ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în soluționarea cererii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, după casarea dispusă de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2302/2009, reclamanții SC G.P.M.P.G. SRL Galați, SC T.V. SA București și D.T.M., au solicitat desființarea atât a deciziilor 8, 9 și 10 din decembrie 2006 prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a stabilit răspunderea solidară a reclamanților pentru insolvența SC F.X. SA Galați, cât și a deciziilor 13, 14, 15 din 1 martie 2007 prin aceeași direcție a respins contestațiile împotriva angajării răspunderii lor solidare.

Prin sentința nr. 154 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea deciziilor. Prin decizia nr. 2302 din 30 aprilie, î nalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând încălcări ale art. 129 pct. 5 coroborat cu art. 85 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că, în cauză nu a fost citat și debitorul principal, respectiv societatea comercială aflată în insolvență SC F.X. SA Galați, pentru care a fost angajată răspunderea solidară a reclamanților. î n rejudecarea cauzei, conform deciziei î naltei Curți de Casație și Justiție, a fost dispusă citarea debitoarei, SC F.X.

SA Galați prin lichidator judiciar SC G.I.P.U.R.L. (S.P.P.I.) Galați și totodată Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea din cauză SC G.P. SRL Galați pentru lipsa capacității de folosință a acesteia, la dosar fiind depusă adresa nr. 11820 din 31 august 2009 prin care Oficiul Registrului Comerțului a confirmat radierea acestei societăți. 2. Hotărârea primei instanțe în fond după casare Prin sentința nr. 54 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții SC T.V. SRL București și D.T.M., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, având ca obiect anulare act administrativ. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin deciziile a căror anulare s-a cerut, D.G.F.P.

a dispus asupra măsurilor privind stabilirea răspunderii solidare a acelor creditori care au determinat prin activitatea lor împreună cu acționarii principali starea de insolvabilitate a debitoarei S.C. „F.X.” SRL și prin aceasta imposibilitatea recuperării datoriilor reprezentând datorii ale societății către stat. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, prin actele depuse la dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a făcut dovada că insolvabilitatea societății F.X. SA Galați s-a datorat executării silite a întregului său patrimoniu la cererea SC T.V. SRL București, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 27pct. 2 C. proc. fisc. De asemenea, a mai reținut instanța de fond că, la data executării silite, în structura acționariatului SC F.X.

SA Galați, acționar majoritar era SC G.P.M.P.G. SRL Galați iar capitalul social al acestei societăți era deținut de D.T.M. în proporție de 90% și 10% de soția sa D.V., iar SC T.V. SRL București (fostă SA) avea în structura acționariatului pe D.T.M. cu 36% și fiul acestuia, D.V.A. cu 20%, precum și SC T.V.I. SRL cu 2%, această din urmă societate având în acea perioadă ca asociat unic pe D.V., până în anul 2005, după care societatea are doi asociați, D.V. deținând 99,02% din capital, care in data de 10 mai 2006 trece la D.T.M. În ceea ce privește executarea silită, instanța de fond a constatat că au existat o multitudine de nereguli, în sensul că în publicația de vânzare din 10 februarie 2004 , prețul de pornire al licitației era de 24.243.490.824 lei, pentru ca la 11 februarie 2004 , fără vreo motivație, publicația de vânzare întocmită să consemneze un preț de 10.935.047 lei, iar la 2 martie 2004 întreg patrimoniul societății F.X.

fiind adjudecat de SC T.V. SRL București cu 8.201.285.250, deși A.V.A.S. avea-instituit sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei. 3. Recursul declarat de SC T.V. SRL București Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC T.V. SRL București, invocând critici pe care le-a încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)” și motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii în străine de natura pricinii”. Recurenta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță, susținând că la termenul când s-a judecat cauza, procedura de citare cu S.C."T.V." S.R.L.

