Lupsa și alte 2 cauze împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2015)50 Execuție a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în trei cazuri împotriva României Hotărârea privind Hotărârea privind cererea de terminare la 10337/04 LUPSA 08/06/2006 08/09/2006 33970/05 KAYA 12/10/2006 12/01/2007 14521/03 ABOU AMER 24/05/2011 24/08/2011 (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 1 aprilie 2015 la a 1224-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la interferența ilegală cu viața privată a reclamanților care rezultă din măsurile de expulzare împotriva acestora din motive de securitate, care nu au fost prevăzute de o lege care răspunde la cerințele Convenției sau/și la încălcarea garanțiilor procedurale ale procedurilor de expulzare (violații articolului 8 din Convenția sau/și art. 1 din Protocolul nr. 7) (a se vedea detaliile din apendice);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDES pentru a închide examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2015)50 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Lupsa, Kaya și Abou Amer împotriva României Cazul preliminar Cazul Lupsa și Kaya se referă la o încălcare a dreptului reclamanților (și, respectiv, a cetățenilor serbi și turci) de a respecta viața lor privată și de familie din cauza expulzării lor din motive de securitate națională în august 2003 și aprilie 2005. Cazul Abou Amer se referă la o încălcare a dreptului reclamantului (un refugiat și soțul său – un național român) de a respecta viața lor privată și de familie, din cauza unei decizii luate de procuror de a expulsa primul reclamant și de a-l nega accesul pe teritoriul român, urmată de plecarea lor în iunie 2003 (violații articolului 8). Curtea Europeană a constatat că aceste măsuri nu au fost prevăzute de o lege care respectă cerințele Convenției și, în acest sens, a remarcat că dle Lupsa, Kaya și Abou Amer au fost declarate străini nedoriți care au refuzat accesul la teritoriul român și, în ceea ce privește primii doi, au fost expulzați.

Aceste măsuri au fost ordonate de procurorul public pe baza faptului că Serviciul de Informații din România a primit informații suficiente și serioase că reclamanții sunt implicați în activități capabile să pună în pericol securitatea națională. Cu toate acestea, nu au fost introduse proceduri împotriva reclamanților care au participat la comisionarea oricărei infracțiuni în România sau în orice altă țară și nu au fost furnizate detalii cu privire la acuzațiile împotriva acestora. În plus, în Lupsa Cazul, în încălcarea dreptului intern, reclamantul nu a fost servit cu ordinul de declarare a prezenței sale nedorite până după ce a fost expulzat. În cele din urmă, Curtea de Apel din București s-a limitat la o examinare pur formală a ordonanțelor procurorului public.

Cazurile Lupsa și Kaya De asemenea, se referă la nerespectarea garanțiilor procedurale în cadrul procedurii de expulzare a reclamanților (violații la art. 1 din Protocolul nr. 7). Curtea Europeană a reamintit că Ordonanța de urgență nr. 194/2002, care constituia baza juridică pentru expulzarea reclamanților, nu le-a oferit garanțiile minime împotriva arbitrarității de către autoritățile. Astfel, deși expulzarea reclamanților a fost efectuată în conformitate cu deciziile luate în mod legal, legea relevantă nu a respectat cerințele convenției.

În orice caz, autoritățile nu au respectat, de asemenea, cerințele articolului 1 a) și b) din Protocolul nr. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale a) Detalii privind numele just de satisfacție și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Lupsa (10337/04) 000 EUR 000 EUR 000 EUR Pagate la 14/12/2006 Kaya (33970/05) 000 EUR 000 EUR Pagate la 12/04/2007 Abou Amer (14521/03) 000 EUR 000 EUR Pagate la 24/11/2011 b) Măsuri individuale Reclamanții în cazul Lupsa și Kaya a solicitat reexaminarea hotărârilor impuși în temeiul articolului 322 alineatul (9) din fostul Cod de Procedură Civilă, în vigoare la data în care hotărârile Curții Europene au devenit finale.

Curtea de Apel a susținut cererile reclamanților, prin hotărâri din 7 februarie 2007 ( Lupsa ) și 13 februarie 2007 ( Kaya) ) și a anulat ordinele procurorilor care au declarat că reclamanții sunt extratereștri nedoriți și au refuzat accesul pe teritoriul român. Nu mai există un obstacol juridic oficial care împiedică acordarea unei vize și reclamanții nu au contactat nici comitetul, nici autoritățile. În ceea ce privește reclamanții în cazul Abou Amer Autoritățile române au indicat că ar fi putut solicita, de asemenea, reexaminarea deciziilor impușite referitoare la dl Abou Amer în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus ale Codului de procedură civilă. Autoritățile nu au informații care indică faptul că reclamanții au depus o astfel de cerere.

