ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
2405/2/2012 din data de 22 martie 2012 și modificată la data de 26 iunie 2012,
reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice,
Administrația Finanțelor Publice Galați și Ministerul Justiției solicitând
anularea actului emis de Administrația Finanțelor Publice Galați din 2 iunie
2010, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și suspendarea executării
acestuia în temeiul art. 4 și art. 5 din actul normativ arătat.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 9 aprilie 2012, pârâtul Ministerul Justiției a invocat
excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit atribuțiilor
sale cuprinse în H.G. nr. 625/2009 privind organizarea și funcționarea
justiției nu îi revin atribuții și nici nu este emitentul actului atacat prin
cererea de chemare în judecată.
Ministerul Finanțelor
Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității
acțiunii în raport cu obiectul cauzei și lipsei calității procesuale pasive.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin Sentința nr.
6286 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția
lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, în consecință,
a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
A fost admisă
excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Economiei și
Finanțelor și a fost respinsă acțiunea modificată, formulată de reclamantul
B.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și
Administrația Finanțelor Publice Galați, ca inadmisibilă.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul a solicitat anularea Sentinței comerciale nr. 88/670/2011
pronunțată de Tribunalul Galați și totodată suspendarea executării acesteia.
Prin modificarea acțiunii formulată la data de 26 iunie 2012, reclamantul a
solicitat anularea actului administrativ emis de Administrația Finanțelor
Publice Galați reprezentat de "Referat pentru declanșarea procedurii de
insolvență nr. 64722 din 2 iunie 2010".
Instanța a reținut că
prin "referatul" mai sus menționat, inspectorul din cadrul
Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - Administrația
Finanțelor Publice Galați, a constatat că SC F. SRL, cu sediul în Galați,
societate al cărei asociat unic și administrator este reclamantul B.G.
figurează cu debite restante la bugetul consolidat al statului în sumă de
428.593 lei.
S-a reținut că,
întrucât nu s-a putut recupera datoria prin niciuna dintre formele de
executare- poprire bunuri, poprire terți, valorificare licitație și având în
vedere că societatea nu a mai efectuat nicio plată în contul datoriilor
acumulate la bugetul consolidat, din data de 25 septembrie 2008, s-a propus
declanșarea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 cu privire
la SC F. SRL Galați.
În raport de
împrejurarea că actul atacat este emis de Administrația Finanțelor Publice
Galați și reținând că Ministerul Justiției nu are calitatea de emitent al
respectivului înscris și nici atribuții legale privind declanșarea procedurii
de insolvență cu privire la societatea comercială debitoare, instanța de primă
jurisdicție a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de
pârâtul Ministerul Justiției, cu consecința respingerii acțiunii formulată în
contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță din oficiu și de
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea a reținut că actul juridic,
pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești, trebuie să producă efecte
juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă
sau obiectivă.
Instanța de fond a
reținut că referatul pentru declanșarea procedurii de insolvență, care face
obiectul prezentei cauze, nu întrunește trăsăturile caracteristice ale unui act
administrativ, chiar dacă emană de a o autoritate administrativă din cadrul
Ministerului Finanțelor Publice, scopul emiterii ei nefiind producerea de
efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar
o propunere cu privire la declanșarea față de societatea debitoare, al cărei
unic asociat este reclamantul, a procedurii de insolvență.
Recursul formulat
de B.G.
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, criticând ca
nelegală și netemeinică hotărârea atacată.
A prezentat pe larg
obiectul acțiunii introductive, așa cum a fost modificat la data de 26 iunie
2012, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de abuzurile efectuate de
persoanele din administrația de stat, că a fost condamnat fără să fie vinovat.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul
probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca
nefondat pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Criticile formulate
de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere
că nu s-au adus critici pe excepția de inadmisibilitate soluționată de instanța
de primă jurisdicție și constatându-se faptul că sentința instanței de fond
este legală și temeinică, va fi menținută în totalitate de această instanță.
Pentru a fi
admisibilă o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă condiția ca
pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, așa cum sunt definite de
dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este necesar
să se conteste un act administrativ sau un fapt asimilat actelor
administrative, respectiv să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a
unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării în termenul legal a
unei cereri, termeni definiți în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), lit. h)
și i din Legea nr. 554/2004.
Actul atacat în cauza
dedusă judecății, respectiv "Referatul pentru declanșarea procedurii de
insolvență nr. 64722 din 2 iunie 2010" nu reprezintă un act administrativ
în sensul dispozițiilor legale, întrucât nu dă naștere, modifică sau stinge
raporturi juridice, ci reprezintă un act preparator al declanșării stării de
insolvență, astfel încât instanța de fond în mod corect a admis excepția de
inadmisibilitate a acțiunii introductive.
Nefiind identificate
motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține sentința
instanței de fond și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca nefondat.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de B.G. împotriva Sentinței nr. 6286 din 6 noiembrie 2012 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL