ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4690/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2011, pe rolul la Curții de Apel București - secția a V-a civilă, petenta A.G.E.R.S. (A.S.) SRL, a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 130.956 lei consemnată în dosarul nr. 8353/2/2007 în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 239 din 17 decembrie 2007 privind suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 13155 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a comercială. Curtea de Apel București - secția a V-a civilă, prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2011, a admis cererea petentei și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 130.956 lei consemnată în dosarul nr. 8353/2/2007 cu recipisa de consemnare din 12 decembrie 2007 emisă de C.E.C.

SA Unitatea Victoria, către petenta SC A.G.E.R.S. (A.S.) SRL. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 723 alin. (3) C. proc. civ., respectiv că prin decizia nr. 2914 din 4 octombrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a Ii-a civilă a fost soluționat în mod irevocabil fondul cauzei și că nu s-a formulat cerere de despăgubiri până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii anterior menționate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul R.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii.

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva regularității declarării recursului, înalta Curte retine următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". Rezultă, așadar, că potrivii acestui text de lege, recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond recursul.

În cauză, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 29 decembrie 2011, potrivit mențiunilor făcute pe actul de procedură aflat la fila 72 dosar fond, încât, față de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost depășit, împlinindu-se anterior înregistrării cererii de recurs la această instanță. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului de față a fost comunicată la 29 decembrie 2011, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 5 martie 2012, situație ce rezultă din data inscripționată pe declarația de recurs aflată la fila 2 dosar recurs, este evident că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de la comunicare. Astfel, calculând termenul de recurs cu respectarea dispozițiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. și la cele anterior expuse, înalta Curte constată că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 din același cod pentru exercitarea căii de atac în speță, a început să curgă din data de 29 decembrie 2011 și s-a împlinit la data de 14 ianuarie 2012, recurentul exercitând calea extraordinară de atac la data de 5 martie 2012, deci cu o depășire de aproximativ 2 luni. Or, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Termenul de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când, aceasta dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, consecința fiind rămânerea irevocabilă a hotărârii recurate de la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu. Având în vedere că recurentul a căzut în pretenții, iar intimata a solicitat și dovedit cheltuielile de judecată efectuate în această fază procesuală, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. , va dispune obligarea recurentului R.D. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, în favoarea intimatei SC A.G.E.R.S.

SRL București. Față de cele ce preced, se constată că, recursul recurentului a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile menționat, și cum acesta nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința lui, nesusținând că ar fi intervenit vreunul dintre cazurile de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 285 - 286 C. proc. civ., aplicabile și în recurs. înalta Curte va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul R.D. împotriva încheierii din 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul R.D. împotriva încheierii din 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a comercială. Obligă recurentul R.D. să-i achite intimatei SC A.G.E.R.S. SRL București suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2012