În aceste circumstanțe, autoritățile românești au considerat că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri. II. Măsurile generale În urma hotărârilor Curții Europene, Ordonanța de urgență nr. 194/2002 a fost modificată în mai multe ocazii. În conformitate cu art. 86, în actuala versiune, decizia care vizează declararea unui străin ca fiind nedorit este luată de Curtea de Apel din București, la cererea procurorului public care acționează la propunerea autorităților responsabile de protejarea ordinului public și a securității naționale. Datele și informațiile pe care se bazează o astfel de propunere sunt puse la dispoziția Curții de Apel în conformitate cu condițiile prevăzute de statutele privind securitatea națională și protecția informațiilor clasificate.

Cererea procurorului public este examinată în camera, în prezența părților. Curtea de Apel informează extraterestru cu privire la faptele care fac obiectul acestei cereri. Extraterestrul nu are acces la informațiile clasificate incluse în dosar, dar avocații care au clearance-ul de securitate de la Oficiul Registrului Național de Informații Clasificat ca Secret de Stat au acces la aceasta. Procedura de obținere a clearance-ului de securitate este prescrisă de Ordinul Guvern nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor de protecție a informațiilor clasificate. Curtea de Apel dă o decizie motivată în termen de 10 zile de la cererea procurorului. Legea nu restricționează accesul public la decizia, ci atunci când extraterestru este declarat nedorit din motive de securitate națională, decizia nu menționează datele și informațiile care justifică o astfel de măsură.

Decizia este aplicabilă și trebuie comunicată extraterestrului în cauză și, dacă extraterestrul este declarat nedorit, de asemenea autorității extraterestre, pentru a fi pusă în aplicare. Un extraterestr poate fi declarat nedorit pentru o perioadă de între 5 și 15 ani, care poate fi prelungit. În termen de zece zile de la data notificării hotărârii Curții de Apel din București, se poate introduce un recurs de cassare în fața Curții Înalte de Casare și Justiție. Această instanță este obligată să ia o decizie în termen de cinci zile de la data primirii cererii de recurs. În cazuri justificate, pentru a evita daune iminente, extraterestrul poate solicita suspendarea executării deciziei care îl declară nedorit, până la încheierea procedurii de casă.

Hotărârile Curții Europene în cazurile Lupsa și Kaya au fost traduse și publicate în Jurnalul Oficial și pe site-ul Înaltului Tribunal de casă și Justiție (http://www.scj.ro/ În plus, hotărârea Lupsa a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, cu scopul de a-l atrage la atenția tuturor instanțelor interne. De asemenea, a fost transmisă Curții de Apel din București, Ministerul de Interne și Autoritatea pentru extratereștri. Autoritățile române au prezentat exemple de hotărâri ale Curții de Apel din București în ceea ce privește declarația extratereștrilor ca fiind nedorite. În toate cazurile extratereștrii au fost informați de motivele cererilor care le-au fost adresate și reprezentate de avocați.

Acțiunile adversare au fost desfășurate și toate faptele au fost deschise pentru dezbatere între părți. Persoanele interesate și avocații lor au avut posibilitatea de a solicita concedierea argumentelor aduse de procuror cu privire la aspectele preliminare, precum și pe fond. În una dintre cazurile, extraterestrul în cauză a adus, de asemenea, dovezi documentare. Toți extratereștrii au primit posibilitatea de a adresa direct instanței la sfârșitul dezbaterii. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au șters pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni în viitor noi încălcări similare și că, prin urmare, România și-a respectat obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția

Resolution CM/ResDH(2015)50 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in Three cases against Romania Application Case Judgment of Final on 10337/04 LUPSA 08/06/2006 08/09/2006 33970/05 KAYA 12/10/2006 12/01/2007 14521/03 ABOU AMER 24/05/2011 24/08/2011 (Adopted by the Committee of Ministers on 1 April 2015 at the 1224th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concerns the illegal interference with the applicants’ private life resulting from the expulsion measures against them for security reasons, which were not provided by a law responding to the requirements of the Convention or/and the breach of the procedural guarantees of the expulsion procedures (violations of article 8 of the Convention or/and article 1 of Protocol no. 7) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2015)50 Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Lupsa, Kaya and Abou Amer against Romania Introductory case summary The cases of Lupsa and Kaya concern a violation of the applicants’ (Serbian and Turkish nationals respectively) right to respect for their private and family life on account of their expulsion on grounds of national security in August 2003 and April 2005. The case of Abou Amer concerns a violation of the applicants’ (a refugee and his spouse – a Romanian national) right to respect for their private and family life, on account a decision taken by the prosecutor to expel the first applicant and to deny him access to Romanian territory, followed by their departure in June 2003 (violations of Article 8). The European Court found that these measures were not provided by a law complying with the requirements of the Convention.

In this respect it noted that Messrs. Lupsa, Kaya and Abou Amer had been declared to be undesirable aliens denied access to Romanian territory and, as regards the first two, expelled. These measures were ordered by the public prosecutor’s office on the ground that the Romanian Intelligence Service had received sufficient and serious intelligence that the applicants were engaged in activities capable of endangering national security. However, no proceedings had been brought against the applicants for participating in the commission of any offence in Romania or any other country and they were not provided with any details as to the allegations against them. Furthermore, in the Lupsa case, in breach of domestic law, the applicant was not served with the order declaring his presence to be undesirable until after he had been expelled.

