ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2405/2/2012 din data de 22 martie 2012 și modificată la data de 26 iunie 2012, reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Galați și Ministerul Justiției solicitând anularea actului emis de Administrația Finanțelor Publice Galați din 2 iunie 2010, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și suspendarea executării acestuia în temeiul art. 4 și art. 5 din actul normativ arătat. Prin întâmpinarea formulată la data de 9 aprilie 2012, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit atribuțiilor sale cuprinse în H.G.

nr. 625/2009 privind organizarea și funcționarea justiției nu îi revin atribuții și nici nu este emitentul actului atacat prin cererea de chemare în judecată. Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii în raport cu obiectul cauzei și lipsei calității procesuale pasive. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 6286 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă acțiunea modificată, formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Galați, ca inadmisibilă.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Sentinței comerciale nr. 88/670/2011 pronunțată de Tribunalul Galați și totodată suspendarea executării acesteia. Prin modificarea acțiunii formulată la data de 26 iunie 2012, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice Galați reprezentat de "Referat pentru declanșarea procedurii de insolvență nr. 64722 din 2 iunie 2010". Instanța a reținut că prin "referatul" mai sus menționat, inspectorul din cadrul Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - Administrația Finanțelor Publice Galați, a constatat că SC F. SRL, cu sediul în Galați, societate al cărei asociat unic și administrator este reclamantul B.G.

figurează cu debite restante la bugetul consolidat al statului în sumă de 428.593 lei. S-a reținut că, întrucât nu s-a putut recupera datoria prin niciuna dintre formele de executare- poprire bunuri, poprire terți, valorificare licitație și având în vedere că societatea nu a mai efectuat nicio plată în contul datoriilor acumulate la bugetul consolidat, din data de 25 septembrie 2008, s-a propus declanșarea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 cu privire la SC F. SRL Galați.

În raport de împrejurarea că actul atacat este emis de Administrația Finanțelor Publice Galați și reținând că Ministerul Justiției nu are calitatea de emitent al respectivului înscris și nici atribuții legale privind declanșarea procedurii de insolvență cu privire la societatea comercială debitoare, instanța de primă jurisdicție a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță din oficiu și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea a reținut că actul juridic, pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești, trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Instanța de fond a reținut că referatul pentru declanșarea procedurii de insolvență, care face obiectul prezentei cauze, nu întrunește trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de a o autoritate administrativă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, scopul emiterii ei nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar o propunere cu privire la declanșarea față de societatea debitoare, al cărei unic asociat este reclamantul, a procedurii de insolvență. 3. Recursul formulat de B.G. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

A prezentat pe larg obiectul acțiunii introductive, așa cum a fost modificat la data de 26 iunie 2012, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de abuzurile efectuate de persoanele din administrația de stat, că a fost condamnat fără să fie vinovat. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere că nu s-au adus critici pe excepția de inadmisibilitate soluționată de instanța de primă jurisdicție și constatându-se faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, va fi menținută în totalitate de această instanță.

Pentru a fi admisibilă o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă condiția ca pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este necesar să se conteste un act administrativ sau un fapt asimilat actelor administrative, respectiv să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării în termenul legal a unei cereri, termeni definiți în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), lit. h) și i din Legea nr. 554/2004.

Actul atacat în cauza dedusă judecății, respectiv "Referatul pentru declanșarea procedurii de insolvență nr. 64722 din 2 iunie 2010" nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor legale, întrucât nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă un act preparator al declanșării stării de insolvență, astfel încât instanța de fond în mod corect a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive. Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține sentința instanței de fond și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca nefondat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.G. împotriva Sentinței nr. 6286 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL