ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4690/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2011,

pe rolul la Curții de Apel București - secția a V-a civilă, petenta A.G.E.R.S. (A.S.)

SRL, a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 130.956 lei consemnată în

dosarul nr. 8353/2/2007 în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 239 din

17 decembrie 2007 privind suspendarea provizorie a executării sentinței

comerciale nr.

13155

din 12 noiembrie

2007 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a comercială.

Curtea de Apel București - secția a V-a civilă, prin

încheierea de ședință din 12 decembrie 2011, a admis cererea petentei și a

dispus restituirea cauțiunii în sumă de 130.956 lei consemnată în dosarul nr. 8353/2/2007

cu recipisa de consemnare din 12 decembrie 2007 emisă de C.E.C. SA Unitatea

Victoria, către petenta SC A.G.E.R.S. (A.S.) SRL.

Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că

în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

723 alin. (3) C. proc. civ., respectiv că prin decizia nr. 2914 din 4 octombrie

2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția a Ii-a civilă a

fost soluționat în mod irevocabil fondul cauzei și că nu s-a formulat cerere de

despăgubiri până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii anterior menționate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul

R.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii.

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau

în parte cercetarea fondului, înalta Curte va examina cu prioritate excepția

tardivității declarării recursului, invocată din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

regularității declarării recursului, înalta Curte retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel".

Rezultă, așadar, că potrivii acestui text de lege,

recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării

hotărârii, sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind

decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond recursul.

În

cauză, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 29 decembrie 2011, potrivit

mențiunilor făcute pe actul de procedură aflat la fila 72 dosar fond, încât,

față de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C.

proc. civ., a fost depășit, împlinindu-se anterior înregistrării cererii de

recurs la această instanță.

Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului de față

a fost comunicată la 29 decembrie

2011,

iar cererea de recurs a fost formulată la data de 5 martie 2012, situație ce

rezultă din data inscripționată pe declarația de recurs aflată la fila 2 dosar

recurs, este evident că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de

la comunicare.

Astfel,

calculând termenul de recurs cu respectarea dispozițiilor art. 104 raportate la

art. 101 alin. (1) C. proc. civ. și la cele anterior expuse, înalta Curte

constată că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 din același cod pentru

exercitarea căii de atac în speță, a început să curgă din data de 29 decembrie

2011 și s-a împlinit la data de 14 ianuarie 2012, recurentul exercitând calea

extraordinară de atac la data de 5 martie 2012, deci cu o depășire de

aproximativ 2 luni.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.,

părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Termenul de recurs, având caracter imperativ,

nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita această cale de atac,

afară de cazul când, aceasta dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința sa, consecința fiind rămânerea irevocabilă a

hotărârii recurate de la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai

poate fi analizată, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte

interesată, precum și de instanță, din oficiu.

Având în vedere că recurentul a căzut în pretenții, iar

intimata a solicitat și dovedit cheltuielile de judecată efectuate în această

fază procesuală, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

, va dispune obligarea recurentului R.D. la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, în

favoarea intimatei SC

A.G.E.R.S. SRL București.

Față de cele ce preced, se

constată că, recursul recurentului a fost

declarat cu depășirea

termenului legal de 15 zile menționat, și cum

acesta

nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost

împiedicat

în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința lui,

nesusținând că ar fi intervenit vreunul dintre

cazurile de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 285 - 286

C.

proc. civ., aplicabile și în recurs. înalta Curte va respinge ca tardiv

declarat recursul formulat de recurentul R.D. împotriva încheierii din 12

decembrie

2011

pronunțată de Curtea

de Apel București - secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

tardiv recursul declarat

de recurentul R.D.

împotriva încheierii din 12 decembrie

2011

pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a comercială.

Obligă recurentul R.D.

să-i achite intimatei SC A.G.E.R.S. SRL București suma

de 1000 lei,

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2012