ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC C.P.R. SRL a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de

255.947,90 Ron achitată cu recipisa de consemnare nr. 2864254/1 din 1 iunie

2011 întrucât cererea de suspendare provizorie a executării sentinței arbitrale

nr. 55/2011 ce a format obiectul dosarului nr. 5094/2/2011, a fost respinsă la

15 iunie 2011.

Reținând că în cauză

nu sunt întrunite cerințele art. 723

1

C. proc. civ., Curtea de Apel

București a respins cererea reclamantei ca prematur formulată, prin încheierea

de la 29 iunie 2011.

S-a reținut că, în

speță, titlul executoriu privește pretenții, litigiul dintre părți fiind

susceptibil de executare silită în natură.

Probele nu relevă că

în speță, sentința arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 a rămas irevocabilă, pârâta aflându-se în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri,

după caz, cât timp nu a declarat expres că renunță la formularea unei astfel de

cereri.

Împotriva acestei

încheieri, a formulat recurs SC C.P.R. SRL, criticând-o sub următoarele

aspecte:

Hotărârea recurată a

fost dată cu greșita aplicare a legii.

Instanța de apel a

omis una din condițiile de aplicare a prevederilor art. 723

1

C.

proc. civ.: că partea interesată să aibă aptitudinea de a i se cuveni o

despăgubire, în alte cuvinte să fie îndreptățit la despăgubiri. Această

condiție trebuie analizată înaintea celorlalte două condiții alternative

reținute de instanța de apel, hotărârea să fie irevocabilă și partea interesată

să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.

Existența unui

prejudiciu față de care s-ar impune despăgubirea ar rezulta doar dacă se admite

cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale și ulterior, se respinge

acțiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Art. 723

1

C.

proc. civ. nu se referă la toate soluțiile ce pot fi date prin încheiere asupra

cererii de suspendare, în legătură cu acțiunea în anulare.

Față de natura

despăgubirilor ce ar putea fi pretinse, este evident că acestea trebuie să aibă

o legătură directă cu cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale.

Plata cauțiunii este

una dintre condițiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare a

hotărârii, nu însă și pentru formularea acțiunii în anulare. De aceea, cauza

eventualului prejudiciu suferit de partea adversă urmează a fi analizată

diferit, în funcție de cauza producerii sale: introducerea acțiunii în anulare,

respectiv, introducerea cererii de suspendare a hotărârii arbitrale.

În speță se impune

doar analiza prejudiciului eventual determinat de suspendarea executării

hotărârii arbitrale, întrucât suspendarea s-ar fi dispus dacă și numai dacă

s-ar fi depus și cauțiunea.

Fiind o condiție

esențială pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării

cauțiunea capătă caracter accesoriu față de cererea de suspendare.

Potrivit principiului

accesorium sequitur principalum

, cauțiunea va avea soarta cererii de

suspendare.

În situația

respingerii cererii de suspendare a executării, cauțiunea urmează a fi

restituită, scopul acesteia de garanție nefiind atins.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat.

Cauțiunea se

eliberează la cererea celui care a depus-o, în condițiile stabilite de art. 723

1

C. proc. civ.

Acest articol de lege

nu distinge cu privire la situația în care cererea de suspendare s-a respins.

Sunt reținute doar

două condiții pentru restituirea cauțiunii, respectiv hotărârea de fond să fie

irevocabilă și partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de

despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

Este adevărat că

pentru admiterea cererii de suspendare este obligatoriu a se achita cauțiunea,

însă dispozițiile art. 723

1

C. proc. civ. nu disting în sensul că

dacă este respinsă cererea de suspendare, cauțiunea se restituie automat.

Curtea de apel a

respins cererea ca prematur formulată, reținând că în cauză nu sunt întrunite

cerințele legale, în speță, sentința arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 nefiind

irevocabilă.

Așa fiind, hotărârea

recurată nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că în cauză nu există niciun motiv de

nelegalitate a încheierii atacate, având în vedere dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC C.P.R. SRL București împotriva încheierii din 29

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 ianuarie 2012.