ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 47 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților I.P.G., H.C., H.M. și SC M.C. SRL Galați, formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Galați, în sensul că au fost anulate deciziile nr. 21, 22, 23 și 24 din 27 iunie 2007 emise de autoritatea pârâtă și a fost înlăturată obligația solidară a reclamanților de plată a sumelor stabilite prin aceste decizii. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat anularea deciziilor nr. 21, 22, 23 și 24 din 27 iunie 2007 privind stabilirea răspunderii lor solidare pentru suma de 1.031.066 lei datorată de debitoarea SC L. SA Galați, a cărei insolvență au cauzat-o în condițiile art. 27 C. proc.

fisc. Cererile de chemare în judecată formulate separat de cei patru reclamanți au fost conexate în condițiile art. 164 C. proc. civ., la dosarul de față. Instanța de fond a reținut că, din motivarea deciziilor de impunere atacate, nu rezultă elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția, constatând că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că reclamanții ar fi acționat cu rea credință, provocând în acest fel insolvabilitatea debitoarei. Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă a stabilit răspunderea solidară a reclamanților pentru aducerea în stare de insolvență a debitoarei SC L. SA Galați în mod nelegal.

De asemenea, s-a stabilit faptul că între vânzarea unor bunuri și starea de insolvență a debitoarei nu există nici un raport de cauzalitate, instanța reținând că insolvența debitoarei SC L. SA Galați a fost constatată la 27 iunie 2007, iar vânzările au fost făcute cu 3 ani mai devreme, fără a fi dovedite în cauză intențiile frauduloase ale reclamanților și cu atât mai puțin reaua lor credință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Galați. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că prima instanță nu a soluționat excepția lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare, iar pe fond, că deciziile prin care a fost antrenată răspunderea solidară a reclamanților sunt legale având în vedere că aceștia au contribuit la insolvabilitatea debitoarei, fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc.

fisc. Recursul este fondat. Reclamanții au atacat deciziile de stabilirea răspunderii în solidar, emise în temeiul art. 27 din O.G. nr. 92/2003, fără ca înainte de sesizarea instanței de judecată să parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege. În materia contestării în justiție a actelor administrativ fiscale, cum este cazul în speță, a fost instituită o procedură prealabilă specială reglementată în Titlul IX C. proc. fisc. Astfel, potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. fisc., împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestație, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal competent. Conform art. 218 alin. (2), din același act normativ, numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate în fața instanțelor de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așa cum a statuat în mod repetat Curtea Constituțională această procedură din O.G. nr. 92/2003, este o cale administrativă de atac, fără caracter jurisdicțional și în consecință parcurgerea ei este obligatorie. Tot astfel s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, soluționând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 C. proc. fisc. și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată chiar de reclamanți în prezenta cauză în fața primei instanțe. Cu toate acestea, prima instanță a soluționat pe fond acțiunea reclamanților, ignorând atât prevederile Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, cât și prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, dar și jurisprudența Curții Constituționale, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

În concluzie, acțiunea reclamanților prin care au contestat direct în justiție deciziile privind angajarea răspunderii solidare, este inadmisibilă, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică și nelegală, consecință a faptului că a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Așa fiind, recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Galați este fondat și urmează a fi admis, conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, va fi modificată sentința recurată, în sensul că acțiunea reclamanților va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 47 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților I.P.G., H.C., H.M. și SC M.C. SRL Galați, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.