ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC C.P.R. SRL a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 255.947,90 Ron achitată cu recipisa de consemnare nr. 2864254/1 din 1 iunie 2011 întrucât cererea de suspendare provizorie a executării sentinței arbitrale nr. 55/2011 ce a format obiectul dosarului nr. 5094/2/2011, a fost respinsă la 15 iunie 2011. Reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 723 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei ca prematur formulată, prin încheierea de la 29 iunie 2011. S-a reținut că, în speță, titlul executoriu privește pretenții, litigiul dintre părți fiind susceptibil de executare silită în natură.

Probele nu relevă că în speță, sentința arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 a rămas irevocabilă, pârâta aflându-se în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri, după caz, cât timp nu a declarat expres că renunță la formularea unei astfel de cereri. Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs SC C.P.R. SRL, criticând-o sub următoarele aspecte: Hotărârea recurată a fost dată cu greșita aplicare a legii. Instanța de apel a omis una din condițiile de aplicare a prevederilor art. 723 1 C. proc. civ.: că partea interesată să aibă aptitudinea de a i se cuveni o despăgubire, în alte cuvinte să fie îndreptățit la despăgubiri. Această condiție trebuie analizată înaintea celorlalte două condiții alternative reținute de instanța de apel, hotărârea să fie irevocabilă și partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.

Existența unui prejudiciu față de care s-ar impune despăgubirea ar rezulta doar dacă se admite cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale și ulterior, se respinge acțiunea în anularea hotărârii arbitrale. Art. 723 1 C. proc. civ. nu se referă la toate soluțiile ce pot fi date prin încheiere asupra cererii de suspendare, în legătură cu acțiunea în anulare. Față de natura despăgubirilor ce ar putea fi pretinse, este evident că acestea trebuie să aibă o legătură directă cu cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale. Plata cauțiunii este una dintre condițiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare a hotărârii, nu însă și pentru formularea acțiunii în anulare. De aceea, cauza eventualului prejudiciu suferit de partea adversă urmează a fi analizată diferit, în funcție de cauza producerii sale: introducerea acțiunii în anulare, respectiv, introducerea cererii de suspendare a hotărârii arbitrale.

În speță se impune doar analiza prejudiciului eventual determinat de suspendarea executării hotărârii arbitrale, întrucât suspendarea s-ar fi dispus dacă și numai dacă s-ar fi depus și cauțiunea. Fiind o condiție esențială pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării cauțiunea capătă caracter accesoriu față de cererea de suspendare. Potrivit principiului accesorium sequitur principalum , cauțiunea va avea soarta cererii de suspendare. În situația respingerii cererii de suspendare a executării, cauțiunea urmează a fi restituită, scopul acesteia de garanție nefiind atins. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat. Cauțiunea se eliberează la cererea celui care a depus-o, în condițiile stabilite de art. 723 1 C. proc.

civ. Acest articol de lege nu distinge cu privire la situația în care cererea de suspendare s-a respins. Sunt reținute doar două condiții pentru restituirea cauțiunii, respectiv hotărârea de fond să fie irevocabilă și partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune. Este adevărat că pentru admiterea cererii de suspendare este obligatoriu a se achita cauțiunea, însă dispozițiile art. 723 1 C. proc. civ. nu disting în sensul că dacă este respinsă cererea de suspendare, cauțiunea se restituie automat. Curtea de apel a respins cererea ca prematur formulată, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele legale, în speță, sentința arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 nefiind irevocabilă.

Așa fiind, hotărârea recurată nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Față de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că în cauză nu există niciun motiv de nelegalitate a încheierii atacate, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.P.R. SRL București împotriva încheierii din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2012.