CASE OF AMURARITEI AND 1 OTHER CASE AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF AMURARITEI AND 1 OTHER CASE AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2013)
Rezoluția CM/ResDH(2013)263 Două cauze împotriva României Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Hotărârea nr. 4351/02 AMURĂRIȚEI 23/09/2008 23/12/2008 9164/02 ICHIM 10/03/2009 10/06/2009 (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 11 decembrie 2013 la a 1187-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)945, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora. Raport de acțiune Grupul de cazuri Amurăriței Amurăriței c. România (Decizia nr. 4351/02, Hotărârea din 23 septembrie 2008, finală la 23 decembrie 2008) Ichim c. România (Decizia nr. 9164/02, hotărârea din 10 martie 2009, finală la 10 iunie 2009) Rezumatul introductiv al cazurilor Acest grup de cazuri se referă la încălcarea res judicata principiul, în 2000 și 2001, care a determinat pierderea drepturilor de proprietate ale reclamanților, din cauza faptului că instanțele interne nu au luat în considerare concluziile deciziilor finale dictate anterior în alte cazuri (violații la art. 6§1 în cazul Amurăriței și la art. 1 din Protocolul nr. 1 în ambele cazuri). II. Măsuri individuale Cazul Amurăriței Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă pentru valoarea de 5 000 EUR care acoperă toate șefii de daune, ținând seama de prețurile pe piața proprietății locale. Această sumă a fost plătită reclamantului în termenul stabilit de hotărârea Curții. Guvernul, prin urmare, susține că nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare. Cazul Ichim Curtea nu a acordat satisfacție echitabilă din cauza faptului că cererea reclamantului nu a respectat cerințele. Codul de procedură civilă român oferă posibilitatea de a redeschide procedura civilă, pe cererea reclamantului, în cazurile în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a Convenției. Prin urmare, nu sunt necesare alte măsuri individuale. III. Măsurile generale De la început, guvernul constată că actualul grup de cazuri referitoare la efectele principiului res judicata nu rezultă dintr-un defect în legislația internă. Cu toate acestea, este în întregime legat de practica instanțelor naționale. Hotărârea Curții în cazul Amurăriței c. România a fost tradusă și publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”) de la http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=950301 . Summe ale ambelor cazuri au fost publicate și pe http://hotararicedo.ro , o mare bază de date internet a tuturor hotărârilor Tribunalului accesibile gratuit. Guvernul constată, de asemenea, că principiul securității juridice și filialei sale, forța obligatorie a deciziilor judiciare finale, ca regulă generală, a fost o chestiune de interes judiciar general, în special în fața Curții Înalte de Casare și Justiție, așa cum se poate vedea în mai multe cazuri. De exemplu, în hotărârea nr. 2351 din 14 martie 2007, care a devenit o hotărâre bine cunoscută cu privire la această chestiune, Curtea Înaltă de Casezare și Justiție a clarificat distincția dintre puterea obligatorie a unei decizii finale și efectul obligatoriu al unei decizii nefinale. Această decizie specifică a Curții Înalte este inclusă pe lista materialelor de studiu pentru judecătorii naționali care participă la examenul de promovare la instanțele superiore și este, de asemenea, publicată pe site-ul internet al Curții Înalte http://www.scj.ro/SC%20rezumat%202007/SC%20r%2002351%202007.htm În decizia sa nr. 36 din 14 decembrie 2009, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a stat, în cadrul procedurii speciale de interpretare a legii („recurs în interesul legii”), cu privire la tema forței obligatorii a deciziilor judiciare înscrise în procedurile de revizuire („revizuire”) și la cererea de a îndepărta („contestate în anulare”). Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în 2010 și pe pagina internet a Curții Înalte – http://www.scj.ro/Decizii%20SU/SU%2036-2009.htm De asemenea, Curtea Înaltă publică rapoarte anuale privind cazurile, toate care conțin cel puțin o decizie cu privire la competența obligatorie a rezultatului judiciar. Cu privire la aceeași regulă generală privind competența obligatorie a deciziilor judiciare, Curtele Naționale de Apel au dezvoltat, de asemenea, o practică substanțială care este, de asemenea, accesibilă publicului prin intermediul internetului http://www.jurispurenta.org/Search.aspx Prin urmare, guvernul este convins că jurisprudența națională privind principiul res judicata este în conformitate cu opinia generală a Curții. Prin urmare, guvernul susține că nu este necesară nicio altă măsură generală. IV. Concluzii Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în aceste cazuri și că România a respectat obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestor cazuri.