CtEDO 01.04.2015 Auto

CASE OF LUPSA AND 2 OTHER CASES AGAINST ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF LUPSA AND 2 OTHER CASES AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2015)50 Execuție a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în trei cazuri împotriva României Hotărârea privind Hotărârea privind cererea de terminare la 10337/04 LUPSA 08/06/2006 08/09/2006 33970/05 KAYA 12/10/2006 12/01/2007 14521/03 ABOU AMER 24/05/2011 24/08/2011 (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 1 aprilie 2015 la a 1224-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la interferența ilegală cu viața privată a reclamanților care rezultă din măsurile de expulzare împotriva acestora din motive de securitate, care nu au fost prevăzute de o lege care răspunde la cerințele Convenției sau/și la încălcarea garanțiilor procedurale ale procedurilor de expulzare (violații articolului 8 din Convenția sau/și art. 1 din Protocolul nr. 7) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDES pentru a închide examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2015)50 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Lupsa, Kaya și Abou Amer împotriva României Cazul preliminar Cazul Lupsa și Kaya se referă la o încălcare a dreptului reclamanților (și, respectiv, a cetățenilor serbi și turci) de a respecta viața lor privată și de familie din cauza expulzării lor din motive de securitate națională în august 2003 și aprilie 2005. Cazul Abou Amer se referă la o încălcare a dreptului reclamantului (un refugiat și soțul său – un național român) de a respecta viața lor privată și de familie, din cauza unei decizii luate de procuror de a expulsa primul reclamant și de a-l nega accesul pe teritoriul român, urmată de plecarea lor în iunie 2003 (violații articolului 8). Curtea Europeană a constatat că aceste măsuri nu au fost prevăzute de o lege care respectă cerințele Convenției și, în acest sens, a remarcat că dle Lupsa, Kaya și Abou Amer au fost declarate străini nedoriți care au refuzat accesul la teritoriul român și, în ceea ce privește primii doi, au fost expulzați. Aceste măsuri au fost ordonate de procurorul public pe baza faptului că Serviciul de Informații din România a primit informații suficiente și serioase că reclamanții sunt implicați în activități capabile să pună în pericol securitatea națională. Cu toate acestea, nu au fost introduse proceduri împotriva reclamanților care au participat la comisionarea oricărei infracțiuni în România sau în orice altă țară și nu au fost furnizate detalii cu privire la acuzațiile împotriva acestora. În plus, în Lupsa Cazul, în încălcarea dreptului intern, reclamantul nu a fost servit cu ordinul de declarare a prezenței sale nedorite până după ce a fost expulzat. În cele din urmă, Curtea de Apel din București s-a limitat la o examinare pur formală a ordonanțelor procurorului public. Cazurile Lupsa și Kaya De asemenea, se referă la nerespectarea garanțiilor procedurale în cadrul procedurii de expulzare a reclamanților (violații la art. 1 din Protocolul nr. 7). Curtea Europeană a reamintit că Ordonanța de urgență nr. 194/2002, care constituia baza juridică pentru expulzarea reclamanților, nu le-a oferit garanțiile minime împotriva arbitrarității de către autoritățile. Astfel, deși expulzarea reclamanților a fost efectuată în conformitate cu deciziile luate în mod legal, legea relevantă nu a respectat cerințele convenției. În orice caz, autoritățile nu au respectat, de asemenea, cerințele articolului 1 a) și b) din Protocolul nr. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale a) Detalii privind numele just de satisfacție și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Lupsa (10337/04) 000 EUR 000 EUR 000 EUR Pagate la 14/12/2006 Kaya (33970/05) 000 EUR 000 EUR Pagate la 12/04/2007 Abou Amer (14521/03) 000 EUR 000 EUR Pagate la 24/11/2011 b) Măsuri individuale Reclamanții în cazul Lupsa și Kaya a solicitat reexaminarea hotărârilor impuși în temeiul articolului 322 alineatul (9) din fostul Cod de Procedură Civilă, în vigoare la data în care hotărârile Curții Europene au devenit finale. Curtea de Apel a susținut cererile reclamanților, prin hotărâri din 7 februarie 2007 ( Lupsa ) și 13 februarie 2007 ( Kaya) ) și a anulat ordinele procurorilor care au declarat că reclamanții sunt extratereștri nedoriți și au refuzat accesul