Finally, the Bucharest Court of Appeal confined itself to a purely formal examination of the public prosecutor’s orders. The cases of Lupsa and Kaya also concern the failure to respect procedural guarantees in the proceedings for the applicants’ expulsion (violations of Article 1 of Protocol No. 7). The European Court recalled that Emergency Ordinance No. 194/2002, which constituted the legal basis for the applicants’ expulsion, did not afford them the minimum guarantees against arbitrary by the authorities. Thus, although the applicants’ expulsion was carried out pursuant to lawfully taken decisions, the relevant law did not comply with the requirements of the Convention.

In any case, the authorities had also failed to comply with the requirements of Article 1 a) and b) of Protocol No. 7. I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Lupsa (10337/04) 15 000 EUR 3 000 EUR 18 000 EUR Paid on 14/12/2006 Kaya (33970/05) - 10 000 EUR - 10 000 EUR Paid on 12/04/2007 Abou Amer (14521/03) - 8 000 EUR - 8 000 EUR Paid on 24/11/2011 b) Individual measures The applicants in the cases of Lupsa and Kaya requested the re-examination of the impugned decisions under Article 322 (9) of the former Code of Civil Procedure, in force at the date the European Court’s judgments became final.

The Bucharest Court of Appeal upheld the applicants’ requests, by decisions of 7 February 2007 ( Lupsa ) and 13 February 2007 ( Kaya ), and annulled the prosecutors’ orders which had declared the applicants to be undesirable aliens and denied their access to the Romanian territory. There is no longer a formal legal obstacle preventing the granting of a visa and the applicants have not contacted either the Committee or the authorities. As regards the applicants in the case of Abou Amer , the Romanian authorities indicated that they could have likewise requested the re-examination of the impugned decisions concerning Mr Abou Amer under the above-mentioned provisions of the Code of Civil Procedure.

The authorities do not have information indicating that the applicants filed such a request. In these circumstances, the Romanian authorities considered that no other individual measure is necessary in these cases. II. General measures Following the European Court’s judgments, Emergency Ordinance No. 194/2002 was amended on several occasions. Under Article 86, in its current version, the decision aimed at declaring an alien as undesirable is taken by the Bucharest Court of Appeal, upon request of the public prosecutor who acts upon a proposal of the authorities responsible for safeguarding the public order and the national security. The data and intelligence on which such a proposal is based are placed at the disposal of the Court of Appeal in accordance with the conditions provided by the statutes concerning national security and the protection of classified information.

The public prosecutor’s request is examined in camera, in the presence of the parties. The Court of Appeal informs the alien of the facts underlying this request. The alien does not have access to the classified information included in the case file, but lawyers that have security clearance from the Office of the National Register for Information Classified as State Secret have access to it. The procedure to obtain security clearance is prescribed by Government Order No. 585/2002 for the approval of standards for the protection of classified information. The Court of Appeal shall give a reasoned decision within 10 days of the prosecutor’s request. The law does not restrict public access to the decision, but when the alien is declared undesirable for reasons of national security, the decision does not mention the data and intelligence which justify such a measure.

The decision is enforceable and must be communicated to the alien concerned and, if the alien is declared undesirable, also to the Aliens Authority, in order for it to be implemented. An alien may be declared undesirable for a period of between 5 and 15 years, which can be extended. Within ten days from the date of the notification of the decision of the Bucharest Court of Appeal, a cassation appeal can be introduced before the High Court of Cassation and Justice. This court is required to give a decision within five days of the date of receipt of the request for an appeal. In justified cases, to avoid imminent damages, the alien may request the suspension of the enforcement of the decision declaring him undesirable, until the end of the cassation proceedings.

The judgments of the European Court in the cases of Lupsa and Kaya have been translated and published in the Official Journal and on the website of the High Court of Cassation and Justice ( http://www.scj.ro/ ). In addition, the Lupsa judgment was transmitted to the Superior Council of Magistracy, with a view to bringing it to the attention of all domestic courts. It was also transmitted to the Bucharest Court of Appeal, the Ministry of Interior and the Authority for Aliens. The Romanian authorities have submitted examples of decisions of the Bucharest Court of Appeal concerning the declaration of aliens as undesirable. In all cases the aliens were informed of the reasons for the requests concerning them and were represented by lawyers.

Adversarial proceedings were conducted and all the facts were opened for debate between the parties. The concerned persons and their lawyers had the possibility to request the dismissal of the arguments brought by the prosecutor on preliminary issues as well as on the merits. In one of the cases, the alien concerned also brought documentary evidence. All aliens were given the possibility directly to address the court at the end of the debate. III. Conclusions of the respondent State The government considers that the measures taken have fully erased the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent new similar violations in future and that Romania has therefore complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention