Amuraritei și încă o cauză împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2013)263 Două cauze împotriva României Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Hotărârea nr. 4351/02 AMURĂRIȚEI 23/09/2008 23/12/2008 9164/02 ICHIM 10/03/2009 10/06/2009 (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 11 decembrie 2013 la a 1187-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare;

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)945, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora.

Raport de acțiune Grupul de cazuri Amurăriței Amurăriței c. România (Decizia nr. 4351/02, Hotărârea din 23 septembrie 2008, finală la 23 decembrie 2008) Ichim c. România (Decizia nr. 9164/02, hotărârea din 10 martie 2009, finală la 10 iunie 2009) Rezumatul introductiv al cazurilor Acest grup de cazuri se referă la încălcarea res judicata principiul, în 2000 și 2001, care a determinat pierderea drepturilor de proprietate ale reclamanților, din cauza faptului că instanțele interne nu au luat în considerare concluziile deciziilor finale dictate anterior în alte cazuri (violații la art. 6§1 în cazul Amurăriței și la art. 1 din Protocolul nr. 1 în ambele cazuri). II. Măsuri individuale Cazul Amurăriței Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă pentru valoarea de 5 000 EUR care acoperă toate șefii de daune, ținând seama de prețurile pe piața proprietății locale.

Această sumă a fost plătită reclamantului în termenul stabilit de hotărârea Curții. Guvernul, prin urmare, susține că nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare. Cazul Ichim Curtea nu a acordat satisfacție echitabilă din cauza faptului că cererea reclamantului nu a respectat cerințele. Codul de procedură civilă român oferă posibilitatea de a redeschide procedura civilă, pe cererea reclamantului, în cazurile în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a Convenției. Prin urmare, nu sunt necesare alte măsuri individuale. III. Măsurile generale De la început, guvernul constată că actualul grup de cazuri referitoare la efectele principiului res judicata nu rezultă dintr-un defect în legislația internă.

Cu toate acestea, este în întregime legat de practica instanțelor naționale. Hotărârea Curții în cazul Amurăriței c. România a fost tradusă și publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”) de la http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=950301 . Summe ale ambelor cazuri au fost publicate și pe http://hotararicedo.ro , o mare bază de date internet a tuturor hotărârilor Tribunalului accesibile gratuit. Guvernul constată, de asemenea, că principiul securității juridice și filialei sale, forța obligatorie a deciziilor judiciare finale, ca regulă generală, a fost o chestiune de interes judiciar general, în special în fața Curții Înalte de Casare și Justiție, așa cum se poate vedea în mai multe cazuri.

De exemplu, în hotărârea nr. 2351 din 14 martie 2007, care a devenit o hotărâre bine cunoscută cu privire la această chestiune, Curtea Înaltă de Casezare și Justiție a clarificat distincția dintre puterea obligatorie a unei decizii finale și efectul obligatoriu al unei decizii nefinale. Această decizie specifică a Curții Înalte este inclusă pe lista materialelor de studiu pentru judecătorii naționali care participă la examenul de promovare la instanțele superiore și este, de asemenea, publicată pe site-ul internet al Curții Înalte http://www.scj.ro/SC%20rezumat%202007/SC%20r%2002351%202007.htm În decizia sa nr. 36 din 14 decembrie 2009, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a stat, în cadrul procedurii speciale de interpretare a legii („recurs în interesul legii”), cu privire la tema forței obligatorii a deciziilor judiciare înscrise în procedurile de revizuire („revizuire”) și la cererea de a îndepărta („contestate în anulare”).

Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în 2010 și pe pagina internet a Curții Înalte – http://www.scj.ro/Decizii%20SU/SU%2036-2009.htm De asemenea, Curtea Înaltă publică rapoarte anuale privind cazurile, toate care conțin cel puțin o decizie cu privire la competența obligatorie a rezultatului judiciar. Cu privire la aceeași regulă generală privind competența obligatorie a deciziilor judiciare, Curtele Naționale de Apel au dezvoltat, de asemenea, o practică substanțială care este, de asemenea, accesibilă publicului prin intermediul internetului http://www.jurispurenta.org/Search.aspx Prin urmare, guvernul este convins că jurisprudența națională privind principiul res judicata este în conformitate cu opinia generală a Curții.

