ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2392/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2392/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

După deliberarea asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3023 din 30

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6203/108/2010, s-a

respins acțiunea comercială formulată de reclamanții C.N. și C.V. împotriva

pârâților T.R., SC R. SRL și SC R.N. SRL, pentru excludere asociat.

In considerentele acestei decizii,

prima instanță a constatat că prin acțiunea introductivă, reclamanții C.N. și

C.V. au chemat în judecată pe pârâtele T.R., SC R. SRL Oradea și SC R.N. SRL și

au solicitat excluderea pârâtelor T.R. și SC. R. SRL Oradea din SC R.N. SRL Moneasa,

distribuirea părților sociale asociaților C.N. și C.V. proporțional cu numărul

părților sociale deținute și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a pus în discuția

părților excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată,

cu motivarea că prin acțiunea în excludere s-a solicitat instanței să elimine

dintre asociații societății pe acela care a comis anumite fapte expres

enumerate de art. 222 din Legea nr. 31/1990; că neînțelegerile invocate de

către reclamanți în susținerea acțiunii nu sunt enumerate printre faptele

prevăzute de temeiul de drept mai sus indicat, astfel că temeiul de drept

invocat este inaplicabil stării de fapt, sens în care s-a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții C.N. și C.V., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara

sub nr. 6203/108/2010, solicitând admiterea apelului și anularea sentinței

apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea

cauzei spre

rejudecare și admiterea

acțiunii reclamanților, ci cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat, în

esență, că potrivit hotărârii 1/2007 a Adunării generale a asociaților, s-au

cooptat în societate pârâții T.R., SC R. SRL; că începând cu anul 2008 au

început neînțelegerile dintre asociați, întrucât pârâții cooptați nu

colaborează pentru bunul mers al societății, aducându-i grave prejudicii; că de

bunul

mers al societății se ocupă doar

reclamanții; că relațiile dintre asociați s-au

deteriorat, iar interesul

pârâților nu este conform cu interesul societar.

Intimata S.C R.N. S.RL. a formulat

cerere de aderare la apelul reclamanților, solicitând admiterea apelului,

anularea sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond, administrând

probatoriile necesare.

In motivarea acestei cereri de aderare

la apel, s-a arătat în rezumat că SC R.N. SRL își însușește apelul declarat de

reclamanții apelanți, precum și acțiunea introductivă și că Hotărârea nr. 01

august 2006 este lovită de nulitate absolută. Prin hotărârea atacată, asociatul

unic al SC R.N. SRL a "cooptat" în societate alte două persoane,

noțiunea fiind complet străină de dreptul societar român, noii asociați putând

dobândi această calitate doar prin procedee expres reglementate cum ar fi

cesiunea părților sociale sau pe cale succesorală. Nulitatea hotărârii privește

și partea privind mărirea capitalului social, întrucât această mărire a fost

realizată prin subscrierea și vărsarea unor aporturi de către persoane care

încă nu au dobândit calitatea de asociat. Totodată,

potrivit principiului quodmdlit est rudlit product efeawn, toate actele

emise

în baza acestei hotărâri, respectiv: actele adiționale la actul

constitutiv al S.C R.N. S.R.L. (act adițional 319 din 09 noiembrie 2006 și 1

din 5 ianuarie 2007) precum și toate celelalte hotărâri ale societății adoptate

cu participarea noilor asociați, sunt la rândul lor lovite de nulitate

absolută.

In drept, a invocat dispozițiile art.

93 alin. (1), art. 297 alin. (1), art. 108 alin. (1) și alin. (4), art. 295

teza finală C. proc. civ., art. 223 Legea 31/1990, art. 196 raportat la art.

132 alin. (3), art. 202 din Legea 31/1990

Analizând apelul declarat de

reclamanții C.N. și C.V., prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art.

295 C. proc. civ., precum și cererea de aderare la apel formulată de intimata

SC R.N. SRL Moneasa, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1/2007 a adunării

generale a asociaților SC R.N. SRL Moneasa au fost cooptați în această

societate în calitate de asociați pârâții T.R. și SC R. SRL Oradea. In

urma modificării actelor constitutive ale SC R.N.

SRL Moneasa,

conform certificatului emis de ORC de pe lângă Tribunalul

Arad și aflat la fila 18 din dosarul primei instanțe, asociații acestei

societăți sunt: reclamanta C.V., cu un număr de 200 părți sociale și 20 % cotă

de participare la beneficii, reclamantul C.N., cu un număr de 300 părți sociale

și 30 % cotă de participare la beneficii, pârâta T.R., cu un număr de 200 părți

sociale și 20 % cotă de participare la beneficii, și SC R. SRL Oradea, cu un număr

de 200 părți sociale și 20 % cotă de participare la beneficii.

Ulterior, între reclamanți și pârâții

T.R. și SC R. SRL Oradea au început neînțelegeri, datorate comportamentului

pârâților, neînțelegeri care au împiedicat buna funcționare a SC R.N. SRL Moneasa.

Astfel, la 11 decembrie 2007 pârâta SC

R. SRL Oradea a formulat acțiune în justiție pentru dizolvarea SC R.N. SRL

Moneasa, în

data de 28 ianuarie 2008 SC R.

SRL Oradea a înaintat Casei Naționale de

Pensii o adresă prin care a

solicitat ca SC R.N. SRL Moneasa să nu participe la licitație pentru a

contracta locuri la tratament balnear și în data de 3 martie 2008 s-a adresat

B.I.R.S. pentru a nu se prelungi linia de credit decât cu acordul tuturor

asociaților.

Reclamantul

C.N., în calitate de administrator al SC R.N.

SRL Moneasa, a convocat în mai multe rânduri adunarea

generală a asociaților prin care să se dispună majorarea capitalului social

pentru modernizarea și dezvoltarea societății, neputându-se ajunge la adoptarea

unei hotărâri în acest sens, datorită opoziției pârâților T.R. și SC R. SRL

Oradea.

S-a reținut că prima instanță a

respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, considerând că sunt limitativ

prevăzute de lege cazurile de excludere.

In opinia Curții, cazurile de

excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu sunt limitative, ci

exemplificative, astfel încât și în alte situații în care unul din asociații

unei societăți comerciale împiedică în mod culpabil buna desfășurare a

activității societății, acesta poate fi exclus din societate prin hotărâre

judecătorească, scopul acestei măsuri fiind menținerea în ființă a societății

comerciale respective.

Reținând că datorită comportamentului

pârâților funcționarea SC R.N. SRL Moneasa nu se poate desfășura în condiții

normale, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca întemeiată.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 297 C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 1807A din 14 septembrie 2011 a admis apelul declarat de

reclamanții C.N. și

C.V. și cererea de

aderare la apel formulată de intimata SC R.N.

SRL Moneasa, a anulat

hotărârea atacată și, judecând în fond, a admis acțiunea formulată de

reclamanți.

S-a dispus excluderea pârâților T.V.

și SC R. SRL Oradea din cadrul SC R.N. SRL Moneasa și distribuirea părților

sociale după cum urmează:

- părțile sociale ale pârâtei T.V. vor

fi distribuite către reclamanta C.V.;

- părțile sociale ale pârâtei SC R.

SRL Oradea vor fi distribuite către reclamantul C.N.

In temeiul art. 274 C. proc. civ., reținând

culpa procesuală a pârâților, Curtea i-a obligat pe aceștia la plata sumei de

2098,8 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel către

reclamanți, reprezentând onorariu de avocat, taxe de timbru și timbre

judiciare.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții

T.R. și SC R. SRL Oradea care au

criticat decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate.

Recurenta T.R. a invocat incidența

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând în

esență că:

- hotărârea pronunțată nu evidențiază

motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea deciziei;

- hotărârea instanței de judecată

cenzurează exercițiul dreptului de vot în mod inadmisibil întrucât, în cadrul

organelor de conducere ale societății, asociații se bucură de libertatea de a

decide;

-

au

fost încălcate prevederile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

întrucât

enumerarea motivelor de excludere este limitativă și singurul motiv de

excludere admisibil este cel întemeiat pe prima ipoteză reglementată de textul

legal, ipoteză care nu se regăsește în cauză.

- cererea de aderare la apel încalcă

dispozițiile art. 294 C. proc. civ. întrucât intimata a înțeles să formuleze

cereri noi în apel, ceea ce este inadmisibil.

Recursul a fost legal timbrat.

In motivarea recursului, recurenta SC

R. SRL a invocat, în esență, aceleași motive de recurs ca și recurenta T.R. și

a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

In drept a invocat dispozițiile art.

304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimații, prin precizări scrise, au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia apelată din

perspectiva criticilor formulate în apel, Înalta Curte constată următoarele:

Hotărârea pronunțată evidențiază

motivele de fapt și de drept care au condus la formarea convingerii instanței

cu privire la justețea soluției adoptate.

Astfel, a fost analizată atât situația

de fapt, stabilindu-se că asociații pârâți-au împiedicat în mod culpabil

funcționarea societății, cât și împrejurarea ca dispozițiile art. 221 din legea

societăților comerciale cuprinde numai o enumerare exemplificativă a cazurilor

de excludere a asociatului din societate.

Înalta Curte reține că instanța de

apel a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și

elementelor probatorii prezentate de părți, demonstrând care sunt motivele

pentru care a adoptat soluția admiterii apelului.

De altfel, chiar Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a stabilit că art. 6 paragraf 1 din Convenție obligă

instanțele să își motiveze hotărârile, însă aceasta nu presupune obligația de a

răspunde detaliat fiecărui argument prezentat de parte.

In consecință, motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Aceeași

concluzie se impune a fi reținută în ceea ce privește invocarea dispozițiilor

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pe care, de altfel, recurenta SC R. SRL nu

l-a dezvoltat în mod distinct, fiind subsumat criticilor hotărârii din

perspectiva art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte

va înlătura și criticile recurenților care se referă la situația de fapt,

reținând că acestea privesc netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, iar

schimbarea situației de fapt în recurs ca urmare a reevaluării probatoriilor nu

se mai poate produce odată cu abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.

proc. civ.

Motivul de

recurs prin care se invocă încălcarea dispozițiilor art. 222 alin. (1) C. proc.

civ. este, însă, apreciat ca fiind fondat. Potrivit dispozițiilor legale

evocate, „poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă

sau cu răspundere limitată:

a) asociatul

care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a

devenit legalmente incapabil;

c)

asociatul cu răspundere nelimitată care se

amestecă fără drept în

administrație ori contravine dispozițiilor art.

80 și art. 82;

d)

asociatul

administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de

semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."

Enumerarea

realizată de legiuitor este, în opinia înaltei Curți, limitativă, iar faptele

săvârșite de recurenții pârâți nu atrag sancțiunea excluderii acestora din

societate. Asimilarea altor condiții care să atragă excluderea asociatului din

societate, celor prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât neînțelegerile

dintre asociați, având un caracter grav și care împiedică funcționarea

societății, reprezintă un caz de dizolvare a acesteia.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca întemeiate criticile

formulate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., expuse mai sus, motiv pentru

care, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va

modifica în tot hotărârea recurată și va respinge apelul declarat împotriva

hotărârii pronunțată de instanța de fond.

In consecință,

se va respinge și cererea de aderare la apel formulată de SC R.N. SRL, față de

împrejurarea că prin aceasta apelanta a arătat că își însușește apelul declarat

de reclamanții apelanți, precum și acțiunea introductivă, iar acțiunea

formulată, din perspectiva cazurilor de excludere reglementate de lege și a

motivelor invocate a fost apreciată, în mod corect, ca fiind inadmisibilă de către

instanța de fond.

In baza art.

274 C. proc. civ. se va dispune obligarea intimaților la plata sumei de 4220,15

lei cheltuieli de judecată către recurenta T.R. reprezentând taxa de timbru și

onorariul de avocat în recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursurile declarate de pârâtele S.C R. S.RL. ORADEA și T.R. Modifică decizia

civilă nr. 180/A din 14 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanții

C.N. și C.V. împotriva sentinței civile nr. 3023 din

30 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, secția comercială, și cererea de

aderare la apel formulată de intimata SC R.N. SRL MONEASA, ca nefondate.

Obligă pe

intimații C.N., C.V. și SC R.N. SRL MONEASA la plata sumei de 4220,15 lei

cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta T.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.