ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 686/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș

sub nr. 6423/30 din 15 august 2008 reclamantul P.A. a chemat în judecată pe

pârâții M.G. și SC E.E. SA, Asociația Salariaților SC E.E. SA și Consiliul de

Administrație al societății, solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii

nr. 2 din 28 iulie 2008 A.G.E.A. a SC E.E. SA.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, SC E.E. SA Timișoara a invocat, în principal, excepția

inadmisibilității cererii în anulare motivat de faptul că, potrivit art. 132 alin.

(4) din Legea societăților comerciale, administratorii nu pot ataca hotărârea

adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, în speță, tocmai o

astfel de hotărâre fiind atacată precum și excepția de neconstituționalitate a art.

133 din lege, asupra căreia pe parcursul dezbaterilor nu s-a mai insistat.

La termenul de

judecată din 18 noiembrie 2008 s-a depus cerere de intervenție în interes

propriu de către numiții R.N. și C.V. prin care s-a solicitat constatarea

nulității hotărârii A.G.E.A. din 28 iulie 2008.

Prin sentința civilă nr.

27/CC din 24 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6423/30/2008 de Tribunalul

Timiș s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii în anulare, s-a

respins excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea

principală, formulată de reclamantul P.A. și cererea de intervenție.

S-a apreciat că

excepția de inadmisibilitate a cererii nu este întemeiată având în vedere

faptul că reclamantul acționar critică modalitatea de convocare a adunării,

aspecte ce vizează legalitatea hotărârii A.G.E.A., iar în privința excepției

autorității de lucru judecat invocată de pârâți, s-a constatat că prin decizia

civilă nr. 1047/R din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.

878/2008 a analizat, ca instanță superioară de control, legalitatea încheierii nr.

13148 din 4 august 2008, pronunțată de judecătorul delegat în dosarul nr. 34378/2008

și nu legalitatea hotărârii a cărei nulitate se solicită prin cererea de față.

Pe fond, din

examinarea coroborată a actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma

dispozițiilor legale în materie, instanța a constatat că atât cererea

principală a reclamanților cât și cererea de intervenție, bazate pe aceeași

motivare în fapt și în drept, sunt neîntemeiate, și le-a respins, deoarece

contrar celor invocate de aceștia, convocarea pentru adunarea A.G.E.A. din 28

iulie 2008, s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 117 din Legea

societăților comerciale, respectiv a fost publicată atât în Monitorul Oficial

cât și în A.Z., ziar de largă răspândire pe plan local, adică în localitatea în

care societatea își are sediul, neexistând niciun motiv de constatare a

nulității hotărârii adoptate pentru nelegala convocare invocată de reclamant și

de intervenienți.

Împotriva sentinței

civile de mai sus, în termen legal, au declarat apel reclamantul P.A. și

intervenienții R.N. și C.V. și au solicitat schimbarea hotărârii atacate și

admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâții – intimați SC E.E. SA, M.G. și Asociația Salariaților SC

E.E. SA au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună respingerea apelului declarat împotriva sentinței comerciale și

menținerea acesteia ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din

data de 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de

suspendare a judecății dosarului nr. 6423/30/2008 al acestei curți până la

soluționarea dosarului penal nr. 1899/P/2009, formulată de pârâții – intimați SC

E.E. SA de M.G. și Asociația Salariaților SC E.E. SA, în baza dispozițiilor art.

244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 111/A din ședința

publică din 1 iunie 2010 a admis apelul declarat de reclamantul P.A. și de

intervenientul C.V. împotriva aceleiași hotărâri, a schimbat sentința

comercială nr. 27/CC din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în

dosarul nr. 6423/30/2008 în sensul că a admis acțiunea și cererea de

intervenție formulată de intervenientul C.V. și a anulat Hotărârea nr. 2 din 28

iulie 2008 a A.G.E.A. a SC E.E. SA.

De asemenea, a

anulat, ca netimbrat apelul intervenientului R.N. și a menținut în rest

hotărârea primei instanțe privind respingerea excepției de inadmisibilitate a

cererii în anulare și a excepției autorității de lucru judecat.

A obligat pârâții – intimați

să-i plătească reclamantului – apelant suma de 41 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în apel.

A reținut că, la baza

convocării A.G.E.A. a SC E.E. SA din data de 28 iulie 2008 și a cărei hotărâre

se cere a fi anulată a stat sentința civilă nr. 374/PI din 10 iunie 2008,

pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3767/30/2008, prin care s-a

autorizat convocarea A.G.E.A. a SC E.E. SA cu ordinea de zi ce a fost ulterior

discutată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC E.E. SA Timișoara

din data de 28 iulie 2008.