București, nu a fost legal îndeplinită, citația fiind trimisă pe str. M.R. în loc de M.L. Arată că deși aparent instanța s-a pronunțat și cu privire la acțiunea S.C. "T.V." S.R.L. București, în realitate soluția se sprijină pe probele care au fost administrate într-un alt dosar care privea acțiunea unei alte societăți - S.C.” G.P.M.P.G. " S.R.L. Galați. Susține că legal, Curtea de Apel Galați se putea pronunța în dosarul nr. 1138/44/2007, doar pe acțiunea formulată de SC „G.P.M.P.G. " S.R.L. Galați. Instanța de fond după casarea hotărârii de î nalta Curte de Casație și Justiție, a pronunțat o hotărâre într-un dosar care nu privește societatea recurentă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ceea ce privește critica formulată de recurenta-reclamantă privind soluționarea cauzei în condițiile lipsei de procedură cu SC ”T.V.” SRL București la termenul când s-a judecat cauza, se constată că nu poate fi reținută în condițiile în care recurenta a avut calitatea de reclamantă și deși a fost citată pe str. M.R. în loc de str. M.L., aceasta a depus concluzii scrise pentru termenul din 11 februarie 2010 și împuternicire avocațială, având cunoștință de termenul de judecată. Astfel, chiar dacă s-ar admite că s-ar fi îndeplinit un act de procedură viciat, respectiv citația pentru termenul când s-a soluționat pricina s-a emis pe str. M. în loc de str. M.L., nu este îndeplinită condiția vătămării, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și reluarea judecății.

Recurenta nu poate invoca că nu a cunoscut termenul de judecată când prima instanță a rămas în pronunțare din moment ce a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii cu consecința anulării deciziei de antrenare a răspunderii cât și a deciziei pronunțată în contestația formulată. Aceeași situație este și în privința motivelor vizând nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță în dosarul nr. 1138/44/2007. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Galați a dispus în temeiul art. 164 C. civ. reunirea dosarului nr. 1189/44/2007 la dosarul nr. 1138/44/2007, apreciind că au între ele „o strânsă legătură”. Recurenta-reclamantă a fost reprezentată prin avocat care nu s-a opus conexării celor două cauze.

Din momentul conexării părțile au propus probe care s-au administrat în dosarul ce cuprindea pricinile reunite, în care recurenta avea calitatea de reclamantă alături de S.C. „ G.P.M.P.G. ” SRL și D.T.M. Astfel că, în mod corect prima instanță prin hotărârea recurată în dosarul nr. 1138/44/2007 s-a pronunțat și asupra acțiunii formulate de S.C.”T.V.” SRL București, pe baza probelor administrate pe parcursul soluționării cererii. Nu se poate reține nici critica privind probele avute de judecătorul fondului la adoptarea soluției recurate, în condițiile în care recurenta invocă generic că „soluția se sprijină pe probele administrate într-un alt dosar” fără a indica în concret care probe nu au fost analizate, probe pe care ea trebuia să le administreze având calitatea de reclamant împotriva unui act administrativ prin care în conformitate cu cerințele art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.G.

nr. 92/2003 a fost atrasă răspunderea solidară a reclamanților pentru obligațiile de plată restante ale debitorului insolvabil. În considerentele sentinței sunt analizate condițiile angajării răspunderii solidare prin care judecătorul fondului a apreciat ca legale deciziile a căror anulare s-a cerut și prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a dispus asupra măsurilor privind stabilirea răspunderii creditorilor care au determinat prin activitatea lor împreună cu acționarii principali starea de insolvabilitate a debitoarei SC ”F.X.” SA Galați și prin aceasta imposibilitatea recuperării datoriilor reprezentând impozite, taxe, contribuții și accesorii datorate de societate la bugetul general consolidat al statului.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, constatând totodată că recurenta nu a dovedit vătămarea prin vicierea procedurii de citare la termenul când s-a soluționat cererea și nici încălcarea dreptului la apărare prin faptul soluționării celor două dosare reunite sau în lipsa unor probe pe care nu le-a individualizat, Înalta Curte apreciază că soluția recurată în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, este temeinică și legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC ”T.V.” SRL București împotriva sentinței nr. 54 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.