Prin urmare, guvernul susține că nu este necesară nicio altă măsură generală. IV. Concluzii Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în aceste cazuri și că România a respectat obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestor cazuri.

Resolution CM/ResDH(2013)263 Two cases against Romania Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Application No. Case Judgment of Final on 4351/02 AMURĂRIȚEI 23/09/2008 23/12/2008 9164/02 ICHIM 10/03/2009 10/06/2009 (Adopted by the Committee of Ministers on 11 December 2013 at the 1187th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases and to the violations established; Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgments including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)945 ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination thereof.

Action report Group of cases Amurăriței Amurăriței v. Romania (Application No. 4351/02, judgment of 23 September 2008, final on 23 December 2008) Ichim v. Romania (Application No. 9164/02, judgment of 10 March 2009, final on 10 June 2009) I. Introductory summary of the cases This group of cases concerns the breach of the res judicata principle, in 2000 and 2001, which resulted in the loss of the applicants’ property rights, due to the fact that the domestic courts disregarded the findings of final decisions previously rendered in other cases (violations of Article 6§1 in the Amurăriței case and of Article 1 of Protocol No. 1 in both cases). II. Individual measures A. The case of Amurăriței The European Court awarded the applicant just satisfaction to the amount of 5 000 EUR covering all heads of damage, taking into account the prices in the local property market.

This sum was paid to the applicant within the time-limit set by the Court’s judgment. The government therefore submits that no further individual measures are required. B. The case of Ichim The Court awarded no just satisfaction due to the fact that the request made by the applicant did not comply with the requirements. The Romanian Code of Civil Procedure provides the possibility to reopen civil proceedings, upon the applicant’s request, in cases in which the European Court has found a violation of the Convention. Therefore, no further individual measures are necessary. III. General measures From the outset, the government notes that the present group of cases relating to the effects of the res judicata principle, does not result from a defect in the domestic law.

It is, however, entirely connected to the practice of national courts. The Court’s judgment in the case of Amurăriței v. Romania was translated and published on the Superior Council of the Magistracy (“CSM”) site at http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=950301 . Summaries of both cases were also published on http://hotararicedo.ro , a vast internet database of all the Court’s judgments accessible free of charge. The government further notes that the principle of legal certainty and its subsidiary, the binding force of final judicial decisions, as a general rule, has been a matter of general judicial interest, especially to the High Court for Cassation and Justice, as can be seen in several cases.

For instance, in decision no. 2351 of 14 March 2007, which has become a well-known ruling on the matter, the High Court of Cassation and Justice clarified the distinction between the binding power of a final decision and the binding effect of a non-final decision. This particular decision of the High Court is included on the list of study materials for national judges who participate in the exam for promotion to higher courts and it is also published on the High Court’s internet site http://www.scj.ro/SC%20rezumate%202007/SC%20r%202351%202007.htm . In its decision No. 36 of 14 December 2009, the High Court of Cassation and Justice ruled, within the special procedure for interpreting the law (“recurs în interesul legii”), on the subject of the binding force of judicial decisions given in the procedures of revision (“revizuire”) and application to set aside (“contestatie in anulare”).

It was published in the Official Monitor in 2010 and on the internet page of the High Court – http://www.scj.ro/Decizii%20SU/SU%2036-2009.htm . The High Court also publishes annual reports of cases, all of which contained at least one decision on the matter of binding power of judicial outcome. On the same general rule regarding the binding power of judicial decisions, the national Courts of Appeal have also developed a substantial practice which is also accessible to the public via the internet at http://www.jurisprudenta.org/Search.aspx . The government is therefore satisfied that the national case law regarding the res judicata principle is in line with the general view of the Court. Therefore, the government contends that no further general measure is required.

IV. Conclusions Having regard to the above, the government considers that no other individual or general measures are to be taken in the present cases and that Romania has complied with the obligations imposed under Article 46, paragraph 1 of the Convention. The government therefore invites the Committee of Ministers to close the examination of these cases.