Prin decizia civilă nr.

156 din 2 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3767/30/2008, s-a admis

însă recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile s-a casat sentința

recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond Tribunalului Timiș.

Prin încheierea civilă

nr. 226/PI din 10 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3767.1/30/2008, în

temeiul art. 246 C. proc. civ., Tribunalul Timiș a luat act de renunțarea la

judecata cererii formulate de reclamanții M.G. și Asociația Salariaților SC

E.E. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC E.E. SA, prin Consiliul de

Administrație al SC E.E. SA.

Având în vedere, prin

urmare, că adunarea generală extraordinară a fost convocată în baza unei

hotărâri casate și că potrivit dispozițiile art. 311 C. proc. civ., hotărârea

casată nu are nicio putere, s-a concluzionat că argumentele și apărările

pârâților – intimați privind legalitatea convocării nu pot fi primite.

Lipsa autorizării

convocării atrage și nulitatea hotărârii A.G.E.A. atacate, ceea ce atrage

nelegalitatea sentinței apelate.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs doar pârâții, invocând motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au solicitat modificarea în tot a

deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor formulate.

S-a susținut în

cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că

hotărârea este sumar motivată și conține considerente străine de natura

pricinii.

În cadrul motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că hotărârea este

nelegală, deoarece s-a pronunțat în sensul admisibilității acțiunii în anulare

cu încălcarea art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, deși

intimatul – reclamant revocat din funcția de administrator nu avea deschisă

calea acțiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. și s-a nesocotit puterea de lucru

judecat rezultată din decizia civilă nr. 1047/R din 17 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 878/59/2008.

De asemenea, cât

privește fondul litigiului conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv

sunt obligatorii, acestea putând fi atacate numai dacă sunt contrare legii,

statutului sau actului constitutiv, în cauză, nefiind dovedită o atare situație

cum a reținut și prima instanță astfel că apelul trebuia respins și nu admis.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În privința motivului

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate nu sunt

concludente, recurenții – pârâți nearătând în concret care sunt considerentele

străine de natura pricinii, iar în ceea ce privește pretinsul caracter sumar al

motivării, se constată că legea sancționează nemotivarea sau existența unei

motivări contradictorii în raport cu dispozitivul hotărârii ceea ce nu se poate

reține în cauză, astfel că acest motiv nu este fondat.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că

referitor la criticile legate de soluționarea celor două excepții privind

inadmisibilitatea acțiunii în anulare și autoritatea de lucru judecat,

recurenții – pârâți nu pot invoca omisso medio aceste critici în condițiile în

care ele au fost respinse și prin hotărârea pronunțată în primă instanță, iar

pârâții nu au formulat apel, achiesând la soluția dată în această privință,

prin apel soluția fiind schimbată, pe fond, doar la cererea reclamantului și a

intervenientul C.V.

În schimb, recursul

este fondat, sub aspectul legalității hotărârii A.G.E.A., ceea ce trebuie

reținut fiind faptul că la momentul convocării adunării exista o autorizare a

desfășurării acesteia, iar faptul desființării hotărârii judecătorești de

autorizare nu poate afecta de nelegalitate însăși hotărârea acționarilor atât

timp cât nu s-au putut reține motivele de nelegalitate privind convocarea

invocate prin cererile în anulare formulate de către reclamant și intervenient,

raportat la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, față de dispozițiile art.

132 alin. (1) din aceeași lege, forța obligatorie a hotărârii avându-și

suportul în contractul de societate și în Legea societăților comerciale care

instituie principiul majorității manifestărilor de voință individuale pentru

luarea unor hotărâri valabile, majoritate realizată în cauză.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (2) C. proc. civ. recursul este fondat și pe cale de consecință va fi

admis cu consecința modificării deciziei în parte în sensul respingerii

apelurilor formulate de reclamant și intervenientul C.V., menținându-se restul

dispozițiilor hotărârii în ceea ce privește apelul intervenientului R.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de pârâții SC E.E. SA Timișoara, Asociația Salariaților SC E.E. SA și M.G.,

împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 111 din 1 iunie 2010 pe care o

modifică, în parte, în sensul că respinge apelurile declarate de reclamantul P.A.

și de intervenientul C.V., împotriva sentinței Tribunalului Timiș nr. 27 din 24

martie 2009.

Menține restul

dispozițiilor deciziei cu privire la apelul declarat de intervenientul R.N.,

împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 16 februarie 2011.