ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios a administrativ și fiscal, reclamanta SC G.F.I.E.G. SA a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta A.F.P. Galați, anularea Deciziei nr. 127 din 20 noiembrie 2008 emisă de aceasta din urmă prin care a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantei pentru datoriile debitoarei SC P.T. SRL în sumă de 1.273.402 lei către bugetul de stat. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 26 iunie 2007 prin adresă, A.F.P Galați a solicitat înființarea popririi pentru sumele datorate debitoarei, având în vedere că, urmare a controlului fiscal efectuat în octombrie 2008, s-a constatat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008 reclamanta a virat sumele de bani datorate debitoarei în contul acesteia și nu în conturile A.F.P.

A arătat reclamanta că, prin Decizia nr. 127/2008 s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei pentru datoriile debitoarei până la concurența sumei de 1.273.402 lei în temeiul art. 28 din O.G. nr. 92/2003. A mai susținut reclamanta că la data înființării popririi debitoarea nu se afla în stare de insolvență aceasta fiind constată la data de 7 noiembrie 2007, dată la care nu era operantă răspunderea solidară a reclamantei. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamanta a efectuat plăți către debitoare și după înființarea popririi, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii solidare așa cum este ea consacrată de dispozițiile art. 28 din O.G.

92/2003. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 48 pronunțată în data de 3 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.F.I.E. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Galați și, pe cale de consecință, a dispus anularea Deciziei nr. 127 din 30 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă și înlătură răspunderea solidară a reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Art. 149 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, prevede că sunt supuse executării silite prin poprire orice sume, venituri și disponibilități bănești etc. deținute sau datorate cu orice titlu debitorului în temeiul unor raporturi juridice existente.

A arătat instanța că, prin alin. (9) al aceluiași text instituie în sarcina terțului poprit în principal obligația de a plăti de îndată sau la data la care creanța devine exigibilă organului fiscal suma reținută. A concluzionat instanța că, din corespondența purtată de reclamantă cu A.F.P., precum și din raportul de expertiză contabilă,reiese că la data popririi, reclamanta nu avea datorii față de debitoare, neexistând un asemenea raport juridic obligațional, astfel că nu sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii solidare instituită de art. 27 C. proc. fisc. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs pârâta A.F.P. Galați, criticând sentința atacată, ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că, în mod greșit instanța de fond a reținut că la data înființării popririi nu existau datorii față de debitoare, deși în urma controlului efectuat în octombrie 2008, a rezultat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008, SC G.F.I.E. SRL a virat către SC P.T. SRL suma de 2.959.828,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. În consecință, recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 149 alin. (9) C. proc. fisc. care prevăd că după înființarea popririi, terțul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită în contul indicat de organul de executări.

Recurenta-pârâtă a criticat sentința atacată și în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de aceasta și nesoluționată iar pe fondul cauzei, a susținut că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că plățile efectuate nu ar fi fost datorate, reprezentând o simplă creditare a debitoarei pentru plata salariilor angajaților, deși din raportul de inspecție fiscală rezultau datorii ale societății reclamante către debitoare, în sumă de 2.595.828 lei, sumă care de altfel a fost achitată de aceasta. Apreciază recurenta că instanța de fond a admis acțiunea printr-o aplicare greșită a legii și fără a avea în vedere adevăratele motive de contestație. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (9) C. proc. fisc. „după înființarea popririi, terțul poprit este obligat să plătească deîndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare”, încălcarea acestor prevederi atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării conform alin. (13) al aceluiași articol iar prevederile art. 28 devin aplicabile în mod corespunzător.

Prin sentința atacată, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale mai sus menționate la situația de fapt, reținând în mod eronat că la data înființării popririi și ulterior acestei date, intimata-reclamantă nu avea datorii față de debitoare, astfel că în cauză nu ar fi întrunite condițiile generale ale angajării răspunderii solidare prevăzute de art. 27 C. proc. fisc. Contrar celor reținute de către instanța de fond, din materialul probator administrat în cauză rezultă că decizia nr. 127 din 20 noiembrie 2008 privind stabilirea răspunderii solidare a intimatului - reclamant este legală neexistând motive pentru anularea acesteia. Astfel, instanța de control judiciar reține că prin adresa din 26 iunie 2007 a fost comunicată intimatului-reclamant înființarea popririi pentru suma totală de 1.273.402 lei către SC G.F.I.E.

SRL Galați, fapt necontestat de către acesta. Conform acestei adrese, intimatul-reclamant avea obligația ca sumele de bani să fie plătite de îndată, sau, după caz după data la care creanța devenea exigibilă, organului fiscal, în contul indicat, de organele de executare. Deși inițial, prin adresa din 2 iulie 2007 intimata - reclamantă a comunicat organelor fiscale faptul că nu datorează sume de bani către SC P.T. SRL ulterior, urmare a controlului fiscal efectuat a rezultat că în perioada iunie 2007 - iulie 2008, aceasta a efectuat plăți direct către debitoare în sumă totală de 2.595.828,26 lei fără a respecta dispoziția de înființare a popririi. Rezultatele controlului fiscal sunt confirmate și prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză în care se reține că în perioada 1 iunie 2007 - 30 iulie 2008 SC G.F.I.E.

SRL Galați a virat prin intermediul băncilor T. și G.B. precum și prin casieria societății suma totală de 2.595.828,26 lei din care 90.700, 26 lei prin casieria proprie (fila 107 dosar fond). Prin același raport de expertiză, se reține că toate plățile intimatei-reclamante având ca obiect decontarea prestațiilor efectuate de către SC P.T. SRL Galați în baza contractului de colaborare din 1 iulie 2006 prelungit și neîntrerupt conform dispozițiilor art. 92 din Legea insolvenței nr. 85/2006 – au fost efectuate cu ignorarea popririlor înființate, ultima factură fiind întocmită la data de 9 iulie 2008 (fila 103 din raportul de expertiză dosar fond). Astfel fiind, Înalta Curte reține că Decizia nr. 127 din 20 noiembrie 2008 privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantei SC G.F.I.E.

SRL este legală fiind emisă cu respectarea condițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 149 alin. (9) și (13) coroborate cu dispozițiile art. 28 C. proc. fisc. și în consecință constată că motivele de recurs formulate de pârâtă sunt fondate și în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.F.P. Galați, împotriva Sentinței nr. 48 din 3 februarie 2010 a Curții de Ape Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.