ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 47

din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților I.P.G., H.C., H.M. și SC M.C. SRL

Galați, formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Galați, în sensul că au fost

anulate deciziile nr. 21, 22, 23 și 24 din 27 iunie 2007 emise de autoritatea pârâtă

și a fost înlăturată obligația solidară a reclamanților de plată a sumelor

stabilite prin aceste decizii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă,

reclamanții au solicitat anularea deciziilor nr. 21, 22, 23 și 24 din 27 iunie

2007 privind stabilirea răspunderii lor solidare pentru suma de 1.031.066 lei

datorată de debitoarea SC L. SA Galați, a cărei insolvență au cauzat-o în

condițiile art. 27 C. proc. fisc.

Cererile de chemare în

judecată formulate separat de cei patru reclamanți au fost conexate în

condițiile art. 164 C. proc. civ., la dosarul de față.

Instanța de fond a

reținut că, din motivarea deciziilor de impunere atacate, nu rezultă elementele

răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, legătura

de cauzalitate și vinovăția, constatând că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada

că reclamanții ar fi acționat cu rea credință, provocând în acest fel

insolvabilitatea debitoarei.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă a stabilit

răspunderea solidară a reclamanților pentru aducerea în stare de insolvență a

debitoarei SC L. SA Galați în mod nelegal.

De asemenea, s-a

stabilit faptul că între vânzarea unor bunuri și starea de insolvență a

debitoarei nu există nici un raport de cauzalitate, instanța reținând că

insolvența debitoarei SC L. SA Galați a fost constatată la 27 iunie 2007, iar

vânzările au fost făcute cu 3 ani mai devreme, fără a fi dovedite în cauză

intențiile frauduloase ale reclamanților și cu atât mai puțin reaua lor

credință.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Galați.

În motivarea

recursului, pârâta a arătat, în esență, că prima instanță nu a soluționat

excepția lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare, iar pe fond, că

deciziile prin care a fost antrenată răspunderea solidară a reclamanților sunt

legale având în vedere că aceștia au contribuit la insolvabilitatea debitoarei,

fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc.

fisc.

Recursul este fondat.

Reclamanții au atacat

deciziile de stabilirea răspunderii în solidar, emise în temeiul art. 27 din

O.G. nr. 92/2003, fără ca înainte de sesizarea instanței de judecată să

parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.

În materia

contestării în justiție a actelor administrativ fiscale, cum este cazul în

speță, a fost instituită o procedură prealabilă specială reglementată în Titlul

IX C. proc. fisc.

Astfel, potrivit art.

205 alin. (1) C. proc. fisc., împotriva actelor administrative fiscale se poate

formula contestație, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal

competent.

Conform art. 218 alin.

(2), din același act normativ, numai deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate în fața instanțelor de contencios administrativ

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așa cum a statuat în

mod repetat Curtea Constituțională această procedură din O.G. nr. 92/2003, este

o cale administrativă de atac, fără caracter jurisdicțional și în consecință

parcurgerea ei este obligatorie. Tot astfel s-a pronunțat Curtea

Constituțională prin decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, soluționând excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 205 C. proc. fisc. și ale art. 7 din

Legea nr. 554/2004, invocată chiar de reclamanți în prezenta cauză în fața

primei instanțe.

Cu toate acestea,

prima instanță a soluționat pe fond acțiunea reclamanților, ignorând atât

prevederile Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, cât și prevederile art. 7 din

Legea nr. 554/2004, referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii

prealabile, dar și jurisprudența Curții Constituționale, despre care s-a făcut

vorbire mai sus.

În concluzie, acțiunea

reclamanților prin care au contestat direct în justiție deciziile privind

angajarea răspunderii solidare, este inadmisibilă, hotărârea primei instanțe

fiind netemeinică și nelegală, consecință a faptului că a fost dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Așa fiind, recursul

formulat de pârâta D.G.F.P. Galați este fondat și urmează a fi admis, conform art.

312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, va fi

modificată sentința recurată, în sensul că acțiunea reclamanților va fi

respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 47 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților I.P.G., H.C., H.M. și SC M.C.

SRL Galați, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2011.