ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2015

Decizia nr. 1198/2015

Asupra cererii de lămurire și completare a dispozitivului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3794 din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea de a completa probatoriul, inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina eventualul prejudiciu cauzat recurentului-reclamant constând în lipsa de folosință a imobilului contractat prin nepredarea la timp a acestuia.

Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului Deciziei nr. 3794 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În susținerea cererii petentul a arătat, în esență, că având în vedere limitele judecării, faptul că nu s-a declarat recurs de către nici una dintre părți decât cu privire la modul de evaluare a prejudiciului și dovedirea acestuia, petentul consideră că este necesară lămurirea dispozitivului în sensul stabilirii în mod clar și neechivoc care sunt limitele rejudecării în apel a cauzei.

Petentul consideră necesară lămurirea dispozitivului în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiza tehnică evaluatorie și stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat reclamantului.

Petentul susține că deși instanța de recurs recomandă în considerente instanței de apel completarea probatoriului inclusiv cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina prejudiciul cauzat reclamantului constând în lipsa de folosință a imobilului contractat prin nepredarea la timp a acestuia, din eroare, această recomandare nu a fost cuprinsă și în dispozitivul hotărârii, astfel că se impune completarea acestuia și cu privire la acest aspect.

Mai susține petentul că instanța de recurs a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra capătului principal de cerere formulat de recurentul-reclamant: să stabilească dacă prejudiciul poate fi evaluat potrivit principiului stabilit în contractele de construire și de antrepriză generală.

Pentru aceste motive petentul a solicitat:

- ca instanța să lămurească, în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., care sunt limitele după casare, dacă instanța a dispus rejudecarea doar pentru completarea probatoriului cu expertiza tehnică evaluatorie sau cauza urmează a fi rejudecată sub toate aspectele sale, respectiv dacă instanța de recurs a judecat depășind limitele învestirii sale;

- ca instanța să completeze, în temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., dispozitivul Deciziei nr. 3794 din 27 noiembrie 2014 în sensul de a obliga prin dispozitiv instanța de apel la completarea probatoriului inclusiv cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina prejudiciul cauzat reclamantului constând în lipsa de folosință a imobilului contractat;

- ca instanța să completeze, în temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ. dispozitivul Deciziei nr. 3794 din 27 noiembrie 2014 în sensul de a se pronunța și asupra capătului de cerere principal referitor la posibilitatea evaluării prejudiciului prin referire la penalitățile de întârziere specificate în contractele de construire și antrepriză generală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata B. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

2

C. proc. civ., astfel cum a fost formulată de petent, urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia nr. 3794 din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea de a completa probatoriul inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina eventualul prejudiciu cauzat recurentului-reclamant constând în lipsa de folosință a imobilului contractat prin nepredarea la timp a acestuia.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865, indicat ca prim temei al cererii formulată de petentul A., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Prin această procedură de lămurire a dispozitivului hotărârii întemeiată pe art. 281

1

C. proc. civ. nu se pot pune în discuție probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecății sau de aplicare a dispozițiilor legale incidente, ci se pot doar interpreta măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce ar putea genera dificultăți la executare.

Față de soluția pronunțată prin Decizia nr. 3794 din 27 noiembrie 2014, aceea a admiterii recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare este evident că acest dispozitiv este clar, neechivoc și, ca atare, nesusceptibil de a face obiectul unei lămuriri cu privire la înțelesul sau aplicarea lui, fiind nefondată cererea formulată de petent cu privire la limitele învestirii instanței de apel în rejudecare, atât timp cât instanța de recurs a făcut recomandarea de a se completa probatoriul inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina eventualul prejudiciu cauzat recurentului-reclamant constând în lipsa de folosință a imobilului contractat prin nepredarea la timp a acestuia.

Conform art. 281

2

C. proc. civ., invocat ca cel de-al doilea temei de drept al cererii, prin care se solicită "completarea hotărârii", nici acesta nu este fondat.

Astfel, în accepțiunea textului procedural mai sus-evocat (art. 281

2

), "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

În speță, cererea de completare vizează o decizie dată de Înalta Curte prin care a fost admis recursul, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Or, cauza nu a fost soluționată pe fondul cererii de chemare în judecată. Dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. se aplică în cazul judecății în fond a cauzei, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și în cazul judecății în fond, după casarea cu reținere și nu într-un recurs admis și trimisă cauza spre rejudecare.

Solicitarea petentului de a se trece în dispozitivul deciziei obligarea instanței de rejudecare a cauzei să completeze probatoriul inclusiv cu efectuarea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina prejudiciul cauzat reclamantului constând în lipsa de folosință a imobilului contractat nu poate fi reținută.

Astfel, dispozițiile art. 315 C. proc. civ. nu lasă loc de interpretare, în doctrină subliniindu-se faptul că instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs. Așa fiind, se constată că instanța de recurs a precizat în mod clar motivul pentru care a fost trimisă cauza spre rejudecare, respectiv de a se completa probatoriul inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina eventualul prejudiciu cauzat recurentului-reclamant constând în lipsa de folosință a imobilului contractat prin nepredarea la timp a acestuia.

Într-o altă exprimare, instanța de recurs nu trebuie să arate în dispozitivul deciziei motivul pentru care a fost casată decizia recurată, acesta regăsindu-se în considerentele deciziei.

Astfel fiind, dispozitivul Deciziei nr. 3794 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este clar și nesusceptibil de a fi lămurit și completat, fiind nefondată cererea de "lămurire și completare" formulată de petentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind lămurirea și completarea dispozitivului Deciziei nr. 3794 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - MI