin poștă, prin scrisoarea trimisă la adresa sa, dacă este cunoscută, care necesită recunoaștere de primire; sau (b) prezentată la sediul director al Autorității extratereștrii dacă adresa sa este necunoscută.” (1) Declarația că un extraterestru este nedorit este o măsură administrativă luată împotriva persoanei care au fost implicate anterior, este angajată în prezent sau în ceea ce privește care există informații suficiente că are intenția de a se implica în activități care să poată pune în pericol securitatea națională sau ordinea publică.

(2) La propunerea Autorității extratereștri sau a unei alte instituții care au competențe adecvate în domeniul ordinului public și al securității naționale și fiind în posesia unor informații suficiente de tipul menționat mai sus, măsura prevăzută în subsecțiunea precedentă este luată de către un procuror desemnat de la membrii biroului procurorului public de la Curtea de Apel din București. (3) După primirea propunerii, procurorul își dă hotărârea motivată în termen de cinci zile și, dacă acceptă propunerea, trimite ordinul de declarare a extratereștului nedorit Autorității extratereștrilor pentru executare. Dacă ordinul se bazează pe motive de securitate națională, aceste motive nu trebuie menționate în ea.

(4) Dreptul de reședință al extratereștului încetează automat la data ordinului. (5) Externele pot fi declarate nedorite pentru o perioadă de cinci până la cinci și cincisprezece ani ...” „(1) Ordinea de declarare a unui extraterestru nedorit trebuie servită persoanei vizate de Autoritatea extraterestră, în conformitate cu procedura prevăzută la secțiunea 81. (2) Comunicarea datelor și a informațiilor care justifică declarația că un străin este nedorit din motive legate de securitatea națională este autorizată numai în condițiile și persoanelor menționate în legislația privind activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor secrete.

Aceste informații nu pot fi comunicate sub nici o formă, fie directă, fie indirectă, extratereștului care a fost declarat nedorit.” (1) O cerere de revizuire judiciară a unui ordin de declarare a prezenței unui extraterestru nedorit poate fi depusă la Curtea de Apel de la București de partea în cauză în termen de cinci zile de la data de serviciu a ordinii. Hotărârea instanței este finală. (2) O astfel de cerere nu trebuie să rămână în aplicarea ordinii ...” 17. Într-un caz similar cu al reclamantului, Curtea Constituțională a decis cu privire la compatibilitatea art. 84 alin. (2) din Ordinul Guvernului de Urgență nr. 194/2002 cu principiile constituționale ale nediscriminării, dreptul de acces la un tribunal și dreptul la un proces echitabil.

O opoziție pe motive de neconstituționalitate a fost ridicată de un străin în cazul în care a solicitat revizuirea judiciară a unui ordin de procuror public declarând-l nedorit din cauza faptului că „inteligenta suficientă a fost primită că a fost implicat în activități capabile să pună în pericol securitatea națională”. 18. Curtea Constituțională a susținut că secțiunea menționată anterior este în conformitate cu Constituția și Convenția, din următoarele motive: „Situația extraterestră declarată nedorită în interesul securității naționale și protecția informațiilor secrete este diferită de cea a altor extratereștri, ceea ce permite legislativului să stabilească drepturi diferite pentru aceste două categorii de extratereștri fără această diferență care contravine principiului egalității.

Diferența reală care rezultă din cele două situații justifică existența unor norme diferite. Curtea constată, de asemenea, că interdicția de comunicare a datelor și informațiilor care justifică această măsură este în conformitate cu dispozițiile articolului 31 § 3 din Constituție, care prevede că „dreptul la informații nu subminează securitatea națională”. Nici dispozițiile articolului 84 alineatul (2) din Ordinul de urgență al Guvernului nu încalcă principiul accesului liber la instanțe, astfel cum este prevăzut la art. 21 din Constituție. În conformitate cu art. 85 alineatul (1) [din ordonanța menționată mai sus], persoana în cauză poate solicita revizuirea judiciară a ordinului procurorului ... Nici Curtea nu poate accepta [critica] în ceea ce privește independența judecătorilor [Curtea de Apel]; acestea trebuie să respecte legea care acordă prioritate intereselor securității naționale ale României.

Curtea de Apel este obligată să se pronunțe asupra cererii de revizuire judiciară a ordonanței de urgență, în conformitate cu dispozițiile Ordinului de urgență nr. 194/2002, revizuirea, în condițiile și în limitele prevăzute de această ordonanță, a licității și meritelor ordinii procurorului public. În ceea ce privește dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenție ..., Curtea constată că dispoziția impugnată nu împiedică persoanele interesate să se apere și să afirme toate garanțiile unui proces echitabil. Mai mult, Curtea Europeană a drepturilor omului a stat în hotărârea sa din 5 octombrie 2000 în cazul Maaouia c. Franța [[GC], nr. 39652/98, § 40, CEDO 2000-X], că deciziile privind intrarea, șederea și deportarea extratereștrilor nu se referă la determinarea drepturilor sau obligațiilor civile ale reclamantului sau la o acuzație penală împotriva acestuia în sensul articolului 6 § 1 din Convenție.”

4. The applicant was born in Yugoslavia in 1965 and currently lives in Belgrade.