ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Soluția instanței.
Prin încheierea din 18 februarie 2010 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatoarea I.S.,
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 lit. d) din
Legea nr. 554/2004 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002.
Motivele de fapt și de drept care
au format convingerea instanței.
S-a reținut că obiectul cauzei îl
formează contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 4110 din 20
octombrie 2009 a Curții de apel Craiova, motivată de necompetența materială a
instanței de fond, incidente fiind dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.
civ.
Contestatoarea I.S. a invocat
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004
și a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportat la dispozițiile art. 21,
art. 44 și art. 53 din Constituția României.
S-a reținut că etapa procesuală a
contestației în anulare e limitată la anumite motive strict prevăzute de lege,
situație în care obiectul excepției de neconstituționalitate ar trebui să
privească dispoziții legale care să aibă legătură cu soluționarea contestației
în anulare, în contextul acestor limite.
S-a apreciat că în raport cu motivul
invocat, respectiv art. 317 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestația fiind
îndreptată împotriva unei decizii pronunțate în recurs, pentru a avea legătură
cu soluționarea cauzei, dispozițiile legale ce fac obiectul excepției ar trebui
să privească competența materială a instanței de recurs.
Reținând că prevederile ce fac
obiectul excepției stabilesc competența materială a instanței de fond, instanța
a apreciat că acestea nu au legătura cu soluționarea cauzei.
Recursul formulat de
contestatoarea I.S.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. În mod greșit instanța de fond
a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 și art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 550/2002, ca inadmisibilă, întrucât potrivit art. 18 alin. (4) lit.
d) din Legea nr. 554/2004, atunci când obiectul convenției îl formează un
contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate suplini
consimțământul unei părți, când interesul public o cere.
Altfel, posibilitatea instanței este
limitată doar la situația interesului public, încălcându-se prevederile art. 21
și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.
3.2. Coroborat cu dispozițiile
sus-menționate, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 prevede posibilitatea
persoanei vătămate de a ataca în justiție, în condițiile art. 8 alin. (3),
refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
În speță, acțiunea
recurentei-reclamante prin care se solicită să se constate valabilitatea
convenției de vânzare-cumpărare, a fost respinsă ca inadmisibilă, ceea ce
demonstrează că excepția de neconstituționalitate ridicată are legătură cu
cauza.
Considerentele instanței de
recurs.
4.1. Recursul este nefondat.
4.2. Excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 și
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 a fost ridicată în cadrul contestației
în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 4110 din 20 octombrie 2010.
Contestația în anulare a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. și privește cazul
în care „hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de
ordine publică privitoare la competență”.
4.3. Pentru a fi îndeplinite condițiile
de admisibilitate stabilite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 este imperios
necesar ca excepția de neconstituționalitate ridicată să aibă legătură cu
soluționarea cauzei.
Or, în speță, prevederile art. 18 lit.
d) din Legea nr. 554/2004 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 nu ajută
la soluționarea contestației în anulare, în ceea ce privește reglementările
cuprinse la art. 317 alin. (2) C. proc. civ. (competența instanței).
4.4. Prevederile legale considerate
neconstituționale de către recurentă pot fi analizate numai cu ocazia
soluționării fondului cauzei, de unde rezultă că instanța a interpretat corect
legea, respingând ca inadmisibilă excepția.
4.5. Față de acestea, în temeiul art.
312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.S., împotriva
încheierii din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 martie 2010.