ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

soluționarea cererii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, după casarea dispusă de înalta

Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2302/2009, reclamanții SC G.P.M.P.G.

SRL Galați, SC T.V. SA București și D.T.M., au solicitat desființarea atât a

deciziilor 8, 9 și 10 din decembrie 2006 prin care Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați a stabilit răspunderea solidară a reclamanților

pentru insolvența SC F.X. SA Galați, cât și a deciziilor 13, 14, 15 din 1

martie 2007 prin aceeași direcție a respins contestațiile împotriva angajării

răspunderii lor solidare.

Prin sentința nr. 154

din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamanților și

a dispus anularea deciziilor.

Prin decizia nr. 2302

din 30 aprilie,

î

nalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, constatând încălcări ale art. 129 pct. 5 coroborat cu art.

85 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că, în cauză nu a fost citat și debitorul

principal, respectiv societatea comercială aflată în insolvență SC F.X. SA

Galați, pentru care a fost angajată răspunderea solidară a reclamanților.

î

n rejudecarea cauzei,

conform deciziei

î

naltei Curți de

Casație și Justiție, a fost dispusă citarea debitoarei, SC F.X. SA Galați prin

lichidator judiciar SC G.I.P.U.R.L. (S.P.P.I.) Galați și totodată Curtea de

Apel Galați a dispus scoaterea din cauză SC G.P. SRL Galați pentru lipsa

capacității de folosință a acesteia, la dosar fiind depusă adresa nr. 11820 din

31 august 2009 prin care Oficiul Registrului Comerțului a confirmat radierea

acestei societăți.

instanțe în fond după casare

Prin sentința nr. 54

din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanții SC T.V. SRL București și D.T.M., în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, având ca obiect anulare

act administrativ.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin deciziile a

căror anulare s-a cerut, D.G.F.P. a dispus asupra măsurilor privind stabilirea

răspunderii solidare a acelor creditori care au determinat prin activitatea lor

împreună cu acționarii principali starea de insolvabilitate a debitoarei S.C. „F.X.”

SRL și prin aceasta imposibilitatea recuperării datoriilor reprezentând datorii

ale societății către stat.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că, prin actele depuse la dosar, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați a făcut dovada că insolvabilitatea

societății F.X. SA Galați s-a datorat executării silite a întregului său

patrimoniu la cererea SC T.V. SRL București, fiind astfel întrunite

dispozițiile art. 27pct. 2 C. proc. fisc.

De asemenea, a mai

reținut instanța de fond că, la data executării silite, în structura

acționariatului SC F.X. SA Galați, acționar majoritar era SC G.P.M.P.G. SRL

Galați iar capitalul social al acestei societăți era deținut de D.T.M. în

proporție de 90% și 10% de soția sa D.V., iar SC T.V. SRL București (fostă SA)

avea în structura acționariatului pe D.T.M. cu 36% și fiul acestuia, D.V.A. cu

20%, precum și SC T.V.I. SRL cu 2%, această din urmă societate având în acea

perioadă ca asociat unic pe D.V., până în anul 2005, după care societatea are

doi asociați, D.V. deținând 99,02% din capital, care in data de 10 mai 2006

trece la D.T.M.

În ceea ce privește

executarea silită, instanța de fond a constatat că au existat o multitudine de

nereguli, în sensul că în publicația de vânzare din 10 februarie 2004 , prețul

de pornire al licitației era de 24.243.490.824 lei, pentru ca la 11 februarie

2004 , fără vreo motivație, publicația de vânzare întocmită să consemneze un

preț de 10.935.047 lei, iar la 2 martie 2004 întreg patrimoniul societății F.X.

fiind adjudecat de SC T.V. SRL București cu 8.201.285.250, deși A.V.A.S.

avea-instituit sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei.

de SC T.V. SRL București

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta SC T.V. SRL București, invocând critici

pe care le-a încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)” și motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., „când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii în

străine de natura pricinii”.

Recurenta solicită

casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță, susținând că la

termenul când s-a judecat cauza, procedura de citare cu S.C."T.V." S.R.L.

București, nu a fost legal îndeplinită, citația fiind trimisă pe str. M.R. în

loc de M.L.

Arată că

deși aparent

instanța s-a pronunțat și cu privire la acțiunea S.C. "T.V." S.R.L.

București, în realitate soluția se sprijină pe probele care au fost administrate

într-un alt dosar care privea acțiunea unei alte societăți - S.C.” G.P.M.P.G. "

S.R.L. Galați.

Susține că legal,

Curtea de Apel Galați se putea pronunța în dosarul nr. 1138/44/2007, doar pe

acțiunea formulată de SC „G.P.M.P.G. " S.R.L. Galați.

Instanța de fond după

casarea hotărârii de

î

nalta Curte

de Casație și Justiție, a pronunțat o hotărâre într-un dosar care nu privește

societatea recurentă.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, cât și sub

toate aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante

În ceea ce privește

critica formulată de recurenta-reclamantă privind soluționarea cauzei în condițiile

lipsei de procedură cu SC ”T.V.” SRL București la termenul când s-a judecat

cauza, se constată că nu poate fi reținută în condițiile în care recurenta a

avut calitatea de reclamantă și deși a fost citată pe str. M.R. în loc de str. M.L.,

aceasta a depus concluzii scrise pentru termenul din 11 februarie 2010 și împuternicire

avocațială, având cunoștință de termenul de judecată.

Astfel, chiar dacă

s-ar admite că s-ar fi îndeplinit un act de procedură viciat, respectiv citația

pentru termenul când s-a soluționat pricina s-a emis pe str. M. în loc de str. M.L.,

nu este îndeplinită condiția vătămării, care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului și reluarea judecății.

Recurenta nu poate

invoca că nu a cunoscut termenul de judecată când prima instanță a rămas în

pronunțare din moment ce a depus concluzii scrise prin care a solicitat

admiterea acțiunii cu consecința anulării deciziei de antrenare a răspunderii

cât și a deciziei pronunțată în contestația formulată.

Aceeași situație este

și în privința motivelor vizând nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima

instanță în dosarul nr. 1138/44/2007.

Prin Încheierea din

13 noiembrie 2007, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Galați a dispus în

temeiul art. 164 C. civ. reunirea dosarului nr. 1189/44/2007 la dosarul nr. 1138/44/2007,

apreciind că au între ele „o strânsă legătură”.

Recurenta-reclamantă

a fost reprezentată prin avocat care nu s-a opus conexării celor două cauze.

Din momentul conexării părțile au propus probe care s-au administrat în dosarul

ce cuprindea pricinile reunite, în care recurenta avea calitatea de reclamantă

alături de S.C. „ G.P.M.P.G. ” SRL și D.T.M.

Astfel că, în mod

corect prima instanță prin hotărârea recurată în dosarul nr. 1138/44/2007 s-a

pronunțat și asupra acțiunii formulate de S.C.”T.V.” SRL București, pe baza

probelor administrate pe parcursul soluționării cererii.

Nu se poate reține nici

critica privind probele avute de judecătorul fondului la adoptarea soluției

recurate, în condițiile în care recurenta invocă generic că „soluția se

sprijină pe probele administrate într-un alt dosar” fără a indica în concret

care probe nu au fost analizate, probe pe care ea trebuia să le administreze

având calitatea de reclamant împotriva unui act administrativ prin care în

conformitate cu cerințele art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003

a fost atrasă răspunderea solidară a reclamanților pentru obligațiile de plată

restante ale debitorului insolvabil.

În considerentele

sentinței sunt analizate condițiile angajării răspunderii solidare prin care

judecătorul fondului a apreciat ca legale deciziile a căror anulare s-a cerut

și prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a dispus asupra

măsurilor privind stabilirea răspunderii creditorilor care au determinat prin

activitatea lor împreună cu acționarii principali starea de insolvabilitate a

debitoarei SC ”F.X.” SA Galați și prin aceasta imposibilitatea recuperării

datoriilor reprezentând impozite, taxe, contribuții și accesorii datorate de

societate la bugetul general consolidat al statului.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, constatând totodată că recurenta nu a dovedit vătămarea prin vicierea

procedurii de citare la termenul când s-a soluționat cererea și nici încălcarea

dreptului la apărare prin faptul soluționării celor două dosare reunite sau în

lipsa unor probe pe care nu le-a individualizat, Înalta Curte apreciază că

soluția recurată în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, este

temeinică și legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., a

respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC ”T.V.”

SRL București împotriva sentinței nr. 54 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2011.