pe teritoriul român. Nu mai există un obstacol juridic oficial care împiedică acordarea unei vize și reclamanții nu au contactat nici comitetul, nici autoritățile. În ceea ce privește reclamanții în cazul Abou Amer Autoritățile române au indicat că ar fi putut solicita, de asemenea, reexaminarea deciziilor impușite referitoare la dl Abou Amer în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus ale Codului de procedură civilă. Autoritățile nu au informații care indică faptul că reclamanții au depus o astfel de cerere. În aceste circumstanțe, autoritățile românești au considerat că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri. II. Măsurile generale În urma hotărârilor Curții Europene, Ordonanța de urgență nr. 194/2002 a fost modificată în mai multe ocazii. În conformitate cu art. 86, în actuala versiune, decizia care vizează declararea unui străin ca fiind nedorit este luată de Curtea de Apel din București, la cererea procurorului public care acționează la propunerea autorităților responsabile de protejarea ordinului public și a securității naționale. Datele și informațiile pe care se bazează o astfel de propunere sunt puse la dispoziția Curții de Apel în conformitate cu condițiile prevăzute de statutele privind securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. Cererea procurorului public este examinată în camera, în prezența părților. Curtea de Apel informează extraterestru cu privire la faptele care fac obiectul acestei cereri. Extraterestrul nu are acces la informațiile clasificate incluse în dosar, dar avocații care au clearance-ul de securitate de la Oficiul Registrului Național de Informații Clasificat ca Secret de Stat au acces la aceasta. Procedura de obținere a clearance-ului de securitate este prescrisă de Ordinul Guvern nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor de protecție a informațiilor clasificate. Curtea de Apel dă o decizie motivată în termen de 10 zile de la cererea procurorului. Legea nu restricționează accesul public la decizia, ci atunci când extraterestru este declarat nedorit din motive de securitate națională, decizia nu menționează datele și informațiile care justifică o astfel de măsură. Decizia este aplicabilă și trebuie comunicată extraterestrului în cauză și, dacă extraterestrul este declarat nedorit, de asemenea autorității extraterestre, pentru a fi pusă în aplicare. Un extraterestr poate fi declarat nedorit pentru o perioadă de între 5 și 15 ani, care poate fi prelungit. În termen de zece zile de la data notificării hotărârii Curții de Apel din București, se poate introduce un recurs de cassare în fața Curții Înalte de Casare și Justiție. Această instanță este obligată să ia o decizie în termen de cinci zile de la data primirii cererii de recurs. În cazuri justificate, pentru a evita daune iminente, extraterestrul poate solicita suspendarea executării deciziei care îl declară nedorit, până la încheierea procedurii de casă. Hotărârile Curții Europene în cazurile Lupsa și Kaya au fost traduse și publicate în Jurnalul Oficial și pe site-ul Înaltului Tribunal de casă și Justiție (http://www.scj.ro/ În plus, hotărârea Lupsa a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, cu scopul de a-l atrage la atenția tuturor instanțelor interne. De asemenea, a fost transmisă Curții de Apel din București, Ministerul de Interne și Autoritatea pentru extratereștri. Autoritățile române au prezentat exemple de hotărâri ale Curții de Apel din București în ceea ce privește declarația extratereștrilor ca fiind nedorite. În toate cazurile extratereștrii au fost informați de motivele cererilor care le-au fost adresate și reprezentate de avocați. Acțiunile adversare au fost desfășurate și toate faptele au fost deschise pentru dezbatere între părți. Persoanele interesate și avocații lor au avut posibilitatea de a solicita concedierea argumentelor aduse de procuror cu privire la aspectele preliminare, precum și pe fond. În una dintre cazurile, extraterestrul în cauză a adus, de asemenea, dovezi documentare. Toți extratereștrii au primit posibilitatea de a adresa direct instanței la sfârșitul dezbaterii. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au șters pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni în viitor noi încălcări similare și că, prin urmare, România și-a respectat obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă