ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6473/2012

Deliberând asupra recursului de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad

sub nr. 9903/55/2010, reclamantul M.A.

a chemat în judecată pârâții M.S.A.M., G.E.G., G.J.J. și M.S.I.J., solicitând obligarea

acestora la plata unor despăgubiri în cuantum de 750.000 euro cu titlul de despăgubiri

materiale, morale și pentru afectarea indicelui de confort personal și a stării

de bine.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că, în baza convenției de împrumut fără dobândă încheiată la data de 17 martie 1993,

reclamantul a împrumutat sumele de 62.700 mărci germane și 21.300 dolari S.U.A.

numitului M.S.J. (decedat în Ungaria la 27 septembrie 2008), soțul pârâtei M.S.A.M.

și, totodată, cumnatul pârâților G.E.G., G.J.J. și M.S.I.J.

Ulterior, dat fiind că soții M. nu au restituit

la termenul convenit împrumutul scadent la data de 17 decembrie 1993, sub pretextul

că nu mai sunt solvabili, reclamantul a încercat să îi determine prin rugăminți

repetate să înapoieze măcar o parte din sumă, conștient fiind că dacă nu ar fi procedat

așa, luând în considerare că la acea dată nu a reușit să identifice vreun bun al

acestora pentru o eventuală executare silită, risca să nu mai recupereze nimic.

Prin urmare, soțul pârâtei, după ce a restituit

o mică parte din împrumut, i-a replicat reclamantului, pe un ton arogant și imperativ,

potrivit celor relatate, că pe viitor acesta va mai primi și alte sume mici, periodice,

însă fără a da de înțeles când.

La sfârșitul anului 2001, după ani întregi

în care a sperat să îi întâlnească pe soții M., reclamantul a descoperit că aceștia

s-au mutat în Ungaria. În speranța unei posibile recuperări a restului de împrumut,

dat fiind că termenul de prescripție de 3 ani era aproape îndeplinit, reclamantul

i-a acționat în judecată, fiind pronunțată în acest sens ordonanța pentru somație

de plată nr. 5532/2003 a Judecătoriei Arad, prin care cei în cauză au fost obligați

la restituirea restului de 40.000 mărci germane și 18.029 dolari S.U.A.

Contestând aceste măsuri, prin executarea

silită a cotei părți de

¼

ce

îi revenea debitoarei M.S.A.M. din imobilul situat în Arad, pârâții M.S.A.M., G.J.J.

și M.S.I.J. au dat mandat general prin procură pârâtului de ordin 2 G.E.G., procură

în baza căreia acesta a înaintat plângerea penală care face obiectul dosarului penal

nr. 188/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca încadrare

juridică instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. În acest dosar, pe

lângă reclamant, sunt indicați ca făptuitori și domnii judecători T.I. și P.L.,

în calitate de autori, cu motivarea că au judecat câteva cauze cu privire la restituirea

împrumutului în favoarea părții solicitante. Această plângere a fost ulterior soluționată

prin soluții de netrimitere în judecată.

Ca atare, presiunile psihice la care a

fost în permanență supus reclamantul și-au lăsat amprenta atât asupra stării sale

fizice, cât și asupra celei psihice, în prezent acesta suferind depresii severe,

ulcer gastro-duodenal, afectare gravă a circulației vertebro-bazilare și alte boli

cronice, cum ar fi astm bronșic. Mai mult, tratamentul medicamentos și celelalte

urmări cauzate de stresul continuu, s-au repercutat nu numai în plan profesional,

dar și economic-comercial, social și familial.

Pe considerentele expuse, reclamantul se

consideră îndreptățit la acordarea despăgubirilor solicitate și, invocând în drept

prevederile art. 998-999 C. civ. și ale art 274 C. proc. civ., a solicitat admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta M.S.A.M.

a invocat, în principal, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția

lipsei calității procesuale a pârâților G.E.G., G.J.J. și M.S.I.J. și excepția prescripției

dreptului material la acțiune, cu mențiunea suspendării cauzei până la soluționarea

procesului penal de pe rolul Curții de Apel Timișoara ori, în subsidiar, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 9404 din 01

noiembrie 2010, Judecătoria Arad

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, pe motiv

că valoarea pretențiilor solicitate se ridică la suma de 750.000 euro, iar obiectul

dedus judecății cade astfel sub incidența prevederilor art. 2 C.proc.civ privind

cauzele ce se vor judeca în primă instanță de tribunal.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar

în data de 31 decembrie 2010, reclamantul a înțeles să își reducă pretențiile la

suma de 116.000 euro, solicitând, ca urmare, declinarea competenței soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, dat fiind că noua valoare a obiectului nu

depășește limita de 500.000 RON instituită de normele procesual civile prevăzute

pentru competența de primă instanță a tribunalui.

Cererea a fost ulterior respinsă prin încheierea

ședinței publice din data de 11 ianuarie 2011, pe considerentul că în speță devin

aplicabile prevederile art. 181 C. proc. civ. potrivit cărora instanța învestită

conform dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului rămâne

competentă a judeca chiar dacă ulterior intervin modificări în ceea ce privește

prețuirea acestuia.

Prin decizia civilă nr. 508 din 26 mai

2011, pronunțată de Tribunalul Arad

în

Dosarul nr. 9903/55/2010, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților G.E.G., G.J.J. și M.S.I.J.; a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată

de reclamantul M.A., împotriva pârâtei M.S.A.M. și, în consecință, a fost obligată

pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 euro sau contravaloarea în RON la

cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând daune morale; au fost respinse restul

pretențiilor.

Împotriva sentinței Tribunalului Arad au

declarat recurs atât reclamantul M.A., cât și pârâta M.S.A.M.

Prin decizia nr. 234 din data de 26 ianuarie

2012, Curtea de Apel Timișoara, s

ecția

I civilă, a respins ambele recursuri, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, a declarat un

nou recurs reclamantul M.A.,

în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 rap. la art. 3 pct. 2 C. proc. civ., solicitând

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, la instanța competentă

material, Curtea de Apel Timișoara. În motivarea recursului, reclamantul a arătat

că Tribunalul Arad a greșit dând sentința civilă nr. 508 din 26 mai 2011 cu recurs,

deoarece calea de atac este dată de lege, funcție de valoarea cererii și nu față

de cuantumul pretențiilor acordate de instanță prin hotărârea pronunțată.

La rândul ei, a greșit inadmisibil și Curtea

de Apel Timișoara, care a neglijat obligația esențială care cade în sarcina instanței,

și anume aceea de verificare a competenței, în speță cea materială, în sensul că

trebuia să observe această excepție dirimantă și să pună în discuție recalificarea

căii de atac din recurs în apel.

La termenul de judecată din data de 23

octombrie 2012,

Înalta

Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, ce se impune

a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac, respectiv condițiile în

care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe

interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi

este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu

judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute

de lege.

Totodată, una din regulile generale privitoare

la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale

de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea

ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de

una și aceeași cale de atac.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională”.

Totodată, dispozițiile art. 377 alin.

(2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile

date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu

mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita

încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor

prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești

nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul

dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În speță, prin decizia nr. 234 din data

de 26 ianuarie 2012, irevocabilă, Curtea de Apel Timișoara a soluționat recursul

declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței civile nr. 508 din 26 mai 2011

pronunțată de Tribunalul Arad.

Așadar, în cauză, nu poate fi admisibil

recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile a Curții de Apel Timișoara,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp

cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi

calea de atac.

Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri

irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul

declarat în cauză de reclamantul M.A. este inadmisibil și va fi respins ca atare.

În temeiul dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat către intimații-pârâți

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.240 RON, reprezentând onorariu de

avocat, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr. 234 din data de 26 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata

sumei de 1.240 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimați-pârâți M.S.A.M.,

G.E.G., G.J.J., M.S.I.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

octombrie 2012.